În două decenii, metodologia de mobilitate a personalului didactic a crescut de la 42 la 146 de pagini, dar nu în transparență sau eficiență, ci în complexitate, excepții și portițe birocratice. Analiza a șase metodologii, din 2002 și până în 2025, făcută de Edupedu.ro, arată cum în locul unui sistem clar și echitabil, avem astăzi un mecanism obositor, impredictibil și permeabil la influențe locale.
În loc să simplifice un proces crucial pentru buna funcționare a sistemului de educație, Ministerul Educației a creat în ultimele două decenii un aparat ultra-birocratic care inhibă inițiativa, produce insecuritate profesională și descurajează mobilitatea în sistem a oamenilor valoroși, conform datelor existente și a relatărilor cadrelor didactice. Dincolo de cifre, dosare și calendare, în centrul acestui hățiș se află un profesor care nu mai știe dacă va preda în același loc și anul viitor.
Pe scurt, metodologia de mișcare/mobilitate a personalului didactic este un set oficial de reguli care spune cum, când și în ce condiții pot profesorii să se mute de la o școală la alta, să se angajeze, să își păstreze postul sau să predea la mai multe clase/școli.
Mobilitatea personalului didactic înseamnă toate schimbările de post care pot apărea într-un an școlar pentru un cadru didactic – fie că e vorba de angajare nouă (dacă ești debutant sau vrei să intri în sistem), titularizare (să obții un post stabil, pe perioadă nedeterminată), transfer sau pretransfer (te muți de la o școală la alta), completarea normei (dacă ai mai puține ore decât norma întreagă și vrei să le „completezi” într-o altă școală), detașare (predai temporar într-o altă școală, fără să pierzi postul de bază).
Toate aceste mișcări sunt reglementate de o metodologie anuală, aprobată de ministrul Educației, care stabilește ce pași trebuie urmați, ce documente sunt necesare, ce termene există și cine decide (inspectorat, școală, consiliu de administrație etc.).
Foarte mult simplificat, această metodologie e „ghidul și regulamentul oficial” care spune cum îți găsești sau îți păstrezi locul de muncă dacă ești profesor.
Am pornit analiza de la Metodologia de mişcare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar aprobată prin Ordinul MEC nr. 4926/2002. Aceasta conținea 51 de articole și doar 8 etape de mobilitate. Concret, articolul 6 prevedea clar că transferul se face „pe baza punctajului rezultat din vechimea în învățământ și performanțe profesionale”, fără avize sau acorduri externe.
La articolul 38 metodologia de atunci limita detașările la maximum un an, fără necesitatea acceptului din partea școlii de destinație, dacă postul era vacant. Profesorii aveau o hartă previzibilă a opțiunilor.
Intenția articolului nu este aceea de a da un exemplu de cât de bine stăteau lucrurile atunci, pentru că existau cu siguranță cazuri de corupție, favoritisme sau influență și la acel moment, ci doar să trateze chestiunea birocrației și a lipsei de predictibilitate, de transparență.
În 2009 au fost introduse avizele, consimțământul și a început fragmentarea. Metodologia OMEC nr. 5855/2009 crește la 94 de articole. Apare pentru prima dată ideea de „pretransfer cu consimțământul părților”. Prin articolul 35 alin. 3 este introdus acordul scris al unității primitoare. Tot aici se precizează că decizia aparține consiliului de administrație, care poate accepta sau respinge dosarul fără a fi obligat să motiveze refuzul în mod public. Această ambiguitate deschide calea unei selecții netransparente, în care acordul CA poate funcționa ca filtru de favoriți.
Metodologia din 2009 marchează trecerea de la un model standardizat la un sistem cu decizie descentralizată, dar fără garanții de transparență. Tot atunci ISJ-urile primesc puterea de a aproba sau respinge detașări „în interesul sistemului”, fără explicații publice.
Această descentralizare aparentă nu aduce echitate, ci permite consolidarea rețelelor de influență la nivel local – un risc care, după 2010, se va amplifica în metodologiile următoare.
Ordinul MECTS nr. 6239/2012 (modificat prin OMEN 3104/2013) conține 129 de articole – birocrația a crescut vizibil. Printre elementele semnificative sunt cele de la articolele 62–63 care au introdus prioritizarea pe criterii sociale: existența unor copii minori, încadrarea în grad de handicap, situații familiale. Acestea pot fi invocate pentru a prioritiza un candidat în fața altuia cu punctaj mai mare. Prin articolul 86 a fost introdus, pentru detașările în interesul învățământului, acceptul ambelor unități implicate – din nou, fără obligativitate de justificare publică. Selecția devenea astfel nu doar birocratică, ci potențial arbitrară: un director poate spune „nu” fără explicații.
