Primit la vârful Educației cu cele mai multe aprecieri pe care le-a atras în ultimii 10 ani vestea numirii vreunui ministru pe portofoliul atât de sensibil al învățământului, Daniel David a transformat în ură viscerală toată deschiderea și încrederea pe care i le arătase societatea.
Într-un singur an, Daniel David a trecut de la statutul de psiholog respectat pentru intervențiile sale publice pe teme politice, dar și de creștere a copiilor (parenting), la poziția de ministru căruia profesorii i-au cerut insistent demisia prin proteste organizate de acum jumătate de an atât la Guvern, cât și la Minister. Și nu din cauza vreunei măsuri reformatoare, ci pentru tăierile pur contabile aplicate educației și pentru cel mai critic discurs la adresa tuturor profesorilor. Adică pentru generalizare excesivă, care nu a fost urmată de nicio acțiune reformatoare.
Iar moștenirea cea mai sonoră și insidioasă lăsată în societate de ministrul Daniel David este ura. Ura difuzată în societate împotriva profesorilor, prin declarațiile sale critice excesive și prin plasarea responsabilității aproape exclusiv pe umerii profesorilor pentru toate neregulile din sistem, fără o dovadă de cercetare. De ce este periculoasă această moștenire? Pentru că se declină în neîncredere în educație și știință, fix când România este victimă a unui război informațional internațional.
Cercetătorul care a promis că preia mandatul de ministru al Educației pentru a apăra elevii români de pseudoștiință și pentru a promova o Românie euroatlantică se dovedește că părăsește mandatul în mijlocul celor mai aprinse acuzații privind caracterul naționalist al programei de română de liceu pe care a pus-o în dezbatere. O programă școlară care aduce în fața cohortei școlare afectate în proporție de peste 40% de analfabetism funcțional cronicarii studiați acum mai bine de 20 de ani la clasa a IX-a.
David lasă în aer o programă școlară care izolează identitar România, în loc să o plaseze în familia de națiuni din care face parte, cu o identitate care influențează și este influențată permanent de alte culturi cu care copiii sunt, acum, de mici în contact.
Scriitoarea Luminița Corneanu a sesizat insistența cu care autorii noii programe folosesc cuvântul „identitate” în noul curriculum. Îl regăsim de 14 ori în curriculum, sub următoarele forme: conștiință identitară (de 2 ori), componenta identitară, identitate națională (de 2 ori), perspectivă identitară (de 3 ori), identitate individuală (de 3 ori), identitate colectivă (de 2 ori) și trăsături identitare. Spre comparație, în programa școlară veche din 2009 și încă în vigoare conceptul apare o singură dată, astfel: „identitate culturală”.
Ce paradox! Ministrul care promitea o Românie euroatlantică renunță la portofoliul său în mijlocul celei mai furtunoase discuții din educație privitoare la problematica identității naționale. Daniel David pleacă la Cluj lăsând în urmă un București care dezgroapă „autorii de aur ai neamului românesc”. Lăsând încă fără răspuns o programă care amintește mai degrabă politica lui Ceaușescu de a recupera curentul ultranaționalismului de la legionari și de a-l aplica în patriotismul învățat în școli de copii înainte de ’90.
Cum a propagat ministrul Educației în societate ura față de profesori, pe parcursul unui singur an de mandat?
- Prin criticarea tuturor profesorilor din preuniversitar și acuzarea acestora la paușal de lipsă de profesionalism (profesorii sunt făcuți de vină pentru analfabetismul funcțional al elevilor), prin acuzația mincinoasă că lucrează mai puțin decât profesorii din celelalte state UE, că nu stau 8 ore la școală – deși acest Guvern nu a făcut niciun apel public la primari să le dea școlilor de stat spații în plus necesare profesorilor și elevilor, prin acuzația că educația a contribuit la deficit, că profesorii nu s-au luptat suficient pentru un salariu mai bun. Declarații care nu au fost urmate de nicio acțiune de reformare concretă a politicii de resurse umane aplicată școlii publice românești.
- Prin împingerea învățământului în prima linie a tăierilor bugetare aplicate de Guvernul Bolojan în lupta cu deficitul, în ciuda datelor care arătau că România oricum investește cel mai puțin din UE în educație și cercetare
- Prin cenzurarea și falsificarea datelor de cercetare care arătau efectele devastatoare ale măsurilor de austeritate în educație, după cum a arătat-o ancheta Edupedu.ro
- Prin modul în care Guvernul și-a majorat deficitul bugetar după aplicarea tăierilor din educație, la rectificare, cu 24 miliarde de lei, și a negociat cu Comisia Europeană să accepte diferența dintre cheltuieli și venituri de 8,4%. În vreme ce pentru educație era nevoie de 0,02% din PIB pentru a nu aplica tăierile fără precedent
- Prin menținerea grupului de lucru care a scos în dezbatere o programă școlară de română pentru liceu acuzată nu doar de un naționalism retrograd, de efecte crunte care vizează creșterea analfabetismului funcțional, dar și de un mod de lucru opac și plin de presiune la adresa profesorilor, conform anchetei excelente publicate de Cultura la dubă
„Un efect sigur al celor 3 luni de critici lansate la adresa tuturor profesorilor din preuniversitar este lovirea puținilor profesori buni din clasele copiilor noștri. Oameni care se simt tot mai izolați în cancelarii sunt astăzi aruncați sunt sub tirul întregii societăți, contaminate de uri în care copilul nu contează. Profesorul din primar și gimnaziu nu contează. Ci numai economia și norma. Așa cum am văzut și în dezbaterea pe curriculumurile de liceu. […] Nicio măsură de care școala românească are nevoie ca de aer după «cutremurul Georgescu» nu a fost discutată în primele 4 luni de Guvernare Bolojan, care a folosit și folosește însă educația ca principală pușculiță de economii” – scriam în octombrie.
