Gradul de includere în creșe a copiilor cu vârsta între 0 și 3 ani „este foarte scăzut în România”: în jur de 11,4%, a declarat ministrul Educației și Cercetării, Daniel David. „Este bine sau e rău? E rău”, a declarat oficialul în această dimineață, la conferința de lansare a noului raport OCDE de evaluare privind Educația și Competențele în România. David a indicat drept cauze pentru înscrierea unui procent mic dintre copii la creșe, față de practicile altor state europene, lipsa infrastructurii necesare pentru absorbție mai mare și profilul psihocultural care a dus la practica de a nu ne da „copiii repede la școală.”
„Avem nevoie de mai multe creșe, dacă nu mai multe creșe atunci alte unități – ludodeci, centre etc. Dincolo de infrastructură, avem nevoie de un curriculum deștept, astfel încât treptat să începem să formăm elementele de bază care vor sta ca fundament pentru dezvoltarea unor competențe de diverse tipuri”, a precizat ministrul Educației.
David a punctat că „în profilul nostru cultural, nu ne dădeam copiii repede la școala. Trebuie sa pregatim familiile sa faca educatie buna. Daca nu ii putem aduce pe toti in unitati educationale, pana le vom crea, hai sa ne asiguram ca facem aceste programe de training parental si faptul ca prin tehnologie punem resurse educaționale pentru parinti daca doresc sa le foloseasca in educatia parintilor… Deci trebuie sa mergem pe mai multe directii pentru a corecta deficientele la acest nivel”.
Cele mai importante declarații făcute de ministrul Daniel David la lansarea raportului OECD:
- După 1989, România a avut câteva mari proiecte de țară: aderarea la NATO pentru securitate, Uniunea Europeană în asociere cu Spațiul Schengen pentru bunăstare și liberă circulație, aș spune și PNRR pentru reziliență, și aderarea la OECD pentru dezvoltare. Așa că este un proces extrem de important pentru România, cum au spus și fostii presedinti, și fostii miniștri. Sigur că ma bucura ca primul raport prezentat public este pe educatie, fiindca daca educatia se face prost nu avem nici buni medici, nici buni economiști, nici buni specialiști in stiinte juridice samd. Sigur ca raportul a fost initiat si s-a finalizat sub 3 ministri. A început sub mandatul ministrului Cîmpeanu, a continuat cu dna ministru Deca si eu sunt cel care l-a incheiat, validat si îl prezint public. Dar echipa care a lucrat in Ministerul Educației la el a fost relativ constanta, coordonarea a revenit profesorlor Cristescu și Paraschiv pe zona preuniversitară si universitară.
- Daca ma uit la raportul OEDC, eu nu pot sa ma uit decat prin prisma modului in care eu am încercat sa prezint la randul meu o viziune asupra educației. Aveam pe masa o multime de rapoarte, unele interne, altele externe. Am dat o atenție speciala raportului OECD nu doar pentru ca serios facut, ci pentru ca face parte din aderarea noastra la OECD. Este o componentă de evaluare, evaluarea este intr-o cheie de radiografie a sistemului nostru de ducatie, pe 3 componente principale: calitatea proceselor educaționale si ale rezultatelor, echitate si acces si buna guvernanta. Vom vedea o analiza detaliata pe cele 3 dimensiuni. Raportul abordeaza altfel sistemul decat am prezentat eu in viziunea mea. Eu am mers pe analiza de probleme relevante, deci o analiza categoriala, nu domensionala. De aceea cred ca cele 2 analize sunt complementare. Punctul tare al rap OECD este ca se raporteaza mereu la bunele practici și atunci ai o descriere prin prisma unor standarde din tarile OECD, ceea ce e forte important. După ce avem aceaasta evaluare avem propunerile, recomandările pentru politicile din domeniu. Sunt multe recomandari. Aceste recomandari sunt la nivel de viziune, de strategie generală. Este treaba noastra ca o data ce ne asumam mai multe din viziunile propuse in acest raport sa le imp,emetam operaitonal in fucntie de contextul in care suntem. Deci este pe o abrodare evidence-based.
- Perioada 0-3 ani, unde avem educația antepreșcolară. Ce știm? Că gradul de includere a celor care ar fi eligibili în educația antepreșcolară e foarte scazuta in Romania. Astazi e în jur de 11,4%. Este bine sau e rau? E rău.
- Va trebui să analizăm si daca nu cumva curriculumul pentru invățământul preșcolar ar trebui sa fie mai degraba intr-o logica care anticipeaza invățământul primar si nu unul care continua neapărat educatia antepreșcolară. Avem probleme cu resursa umană insuficientă, de multe ori insuficient calificată și știm că avem mult de lucru aici.
