Descentralizarea prin noile planuri-cadru pentru liceu este blocată de teama de schimbare, afirmă prorectorul Lucian Ciolan de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Totuși, o astfel de transformare necesită o formare adecvată a cadrelor didactice, iar în lipsa ei se pune prea multă presiune pe profesori, a afirmat acesta la TVR Info.
Profesorul Lucian Ciolan atrage atenția asupra unei provocări în procesul de descentralizare a educației: presiunea uriașă pusă pe profesori, fără a le oferi resursele și pregătirea necesară: „Le cerem să devină dezvoltatori de curriculum, să creeze planuri de învățământ la nivelul școlii, fără să avem un program clar de formare pentru ei,” subliniază profesorul.
Redăm declarațiile profesorului la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, Lucian Ciolan:
Moderatoare: Sunt curioasă de avantajele acestei descentralizări pe care o propune ministerul, pentru că până la urmă, despre asta este vorba. Mutarea aceasta a deciziei de la minister înspre școală, pe specificul fiecărei școli în parte, pe specificul fiecărui profil, în așa fel încât absolvenții de liceu, să meargă în direcția potrivită, să nu mai testeze universități, pentru că mai bine decât mine, știți dumneavoastră despre abandonul universitar, cel puțin după primul an. De ce descentralizarea nu funcționează?
Profesorul Lucian Ciolan: Nu funcționează, tot de frică. Pentru că, în general, simplificând lumea la maximum, există două feluri de culturi: culturile bazate pe încredere și culturile bazate pe control. În sistemele centralizate, te bazezi pe control: tu, minister, autoritate centrală, controlezi câte ore, ce programe. În culturile bazate pe încredere, dai încredere tuturor stakeholderilor din sistem, le dai voie tuturor să coparticipe la luarea de decizii. Mie mi se pare de bun simț să mergem către o zonă de de reglementare și descentralizare. Mai ales că sistemul preuniversitar e uriaș, iar ministerul are iluzia că îl controlează, el nu-l controlează, de fapt. Atâta timp cât noi discutăm despre liceu, unde discutăm despre tineri cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani și discutăm de profesori, mie mi se pare că și elevii și profesorii sunt suficient de maturi să coparticipe la decizia aceasta.
Sigur, în niște cadre stabilite, ajutați să înțeleagă și să ia decizii. Teama de schimbare e în natura umană, știți, dincolo de natura umană, restul sunt detalii. Toți avem aversiune la risc. Schimbarea presupune risc, așa că noi așa găsim o grămadă de argumente pentru care n-o să se poată.
Părerea mea e că oamenii ar trebui să uite la lucrurile foarte serioase, mai întâi la calitatea pe care o dăm profesorilor, apoi la capacitatea acestor profesori pe care punem toată greutatea și presiunea, după aceea noi o să le punem în brațe niște planuri de învățământ și o să le spunem: de mâine, toți trebuie să fiți dezvoltator de curriculum, trebuie să aveți capacitatea să faceți un plan de învățământ la nivelul școlii și așa mai departe. Aș vrea și eu să aud cum arată programul de training și de dezvoltare profesională pentru profesori care va urma după ce vor fi adoptate aceste planuri-cadru.
Dacă lucrăm pe prezumții că lumea se pricepe și că o să facă doar pentru că așa spune autoritatea centrală, o să se aleagă, mă scuzați, praful sau mai exact, nu o să se întâmple mare lucru.
Moderatoare: Ce e important în pregătirea aceasta a profesorilor, după ce vom avea planuri-cadru noi, vom avea programe noi?
Profesorul Lucian Ciolan: Atunci când cineva ne cere să jucăm un rol nou, lor li se vor cere roluri noi de jucat, trebuie să fii pregătit și antrenat să joci acel rol nou. Nu trebuie să iei ca atare faptul că oamenii vor ști să facă asta. Unii au mai făcut, alții nu. Și atunci analiza e foarte simplă. Trebuie văzut ce înseamnă de fapt implementare a acestor noi planuri, pentru că ele vor veni la pachet cu programe noi. Și, după opinia mea, discuția la programe e mult mai importantă și mai consistentă decât cea despre alocarea asta de timp. Dar eu vă spun, atât alocarea de timp pe care o face planul de învățământ, cât și alocarea de competențe și conținutul pe care o face programa sunt instantaneu aruncate în aer sau nu de capacitatea profesorului de a traduce în învățare autentică experiențele pe care le generează la clasă. Acolo e cheia.
Informații de context
Proiectele de planuri-cadru pentru liceu 2025 au fost lansate în dezbatere publică vineri seară, 31 ianuarie, la ora 18:00. Ele prevăd noile scheme după care liceele își construiesc orarele pentru elevi și profesori. După acestea ar urma să învețe elevii care intră în clasa a IX-a în septembrie 2026, adică actualii elevi de clasa a VII-a (anul școlar 2024-2025). Reforma curriculară inițiată în 2012 ar fi trebuit să se petreacă la liceu pentru elevii care au început clasa a IX-a în 2020, tineri care au absolvit deja liceul în 2024, însă a fost amânată succesiv de politicieni.
Noile proiecte de planuri-cadru pentru liceu permit pentru prima dată o descentralizare curriculară, a anunțat ministrul Educației și Cercetării, Daniel David. În mesajul publicat cu ocazia punerii în dezbatere a documentelor, oficialul a anunțat o schimbare majoră în structura acestora: numărul de ore alocat disciplinelor nu va mai fi decis doar de minister, ci va implica mai mult școlile și elevii. Obiectivul este creșterea flexibilității și încurajarea performanței, mai spune ministrul.
Proiectul de reformă curriculară a stârnit reacții din partea profesorilor și specialiștilor în educație, care contestă unele dintre modificările propuse.