În Metodologia de mobilitate din 2017 apar listele, punctajele și traseele paralele. Actul normativ în sine se întinde pe 122 de pagini și 148 de articole. Este anul în care mobilitatea devine un hățiș procedural. Anexa 2 detaliază, de exemplu, punctajul pentru titularizare: 4 puncte pentru vechime, 3 pentru grad didactic, 1 pentru medii defavorizate. Dar nu e clar cum se aplică în cazul unor candidați cu egalitate, ceea ce lasă loc interpretării comisiei. Apoi prin articolul 105–109 a fost adaugată o procedură specială pentru învățământul dual, cu avize de la operatorii economici. Asta face ca un post să nu poată fi accesat decât cu acceptul unei firme private – care nu e obligată să justifice refuzul.
În anul pandemiei, metodologia 2020–2021 a crescut la 132 pagini pe care apăreau 161 de articole. Prin articolul 92, de exemplu, era prevăzută menținerea titularilor pe posturi viabile sub 4 ani, cu aprobare de la ISJ. Inițial excepție, devine practică uzuală. Derogările pentru inspecțiile la clasă, în funcție de „condiții speciale” apar tot în acest an. Acestea sunt definite vag, lăsând loc deciziei arbitrale a inspectoratului. Astfel, deciziile devin mai ușor influențabile.
În 2025, Metodologia a ajuns la un record: 146 pagini și suprastructuri greu de urmărit. Aprobată prin OMEC 7495/2024, aplicabilă pentru anul școlar 2025–2026, e apogeul birocrației pentru că are 194 de articole. Pentru „mobilitatea unui cadru didactic” articolele 124–126 cer simultan avizul consiliului de administrație, acordul scris al unității, existența normei libere, fișa postului, punctajul și avizul sindicatului. Iar în articolul 128 apare faptul că că un post ocupat poate fi revocat dacă „intervin modificări legislative sau administrative ulterioare”.
În paralel, pentru anumite posturi e nevoie de: cazier, certificat de integritate comportamentală, fișă psihologică, aviz religios (pentru religie), acceptul operatorului economic (dual), dovada îngrijirii unei rude, atestat pentru minorități.
Aceste cerințe ridică costuri ascunse pentru candidatul obișnuit și creează teren fertil pentru favoruri, presiuni sau discriminări mascate, ori verificări și documente formale obținute facil, care nu atestă realitatea și care lasă loc pentru corupție.
În loc să stabilească un cadru unitar, transparent și eficient pentru mobilitatea cadrelor didactice, Ministerul Educației a transformat metodologia într-un instrument de selecție informală, unde criteriile oficiale sunt suprapuse peste acorduri, avize și interpretări discreționare. Nicăieri pe site-ul Ministerului Educației nu sunt explicate pe înțelesul tuturor cele 25 de etape de mobilitate, care este ordinea acestora și ce presupune fiecare. Deși posturile disponibile apar pe platforma titularizare.edu.ro sunt doar 14 actualizări ale acesteia și ale listelor aferente, iar volatilitatea acestora este mereu reclamată de profesori. Iată actualizările de anul trecut.
Opinia autorului: Profesorii sunt puși în situația de a depune zeci de documente, unii chiar an de an, deși acestea sunt emise tot de școli sau de inspectorate aflate în același sistem public, instituții care nu doar că pot colabora și comunica între ele, dar au obligația legală să o facă și să nu ceară unui angajat documente emise de instituții ale statului român. Participanții la etapele de mobilitate sunt puși să solicite aprobări de la directori, consilii, inspectorate și entități private – fiecare cu putere de veto netransparentă. În acest context, favorizarea „omului potrivit” nu doar că devine posibilă, ci e adesea invizibilă.
În mod paradoxal, în radiografia numită Raportul QX, niciun specialist care a contribuit la acest raport nu a văzut vreo problemă în metodologia de mobilitate. Ministrul, autorul asumat al raportului, nu a pomenit-o în nicio comunicare publică din sutele sale de declarații, conferințe, interviuri sau discursuri și mesaje (demers de comunicare fără precedent pentru această funcție, ce merită toată aprecierea, în altă ordine de idei).
Într-un sistem educațional care are nevoie de stabilitate, meritocrație și predictibilitate, concepte și valori clamate de oficialii care conduc acest sistem, metoda actuală de mobilitate pare mai curând o strategie de descurajare a profesorilor autonomi decât un mecanism de distribuire echitabilă a resurselor umane. Iar până când această abordare nu va fi revizuită structural, reforma educației va rămâne, și la propriu, prinsă între hârtii.