- OECD ne face o serie de sugestii interesante.
- Ce putem face? OCDE observă lucruri pe care le-am făcut și noi
- Nu avem infrastructura necesară pentru a avea o absorbție mult mai mare a copiilor în antepreșcolar
- Guvernanța e ușor ciudată
- Avem nevoie de mai multe creșe, dacă nu mai multe creșe atunci alte unități – ludodeci, centre etc
- Dincolo de infrastructură avem nevoie de un curriculum deștept, astfel încât treptat să începem să formăm elementele de bază care vor sta ca fundament pentru dezvoltarea unor competențe de diverse tipuri
- În profilul nostru cultural, nu ne dadeam copiii repede la scoala, trebuie sa pregatim familiile sa faca educatie buna. Daca nu ii putem aduce pe toti in unitati educationale, pana le vom crea, hai sa ne asiguram ca facem aceste programe de training parental si faptul ca prin tehnologie punem resurse educaționale pentru parinti daca doresc sa le foloseasca in educatia parintilor. Deci trebuie sa mergem pe mai multe directii pentru a corecta deficientele la acest nivel.
- Raportul ne spune că ar trebui să regândim serios curriculumul, bazat pe competențe. Aceasta a fost o ciocnire majoră pe care am avut-o cu specialiștii.
Avem o definiție foarte similară OCDE pentru competențe – cunoștințe pentru ce spui, ce faci, de ce (valori). Ar trebui să transferăm competențe, dar uneori nu transferăm competențe, ci bucăți de competențe. Mergem uneori pe skills, uitând componenta teoretică din spate. Este clar că va trebui să înțelegem aceste lucruri și să regândim curriculumul. - La nivel primar, cred că schimbarea din 2013-2014 începe să dea rezultate. Mă uit la testele TIMSS – pe matematică și pe științe. Acolo lucrurile arată bine.
- La nivel de gimnaziu, am făcut schimbarea în 2017, ne mișcăm mai greu acolo.
- La nivel liceal – epoca de piatră, nici măcar Evul Mediu. Avem nevoie de noi discipline, de noi manuale
- Noi avem angajat curriculumul pe cele 8 competențe-cheie. OCDE nu merge neapărat pe aceste 8 competențe-cheie. Angajamentul nostru este pentru cele 8 competențe elaborate de Comisia Europeană, aș vrea să fiu sigur că vedem lucrurile la fel.
- Uitându-mă pe raportul OCDE, se insistă pe metodele de predare moderne. Sunt curios cum se vede problema manualelor (varianta clasică + online). Aș vrea să discutăm cum vedeți încărcătura curriculară în România. Avem prea multe discipline? Prea multe ore?
- Raportul OCDE spune că este OK că facem evaluări standardizate în clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, a VIII-a, dar primele ar trebui să nu mai consume atâtea resurse și să meargă pe echitate pentru copil.
- Evaluarea de clasa a VIII-a – OCDE spune că în momentul acesta Evaluarea Națională nu servește obiectivului educațional. E prea restrictivă, se focusează pe 2 două discipline, e punctuală, dar trasează traiectoria educațională a unui copil. OCDE spune că poate ar trebui să luăm în calcul și notele din clasele a VII-a și a VIII-a, în ideea unui portofoliu educațional. Problema e că nu avem încă standarde riguroase pentru modul cum dăm note. O notă de 8 în Cluj-Napoca poate să fie diferită de un 8 într-un oraș mai mic. Când soluționăm, ar trebui să ne îndreptăm în această direcție.
- Am văzut că ați apreciat Bacalaureatul așa cum este gândit în lege. Nu spun că nu pot să fie nuanțe, dar în principiu nu au fost analize mai critice în această privință.
- OCDE vorbește despre importanța deosebită față de resursa umană în sistem – cum să îi pregătim, cum să intre în sistem, cum să îi susținem. Cariera didactică nu mai e așa atractivă, nu doar la noi. Cred că în general pe componenta învățământului obligatoriu în cea mai mare parte lucrurile sugerate de OCDE au fost implementate, sunt în curs sau trebuie implementate rapid.
- La nivelul învățământului obligatoriu: Noi suntem preocupați și de problema bullying/droguri în școală. Datele noastre arată uneori nu atât de grav ca cele din alte țări, dar la standardele noastre sunt înspăimântătoare. De aceea cred că abordarea acestui fenomen e foarte importantă – să vedem un set de bune practici la nivel OCDE.