Din păcate, două luni mai târziu am putut constata și lașitatea ministrului pe care îl apreciasem anterior pentru curajul de a scoate în dezbatere publică planurile-cadru pentru liceu. (PS: Atât de jos au dus Guvernele din 2016 încoace nivelul miniștrilor vremelnic numiți la conducerea portofoliului, încât niciunul nu și-a asumat să lupte în mod real pentru societatea pe care a jurat că o va servi. Niciunul nu s-a apucat de reformarea cerută prin lege a curriculumului de liceu).
- Ministrul Educației și Cercetării a ales să lanseze cel mai mare efort curricular din ultimii 20 de ani în totala sa absență. A publicat în dezbatere publică noile programe școlare de liceu concepute de experții numiți de el în timp ce se afla în SUA, în cadrul unei vizite de lucru.
- Cel care a prezentat public, chiar de la sediul Ministerului Educației, prima programă școlară de liceu nou concepută a fost actualul președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop. „Ne-am străduit foarte mult să nu conțină accente naționaliste, în înțelesul naționalismului de exagerare”, a anunțat pe 25 noiembrie 2025 Pop, referitor la programa liceală de Istorie al cărui coordonator științific a fost. Membri ai Academiei conduse de Ioan Aurel Pop fac parte și din grupul care a conceput programa la Limba română.
- Care să fie mesajul pe care l-a transmis această lansare de curriculum în absența ministrului Educației, dar cu prezența și mesajul acesta ale unui președinte al Academiei Române acuzat el însuși de naționalism?
- Chiar în săptămâna în care Ministerul Educației și Academia Română au lansat aceste programe școlare, președintele Nicușor Dan a prezentat Strategia Națională de Apărare în Parlament, prima astfel de strategie care listează ca riscuri și vulnerabilități „precaritatea educației și abandonul școlar, precum și numărul scăzut de absolvenți de studii superioare”, dar și „nivelul scăzut al gândirii critice”. Programa de Limba română propusă de Ministerul Educației poate ataca problemele de educație listate în strategie?
- A urmat lansarea unei programe de limba și literatura română contestate vehement pe conținut de parte a profesorilor, pentru faptul că readuce, ca acum mai bine de 20 de ani, studiul cronicarilor și o predare cronologică în fața elevilor de 14-15 ani. Așa ne luptăm eficient cu analfabetismul funcțional?, a atras atenția chiar și consiliera de stat a premierului, Luciana Antoci, ea însăși profesoară de Limba și literatura română.
- Parte dintre membrii grupului de lucru de la Minister au acuzat un mod opac de a lucra, au spus că varianta finală de programă nu este cea la care ei au lucrat și au acuzat instituția de presiuni de a nu vorbi public despre modul în care au lucrat la ea, după cum a arătat ancheta Cultura la dubă.
- Singura măsură luată de ministrul Daniel David în fața acuzațiilor grave aduse comisiei numite de el și mai ales conținutului programei concepute de parte din comisie a fost să prelungească dezbaterea pe această programă, să o decupleze de programele școlar de la celelalte materii pe care le-a semnat deja prin ordin de ministru și să o lase viitorului ministru al Educației
Potrivit surselor Edupedu.ro, pe lângă problema identitară spinoasă pe care o incumbă programa de română de liceu, un alt motiv al renunțării la mandatul de ministru al educației a fost planificarea de către premierul Bolojan a unor noi tăieri care să afecteze educația, de data aceasta vizat fiind învățământul universitar.
Vor fi tăierile din universitar dictate de necesara reformare a învățământului superior românesc? Sau va fi încă un an în care vom vedea umori și convingeri bazate pe experiențe emoționale, nu pe cercetări științifice sau măcar pe evidențe logice? Cel care are cheia la această întrebare este premierul Ilie Bolojan, care s-a poziționat deja, spunând încă o dată, tot la paușal, că „avem o decuplare totală a sistemului de învăţământ de ceea ce înseamnă realitatea noastră economică. A fost o involuție în acești ani. Universitățile au mers pe ideea unui număr cât mai mare de studenţi, pentru că banii de la bugetul de stat nu ţin de calitatea pregătirii, ci de numărul acestora”.
Care este planul strategic și în detaliu al Guvernului pentru universitar, așa cum am văzut că este posibil să avem livrat de premierul Ilie Bolojan însuși la tăierile din administrație? Va trata șeful Executivului universitarul din toată România ca pe universitatea din propria urbe, acuzată în trecut de nenumărate nereguli? Sau se va putea ridica deasupra experienței personale și va putea aplica măsuri corecte pentru întreaga societate, cu ochii la tinerii care vor primi educația din instituțiile aflate sub asalt astăzi?