Un subiect intens dezbătut zilele acestea în spațiul public este potențiala ajustare negativă a bugetului alocat burselor pentru elevi, ca măsură de reducere a deficitului bugetar. În particular, una dintre nemulțumirile care apar exprimate public este legată de intenția declarată a ministrului Daniel David de a păstra bursele sociale și a limita bursele de merit, dar si de intenția acestuia de a aloca simbolic, din salariul propriu, o sumă care va fi distribuită disproporționat în favoarea beneficiarilor de burse sociale (comparativ cu beneficiarii burselor de merit). În plus, declarațiile ministrului care susțin că măsurile de austeritate din 2026 vor lăsa bursele sociale neatinse (și că fondul alocat va fi de 3 ori mai mare decât în 2023), dar cuantumul alocat burselor de merit va fi diminuat, au dat naștere la discuții, din păcate, prea puțin raționale și pe alocuri superficiale. De aceea, în această analiză am să scot în evidență câteva idei care cred că merită discutate în spațiul public.
În primul rând, cercetările pe care le-am făcut și în care am inclus mai mulți elevi din medii sociale defavorizate arată că prezența acestora la școală este unul dintre cei mai puternici predictori ai performanței lor școlare. Iar bursele sociale (condiționate de prezența elevilor la școală) reprezintă un mecanism eficient (dovedit) de creștere a frecventării școlii de către acești elevi. Evident, există și excepții de la această regulă, însă aici vorbesc de tendința centrală. Acest mecanism funcționează pentru mulți dintre elevi (și familiile lor), pentru că, în lipsa acestor stimulente financiare, o parte dintre ei nu și-ar putea permite să își cumpere rechizite sau haine cu care să vină la școală; pentru unii elevi, în loc să vină la școală, ar fi mai profitabil să culeagă ciuperci sau fructe de pădure, sau să își ajute familia cu treburile gospodărești sau casnice (ex. să aibă grijă de frații mai mici în timp ce părinții lor merg la serviciu). În aceste situații, pentru mulți elevi, prezența la școală pare o activitate opțională, strecurată printre alte activități mai importante, care să asigure familiei un trai decent (mai ales când nu există modele de succes în familie care să le demonstreze că școala i-a ajutat să aibă un trai mai bun). Deci, în măsura în care bugetul permite, alocarea de burse sociale elevilor din mediile defavorizate reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri de diminuare a decalajului socio-economic imens care există în România (și de reducere a ratei analfabetismului funcțional, despre care tot ne place să discutăm).
Pe de altă parte, avem un mecanism prin care s-au alocat în ultimii doi ani burse de merit unui număr foarte mare de elevi din România. Evident, o măsură care i-a bucurat pe mulți, iar acum, când se vorbește despre reducerea cuantumului alocat acestor burse, apar nemulțumiri. O parte dintre cei care își exprimă această nemulțumire argumentează că reducerea acestor burse va reduce performanța școlară. Problema cu acest argument este că nu există nicio dovadă științifică care să prezinte dovezi că în ultimii doi ani am fi asistat la o creștere dramatică a performanței școlare odată cu introducerea la scală largă a burselor de merit. Însă mai grav este că această măsură a fost luată spontan, fără să se facă un studiu pilot, prin care să se măsoare efectul ei asupra performanțelor școlare ale unui eșantion mai redus de elevi, înainte de a fi generalizată la nivel național, cu un impact bugetar atât de mare. Și fără să se facă o simulare economică pe termen lung pentru a vedea dacă această măsură este sustenabilă sau riscă să creeze niște așteptări false care în final vor produce dezamăgire.
Un alt argument referitor la impactul negativ al diminuării numărului burselor de merit este că elevii nu vor mai fi atât de motivați să învețe ca și înainte. Pe de o parte, acest argument nu este foarte solid. Elevii vor mai primi burse de merit, însă mai puține (deci competitia dintre elevi va fi mai mare). Pe de altă parte, acordarea de burse de merit la un număr foarte mare de elevi (așa cum s-a acordat în ultimii doi ani) poate avea efecte nocive asupra motivației intrinseci a elevilor. De exemplu, într-un studiu clasic de acum 50 de ani mai multor copii de la grădiniță li s-a cerut timp de trei zile să participe la niște activități la alegere. O parte dintre acești elevi au ales activitatea de desen. Acest lucru a permis identificarea copiilor care au avut motivație intrinsecă pentru a desena și includerea acestora într-un experiment. În săptămânile care au urmat, o parte dintre acești copii (grupul experimental) au fost recompensați pentru activitățile de desen, iar alții nu au primit nici o recompensă (grupul de control). Apoi, tuturor copiilor li s-a oferit din nou oportunitatea să își aleagă activitățile preferate, una din ele fiind centrul de desen (fără să primească nicio recompensă).
Rezultatul a fost că acei copii care au fost învățați să primească recompensă pentru activitatea de desen nu au mai fost la fel de motivați să aleagă centrul de desen atunci când au avut această opțiune, în condițiile în care nu au mai fost recompensați. În schimb, nivelul de motivație intrinsecă al elevilor din grupa de control a rămas la fel. Mai multe studii ulterioare au susținut concluziile acestui experiment, iar mesajul este foarte clar: Atunci când recompensăm în masă elevi care sunt deja motivați să aibă performanțe bune la școală, riscăm să le facem mai mult rău decât bine, deoarece le diminuăm motivația intrinsecă pentru învățare (vor ajunge să creadă că trebuie să învețe doar dacă primesc bani, nu din curiozitate). De aceea, efectele burselor de merit acordate în masă elevilor din România pot fi foarte diferite de cele ale burselor sociale, dar această temă de conversație încă nu și-a găsit locul în discursul public din România.
Și pentru că vor exista persoane care vor citi această analiză și care vor avea tendința să reinterpreteze intenția mesajului, vreau să precizez explicit că, în opinia mea, este foarte importantă recompensarea rezultatelor excepționale la învățătură. De asemenea, cred că este crucial ca în condițiile economice actuale să vedem eficientizarea aparatului administrativ, reducerea inechităților, privilegiilor, sinecurilor și a salarizărilor ineficiente sau nemeritate. Însă scopul acestei analize nu este de a submina importanța acestor măsuri de austeritate, ci de a prezenta comparativ efectul diferențiat a două tipuri de burse asupra elevilor, în condițiile nevoii de diminuare a cheltuielilor bugetare.