Iată cum arată sintetic transformarea metodologiei de mobilitate în ultimii 20 de ani:
| An | Nr. pagini | Tip reglementare | Etape mobilitate | Documente obligatorii (minime) | Observații |
|---|---|---|---|---|---|
| 2002 | 42 | Clară, unitară | 8 | 3–5 | Fără CA, fără avize |
| 2009 | 86 | Detaliată, dar coerentă | 12 | 7–9 | Apar CA-urile și cultul |
| 2012 | 112 | Hiper-procedurală | 16+ | 10+ | Excepții, cazuri sociale |
| 2017 | 122 | Fragmentată | 18+ | 12+ | Punctaje, dual, anexe |
| 2020 | 132 | Instabilă + derogatorie | 20+ | 15+ | COVID, derogări speciale |
| 2025 | 146 | Suprabirocratizată | 25+ | 20+ | Cazier, cult, operatori, CA |
Pentru exemplificare, iată etapepe metodologiei de mișcare a personalului didactic 2002:
- Titularizarea pe posturi vacante – Cadrele didactice puteau deveni titulari prin concurs, dacă postul era viabil cel puțin 4 ani. – Reglementată în articolele 6–9.
- Transferul titularilor la cerere sau prin restrângere – Se putea face cu acordul ambelor unități sau în baza punctajului. – Articolele 10–16.
- Pretransferul între unități de învățământ – Similar cu transferul, dar cu aplicare mai flexibilă și mai rapidă. – Articolul 15.
- Detașarea la cerere sau în interesul învățământului – Pe maximum 1 an, cu posibilitate de prelungire, în funcție de nevoile școlii. – Articolele 17–20.
- Completarea normei didactice – Pentru cadrele titulare cu normă incompletă. – Articolul 21.
- Reîncadrarea după suspendare, concediu de maternitate etc. – Articolele 22–24.
- Angajarea personalului didactic necalificat sau debutant – Numai pe posturi temporar vacante, prin interviu sau testare. – Articolele 26–30.
- Repartizarea în regim de suplinire – Pe baza unei liste județene, în funcție de pregătire și punctaj. – Articolele 31–35.
Redăm etapele de mobilitate actuale, prevăzute de ordinul 7.495/2024:
- Constituirea posturilor didactice/catedrelor – Art. 21, alin. (3)
- Constituirea normei didactice pentru cadre didactice titulare/debutanți – Art. 24, alin. (4) și (6)
- Întregirea/completarea normei în aceeași sau alte unități – Art. 24, alin. (7), și art. 31
- Transfer pentru nesoluționarea restrângerii de activitate – Art. 30
- Încadrare pentru personalul didactic angajat pe durata viabilității postului – Art. 29 și Art. 31
- Identificarea cadrelor didactice aflate la vârsta de pensionare și a celor care solicită menținerea – Art. 25
- Stabilirea și publicarea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate – Art. 21, alin. (4)
- Completarea normei la nivel județean/municipiul București pentru titulari și debutanți – Art. 31
- Modificarea duratei contractului individual de muncă din determinată în nedeterminată – Art. 29, alin. (7)
- Pretransferul consimțit între unități și prin schimb de posturi între titulari – Art. 34 și Art. 35
- Prelungirea duratei contractelor individuale de muncă pentru cadre cu nota ≥7 – Art. 64, alin. (1)
- Repartizarea candidaților pentru angajare pe perioadă nedeterminată – Art. 62
- Repartizarea titularilor din învățământul particular/convenții civile – Art. 67
- Detașarea în interesul învățământului – Art. 50
- Detașarea la cerere, în baza rezultatelor la concursul național – Art. 51
- Angajarea pe perioadă determinată, în baza notelor ≥7 la concurs – Art. 64, alin. (2)
- Detașarea la cerere prin concurs specific – Art. 52
- Prelungirea duratei contractelor individuale de muncă pentru nota ≥5 – Art. 64, alin. (3)
- Angajarea pe perioadă determinată, în baza notelor ≥5 la concursul 2025 – Art. 64, alin. (4)
- Angajarea pe perioadă determinată, în baza notelor ≥5 din anii anteriori – Art. 64, alin. (5)
- Reîncadrarea cadrelor didactice pensionate, cu suspendarea pensiei – Art. 66
- Încadrarea prin plata cu ora – Art. 68
- Ocuparea posturilor prin concurs/testare organizate de ISJ/ISMB – Art. 70
- Ocuparea posturilor vacante în timpul anului școlar – Art. 71
- Soluționarea contestațiilor, validarea și emiterea deciziilor privind mobilitatea – Art. 73