Domnule Ministru, vă adresez această scrisoare în calitate de cadru didactic din învățământul preuniversitar, profund implicat în realitățile cotidiene ale unei educații care, din păcate, se confruntă cu o criză de sens, autoritate și echilibru.
- Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Cred cu tărie că reforma educațională autentică trebuie să pornească de la valorile esențiale ale naturii umane: responsabilitate, empatie, gândire critică și respect. Educația nu înseamnă doar acumulare de cunoștințe, ci formarea caracterului și a spiritului civic al elevilor.
Așa cum afirma Kant, „etica este reflectarea asupra modului în care ar trebui să ne comportăm ca ființe umane.” Educația trebuie să cultive acest comportament, nu doar să dezvolte competențe academice. Din această perspectivă, în special în perioada preadolescenței și adolescenței, este vital ca elevii să aibă repere clare, reguli simple și consecvent aplicate. Fără aceste ancore, copiii devin nesiguri, iar procesul educațional este compromis.
Din păcate, școala românească de azi este tot mai frecvent scena unui conflict tăcut dar profund între eforturile profesorilor și o parte a elevilor — adesea susținuți de părinți — care ignoră orice regulă de conduită, manifestând dezinteres, indolență sau chiar agresivitate. În loc de colaborare, clasa devine câteodată un câmp de bătălie în care respectul și disciplina lipsesc, iar efortul educativ este adesea sabotat de atitudini sfidătoare.
Această criză de moralitate se reflectă nu doar în școală, ci și în societate. Alegerile recente și modelele promovate în spațiul public indică o scădere gravă a valorilor: reușita nu mai este asociată cu munca, ci cu scandalul, influența sau norocul. Internetul oferă distracție nelimitată și provocări continue, care acaparează timpul și atenția elevilor. Pentru mulți, școala nu mai este o oportunitate, ci un obstacol în calea divertismentului.
Elevii vin adesea la școală îmbrăcați neadecvat — blugi rupți, pantaloni lăsați astfel încât să se vadă lenjeria intimă, maieuri scurte care lasă abdomenul la vedere, unghii cu gel și gene false — simboluri ale unor preocupări tot mai îndepărtate de școală, educație și dezvoltare personală autentică. Pentru mulți, învățătura nu mai este o prioritate, iar dezinteresul domină atmosfera clasei.
Profesorul nu luptă doar să formeze competențe, ci, mai degrabă, să păstreze disciplina.
În acest context, formarea exclusiv prin argumente și explicații devine insuficientă și nerealistă. Avem nevoie de consecințe imediate și clare atunci când comportamentele și preocupările elevilor contravin scopului și valorilor școlii. Recompensa și sancțiunea rămân instrumente esențiale în educația adolescenților. Iar fără autoritate, aceste instrumente devin ineficiente.
Profesorii se află într-o luptă inegală, încercând să transmită cunoștințe și valori, în timp ce unii elevi răspund cu indolență, provocări, limbaj agresiv și lipsă totală de respect. Fără măsuri ferme pentru restabilirea ordinii și disciplinei, orice strategie de reformă riscă să rămână doar o declarație de intenție.
Din păcate, în ultimii 35 de ani, profesorilor le-au fost retrase treptat toate pârghiile prin care puteau sancționa comportamentele nepotrivite. Sancționarea devine un demers birocratic excesiv: documente, comisii, convocări — iar la final, părinții au oricum dreptul să conteste deciziile. Pentru o simplă scădere a notei la purtare, suntem nevoiți să trecem printr-un proces similar cu cel juridic. În paralel, ni se cer explicații pentru note, iar opinia publică ne critică constant. Acest climat toxic demotivează profund cadrele didactice și afectează calitatea actului educațional.
Este nevoie urgentă de simplificarea procedurilor și de restabilirea autorității profesorului. O soluție concretă ar fi revizuirea Statutului Elevului și a ROFUIP, astfel încât cadrele didactice să poată aplica măsuri clare, rapide și eficiente. Spre exemplu, posibilitatea ca fiecare profesor să acorde o notă la purtare fiecărui elev, pe fiecare modul, fără consilii și convocări, ar introduce un sistem transparent și obiectiv.
De asemenea, dificultățile structurale care afectează sistemul educațional sunt majore: programele sunt supraîncărcate, iar evaluările sunt frecvent inegale și neadaptate competențelor reale. Lipsa unor testări standardizate accentuează dezechilibrele în rândul elevilor. În plus, integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) este adesea făcută fără existența unor școli speciale suficiente și, mai grav, fără o evaluare externă clară care să stabilească dacă acești copii pot face față cerințelor învățământului de masă. Această situație pune o presiune suplimentară pe profesori și afectează calitatea procesului educațional. În plus, mulți elevi ajung în liceu fără achizițiile fundamentale, în loc să fie îndrumați spre rute educaționale mai potrivite, ceea ce adâncește problemele și dezinteresul față de școală.
Domnule Ministru, reforma reală nu se poate face fără ascultarea vocilor din școli. Consultați profesorii care lucrează zi de zi cu elevii. Ei cunosc dificultățile reale, au expertiză, viziune și bună-credință. Nu putem construi nimic durabil fără ordine, disciplină și respect restabilit în școală. Abia apoi putem vorbi despre strategii, inovație și progres.
Cu considerație,
un profesor care încă nu s-a dat bătut