Directoarea Manuela Matits de la Școala Gimnazială Săcălaz, județul Timiș, face un apel public la solidaritate către toți directorii de școli din țară, în contextul noilor propuneri de normare care ar obliga managerii să predea 14 ore pe săptămână, din proiectul de lege cu măsuri fiscale Bolojan. Aceasta atrage atenția că mii de profesori tineri ar putea fi disponibilizați din lipsă de ore și susține că tăcerea în fața acestor măsuri nu îi va proteja pe directori și pe profesori, ci doar solidaritatea.
Manuela Matits scrie într-o postare pe Facebook că noua măsură este „inumană” și că directorii nu ar mai putea să își îndeplinească atribuțiile manageriale, fiind deja suprasolicitați cu sarcini administrative, raportări, proiecte și urgențe zilnice.
În prezent, afirmă profesoara, ziua de muncă a unui director se prelungește frecvent până la ora 19:00, iar în weekend sunt nevoiți să rămână conectați la problemele școlii și comunității.
- Directoarea avertizează că profesorii tineri vor fi cei mai afectați, riscând să își piardă catedrele, viabilitățile și continuitățile obținute, în timp ce sistemul de educație riscă să piardă cadrele didactice în formare.
„De ce se începe mereu cu noi?”, întreabă retoric directoarea, subliniind că școala și profesorii sunt parte din soluție, nu din problemă.
Aceasta mai spune că a reușit împreună cu colegii să construiască un mediu de lucru motivant pentru profesori și elevi, prin proiecte educaționale și infrastructură modernizată, dar simte că munca unui director este tot mai puțin apreciată.
Manuela Matits face un apel direct la colegii directori din toată țara să rămână uniți și să își facă auzită vocea, pentru a apăra demnitatea rolului pe care îl au în școală și în societate.
Citește și (articolul continuă după recomandări):
Redăm integral mesajul profesoarei Manuela Matits:
„Apel la solidaritate din partea unui director de școală!
Sunt profund îngrijorată de schimbările propuse în sistemul de învățământ.
Par absurde, de neînțeles… ca și cum toate dezechilibrele bugetare ale țării ar putea fi corectate prin sacrificarea celor mai vulnerabili: copiii și dascălii lor.
În acest tablou sinistru, directorul școlii nu putea fi ocolit. Consider inumană ideea ca un director să fie obligat să predea 14 ore pe săptămână.
Când își va mai putea îndeplini atribuțiile manageriale? Cine va gestiona valul constant de sarcini administrative, raportări, termene-limită, proiecte, inspecții, situații neprevăzute și urgențe?
Sunt directorul unei școli gimnaziale cu aproape 1.000 de elevi și peste 100 de angajați. Coordonez trei școli, trei grădinițe, două structuri, o cantină, clase primare în sistem Step by Step și tradițional – în total, 49 de formațiuni de studiu.
Ajung la școală la ora 8:00 și, de cele mai multe ori, plec după ora 19:00. De multe ori, și weekend-urile le petrec tot acolo. Școala a devenit, pur și simplu, un membru al familiei mele.
Împreună cu colegii mei, am reușit să construim un mediu de lucru plăcut și motivant, bazat pe respect, implicare și încredere.
Am scris și implementat numeroase proiecte educaționale și de infrastructură, care au contribuit semnificativ la dezvoltarea școlii și la crearea unui spațiu în care elevii să vină cu drag, iar profesorii să aibă un mediu plăcut de lucru.
Nu m-am considerat niciodată un „director” în sensul autoritar al cuvântului. Sunt colega tuturor. Lucrez cot la cot cu echipa, respect fiecare coleg în parte, pentru că știu că fără ei, ca director, sunt egală cu… zero.
Nu mă identific cu imaginea directorului din epoca de aur, cel care „taie și spânzură”. Dimpotrivă: am rezistat și am reușit prin muncă, inteligență și exemplul personal.
Nici concediile nu înseamnă o pauză reală. Telefonul sună constant, laptopul și semnătura electronică mă însoțesc oriunde – pentru urgențe sau rechemări. Chiar și când rămân în localitate, simt nevoia să trec pe la școală. Nu pot sta departe.
Din păcate, munca unui director este tot mai puțin apreciată. Suntem puntea dintre o legislație rigidă și așteptările părinților, elevilor, cadrelor didactice și ale autorităților.
Despre salariu, nici nu mai știu ce să spun. Este comparabil cu cel al unui profesor cu gradul I și dirigenție.
Sunt de acord că un director nu ar trebui să beneficieze de plata cu ora – eu, în trei ani și jumătate de mandat, nu am solicitat niciodată ore în plus. Nu aș fi avut când să le fac. Le-am dat întotdeauna colegilor mei.
Nu îndrăznesc să compar indemnizația de conducere a unui director de școală cu cea a unui director de companie de stat. Diferența este revoltătoare.
- Ce vină avem noi pentru starea finanțelor publice?
- De ce se începe mereu cu noi?
- De ce suntem percepuți ca fiind problema, când în realitate suntem parte din soluție?
Cadrele didactice tinere, care vor fi afectate direct prin pierderea orelor cauzată de noile norme, trebuie să își facă vocile auzite. Este și lupta lor. Mii de tineri riscă să fie disponibilizați din cauza lipsei de ore… își vor pierde viabilitățile și continuitățile la suplinire obținute în etapele specifice conform metodologiei de mobilitate…
Pierderile nu vor fi doar ale noastre, ci ale tuturor celor care cred în EDUCAȚIE!
Fac, de asemenea, un apel către colegii directori din toată țara! Nu putem rămâne tăcuți în fața unei nedreptăți atât de evidente.
Trebuie să fim uniți, să spunem lucrurilor pe nume și să apărăm, cu demnitate, rolul pe care îl avem în școală și în societate. Tăcerea nu ne va proteja. Solidaritatea – da.
Prof. Manuela Matits
Director, Școala Gimnazială Săcălaz”.