„Cerem să ascultați vocile celor din școli care trag un semnal de alarmă și afirmă că schimbările propuse nu sunt fezabile în această formulă”, scriu reprezentanții Aspire Teachers într-un apel publicat luni, 4 august, către ministrul Daniel David. Este vorba despre măsurile ce vizează creșterea normei didactice de predare și comasarea de școli. Potrivit sursei citate, reorganizarea normelor și a rețelei școlare s-a făcut fără consultare, fără calendar realist, fără asumarea consecințelor pentru efectele în lanț.
„Ce vedem acum, concret:
– Profesori cu norme incomplete sau eliminați din schema de încadrare;
– Directori obligați să comaseze clase și să redistribuie oameni fără claritate juridică;
– Profesori care refuză să mai ia ore pe care nu le dorește nimeni.
– Incertitudine și anxietate”, conform Aspire Teachers.
„Cerem să ascultați vocile celor din școli care trag un semnal de alarmă și afirmă că schimbările propuse nu sunt fezabile în această formulă, pentru acest an școlar, cu toată bunăvoința de a eficientiza cheltuielile din sector. Ei nu sunt oameni rezistenți la schimbare. Sunt exact cei care pot contribui la schimbările în bine pe care ni le dorim cu toții, dacă nu-i pierdem pe drum”, se arată în informare.
Informații de context
Liderii sindicali Marius Nistor și Simion Hăncescu au comunicat, într-o informare transmisă în teritoriu, că ministrul Daniel David „s-a angajat că va solicita o discuție cu prim-ministrul, pentru a-i prezenta situația și pentru a-i propune să se renunțe” la măsurile ce vizează creșterea normei didactice de predare, mărirea numărului de elevi în clasă și comasarea de școli. Mesajul a fost transmis de sindicate luni, 4 august, după întâlnirea cu Daniel David.
- Consiliul Fiscal a estimat, însă, că economia pe care o va face ministerul în acest an prin toate măsurile din legea Bolojan, care dau peste cap școlile, profesorii și elevii: 378 milioane de lei, adică 0,6% din bugetul MEC.
Discuțiile au avut loc în a patra zi de proteste organizate de sindicate în fața MEC, proteste care, potrivit unui anunț al acestora, urmează să continue periodic până la începutul lunii septembrie. Următoarele zile de protest sunt marți și miercuri, 4-5 august, conform planificării inițiale. În prima parte a pichetărilor sindicale din fața sediului MEC, ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, intrase în concediu de odihnă.
Pe 8 septembrie, în prima zi a noului an școlar, peste 30.000 de membri de sindicat vor participa la mitingul național de protest din București, programat pentru 8 septembrie.
Redăm apelul Aspire Teachers:
„Către Ministerul Educației – România:
„Anul trecut eram epuizați; nu-mi imaginez cum va fi anul viitor, mai ales după această vară. Vom pica pe holurile școlilor.”
„Avem colegi care nu mai pot completa o normă. Nu știu ce vor face din toamnă.”
„M-au rugat directorii să le iau ore, dar nu vreau mai mult de norma, deși posturile de profesori de fizică rămân neocupate.”
”Directoarea a comasat clase și a dispărut o normă. Colega mea mai tânără va pleca și nu știe, de fapt, unde…”
„E o mare nebunie. Deși suntem în concediu, am mers la școală zilnic săptămâna trecută și vom merge și săptămâna aceasta. Refacem toate încadrările pentru anul viitor.”
Așa sună, astăzi, vocile celor mai dedicați profesori și directori din sistemul public. Oameni care au dus pe umeri ani de reforme și improvizații. Care au muncit peste măsură, în ciuda lipsei de predictibilitate. Iar acum simt că sistemul în care cred începe să se prăbușească din interior.
Cazurile prezentate sunt doar cele articulate cu care ne-am consultat în ultimele zile. În spatele lor sunt sute de profesori tăcuți, care nu ies public, dar care trăiesc aceleași efecte. Dacă acești oameni – cei implicați, calificați, stabili – sunt deziluzionați, înseamnă că nu avem doar o problemă locală, ci un simptom național.
Reorganizarea normelor și a rețelei școlare s-a făcut fără consultare, fără calendar realist, fără asumarea consecințelor pentru efectele în lanț. În loc să aducă profesionalizare, a produs dezordine administrativă, anxietate și o pierdere gravă de încredere.
Ce vedem acum, concret:
– Profesori cu norme incomplete sau eliminați din schema de încadrare;
– Directori obligați să comaseze clase și să redistribuie oameni fără claritate juridică;
– Profesori care refuză să mai ia ore pe care nu le dorește nimeni.
– Incertitudine și anxietate.
Toate acestea în plină vară, când profesorii ar trebui să se pregătească pentru începutul de an școlar – nu să-și caute disperați norma.
Dacă nu ne oprim și nu ajustăm acum, riscăm:
– Un val de plecări tăcute din sistem;
– O și mai mare distanțare între centru și școală, între minister și oameni;
– Îngroparea oricărei șanse reale de reformă, pentru că profesionalizarea nu se poate face în haos;
– O accentuare a inechității pentru că cei mai afectați vor fi tot copiii vulnerabili, cei care aveau oricum acces precar la educație.
Vom putea cere performanță doar dacă tratăm oamenii ca pe o investiție, nu ca pe un cost. Vom putea cere calitate doar dacă oferim predictibilitate.
Acum e importantă recunoașterea publică a crizei și asumarea reparării ei, nu negarea ei și restabilirea unui calendar realist pentru toate modificările structurale viitoare, cu consultări reale cu directorii și sindicatele în primul rând.
Graba cu care se implementează reforma va cauza mai mult rău pe termen lung decât beneficiile care se vor a fi recuperate la bugetul public, iar efectele le vom resimți cu toții – elevi și studenți, lideri de școli, profesori, părinți, ONG-uri care lucrează cu acești oameni și care de zeci de ani cârpesc și motivează cu toate resursele lipsurile majore ale contractului social de încredere.
Nu e prea târziu să restabilim un minim contract moral între Minister și profesori. Dar pentru asta, e nevoie de recunoaștere, dialog și decizii rapide.
Cerem să ascultați vocile celor din școli care trag un semnal de alarmă și afirmă că schimbările propuse nu sunt fezabile în această formulă, pentru acest an școlar, cu toată bunăvoința de a eficientiza cheltuielile din sector. Ei nu sunt oameni rezistenți la schimbare. Sunt exact cei care pot contribui la schimbările în bine pe care ni le dorim cu toții, dacă nu-i pierdem pe drum.”