Supunerea universităților din Germania sau Rusia față de autorități, în momentul în care la putere au ajuns naziștii, respectiv comuniștii este dată drept exemplu universităților americane, care la rândul lor sunt supuse unor presiuni din partea Administrației Trump, să-și schimbe o serie de politici. Exemplele trecutului sunt invocate, într-o analiză pentru The Conversation, de profesoara Iveta Silova, expertă în educație comparativă internațională la Arizona State University.
Aceasta trece în revistă o serie de măsuri luate de președintele Donald Trump în ceea ce privește universitățile, încă din primele luni de mandat:
- Decizia de a califica drept discriminatorii programele universitare privind diversitatea
- Investigații federale în peste 50 de universități, mici și mari, cu privire la aceste programe de incluziune și diversitate
- Amenințările cu tăierea fondurilor pentru mai multe universități, ca urmare a politicilor lor în ceea ce privește protestele legate de războiul Israel-Hamas din campusurile respective, sub pretextul unor cazuri de antisemitism. Dintre aceste instituții, Universitatea Columbia a anunțat în scurt timp că se va supune cererilor Administrației Trump.
- Fondurile pentru ale universități – Cornell, Northwestern, Harvard – au fost înghețate sau riscă să fie oprite.
Autoarea analizei citate notează că multe dintre instituțiile vizate par să cedeze presiunii administrației, începând cu desființarea departamentelor privind incluziunea și diversitatea. În același timp, unele rezistă, iar Asociația Americană a Profesorilor Universitari a deschis procese împotriva ordinelor semnate de Trump, pe care îl acuză de încălcarea libertăților academice și de expresie.
În acest context, Iveta Silova, care studiază felul cum instituțiile academice răspund în fața presiunilor autoritariste, arată că exemplele trecutului nu susțin ideea că respectarea cererilor acestor autorități le protejează finanțarea sau independența.
Despre exemplul Germaniei naziste:
- „După ce Hitler a preluat puterea în 1933, regimul său a trecut rapit la epurarea evreilor și oponenților politici din instituțiile academice”.
- ”În scurt timp, profesorilor li s-a cerut să jure că-i vor fi loiali lui Hitler, curriculumul a fost schimbat pentru a pune accent pe ‘apărare națională’ și ‘știința rasială’ – un cadru pseudoștiințific folosit pentru a justifica antisemitismul și supremația ariană – și departamente întregi au fost restructurate pentru a servi ideologiei naziste”
- „Unele instituții, precum Technische Hochschule Stuttgart, chiar s-au grăbit să-l onoreze pe Hitler (…) Asociațiile profesionale, precum Asociația Universităților Germane, au păstrat tăcerea, ignorând ocazii-cheie să manifeste rezistență, înainte ca universitățile să-și piardă autonomia și să se supună statului nazist”.
- „Transformarea mediului academic German nu a fost o schimbare lentă, ci o revizuire rapidă și sistemică. Dar ce a ajutat la aplicarea ordinelor lui Hitler a fost dorința multor lideri academici de a se supune, de a justifica și normaliza noua ordine. Fiecare decizie – fiecare nume șters, fiecare programă revizuită, fiecare program sau departament închis – au fost prezentate drept necesare, chiar patriotice.. În câțiva ani, universitățile germane nu mai serveau cunoașterii, ele serveau puterii.”
Despre exemplul Italiei fasciste:
- „În Italia fascistă, schimbarea a început nu prin violență, ci prin semnături. În 1931, regimul Mussolini a cerut tuturor profesorilor universitari să jure credință statului. Din peste 1.200, doar 12 au refuzat. Mulți au justificat această supunere prin faptul că jurământul nu avea efecte asupra predării sau cercetării (…) Această lipsă a opoziției a permis guvernului fascist să-și consolideze controlul asupra universităților și să le folosească pentru a-și promova agenda ideologică”.
Despre exemplul URSS:
- „După Revoluția din 1917, bolșevicii au oscilat între abolirea universităților ca ‘vestigii feudale’ și reorientarea lor pentru a servi statului socialist, după cum explică istoricii John Connelly și Michael Gruttner în cartea lor ‘Universități în dictatură’ (…) În cele din urmă, ei au ales a doua cale, transformând universitățile în instrumente ale educației ideologice și instruirii tehnice, strict aliniate obiectivelor marxist-leniniste”.
- „Sub Iosif Stalin, supraviețuirea academică a depins mai puțin de meritul academic decât de supunerea față de doctrina oficială. Profesorii dizidenți au fost eliminați sau exilați, istoria a fost rescrisă pentru a glorifica Partidul Comunist, discipline întregi, precum genetica, au fost modificate pentru a se conforma ortodoxiei politice”.
- „Acest model a fost exportat în Europa Centrală și de Est în timpul războiului rece (…) La începutul anilor 1950, universitățile din regiune deveniseră ceea ce Connelly numește ‘instituții captive’, lipsite de independență și reorganizate pentru a servi statului”.
Potrivit autoarei citate, „când universitățile încep să aplice reglementări nu doar în ceea ce declară, ci și în ceea ce predau, susțin sau apără, conduse mai degrabă de frică decât de principii, ele nu mai reacționează, doar, la amenințări politice, ci le internalizează. Și, așa cum a arătat istoria, aceasta poate marca începutul sfârșitului pentru independența lor academică”.
Foto © Balakate | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Raluca Pantazi
Economedia.ro
Costin Ionescu