13 elevi din cei 50 de finaliști au prezentat proiecte creative, gândite pentru viața de zi cu zi, cum ar fi un robot salvator în caz de incendii și cutremure, o cutie inteligentă de medicamente pentru bunici, sau un robot pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, în etapa finală a programului SuperCoders, organizată de Fundația Orange. Edupedu.ro a vorbit cu elevii despre proiectele lor, cu profesoara Simona Cornelia Petrică de la Școala din Alunu, jud. Vâlcea, trainerul Simplon Romania Cristian Ilea și Ovidiu Ana, directorul Fundației Orange.
Proiectele din acest an demonstrează nu doar creativitate și cunoștințe tehnice, ci mai ales empatia și dorința elevilor de a răspunde la nevoile oamenilor din jurul lor.
- Paul învață într-o școală incluzivă și a observat nevoile colegilor cu cerințe educaționale speciale:
„Profesorii de sprijin pot lucra doar o oră. Așa că am creat Getty, care le poate răspunde la orice întrebare.”
- Profesoara Simona Cornelia Petrică a făcut voluntariat la club de robotică din școală în weekend, ca să îi ajute pe copii să-și construiască proiectele, să petreacă mai multe ore învățând cum să codeze, cum să folosească kiturile Arduino și 5 copii s-au calificat în primii 50 și fac parte și din Academie.
„Antonia locuiește atât de departe, încât sâmbăta mă duceam eu cu mașina să o iau de acasă. Nu avea cu ce să vină, nu circula microbuzul. Așa că o luam eu. Vrea să devină profesoară de informatică.”
- Trainerul Cristian Ilea, mentor în cadrul Academiei, a explicat că proiectele sunt rezultatul unui proces de învățare tehnică și personală:
„Copiii învață electronică, programare, dar mai ales cum să gândească o soluție de la zero, să o testeze, să greșească și să încerce din nou. Pentru unii este primul lor proiect complex, iar sentimentul când reușesc este incredibil.”
- Ovidiu Ana, directorul Fundației Orange a vorbit despre platforma Digitaliada, unde sunt disponibile gratuit toate resursele educaționale folosite în Academie: tutoriale video, fișe de lucru, exerciții interactive.
„Nu toți copiii au șanse egale în România. Există zone izolate, unde nu există Palatul Copiilor sau profesori de informatică. Digitalizarea poate reduce aceste discrepanțe. Resursele sunt acolo, deschise, gratuite.”
Proiectele elevilor din Academia SuperCoders
Marian Flavius Ștefan – Împăturețul – Un sistem automat pentru plierea hainelor, realizat cu componente 3D și Arduino. Sistemul utilizează motoare controlate electronic pentru a executa secvențe precise de pliere, fiind o soluție educațională și practică.
„Am vrut să fac împăturitul hainelor mai distractiv, să fie și rapid și să nu depun un efort prea mare. Să mă și ajute.”
Paul Panait – Getty și Dexterix: Unde robotica întâlnește emoția digitală
Paul are 15 ani și este elev în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială „Ioan Alexandru Bassarabescu” din Ploiești.
Getty este un robot mobil care urmărește oamenii cu ajutorul unui senzor ultrasonic. Pe el este montat un telefon ce rulează aplicația Getty – un chatbot animat, interactiv, care reacționează cu expresii faciale și răspunsuri.
„La școală avem mulți copii cu dizabilități. Le este greu să înțeleagă anumite materii, iar profesorii ajutători nu pot să facă decât o oră. Getty poate răspunde la orice întrebare, poate să le noteze tema și să le salveze notițele.” „Poate fi un prieten cu care poți să vorbești și să spui tot ce ai pe suflet.”
„Dexterix este o proteză robotică accesibilă, realizată cu mai puțin de 100 de lei, pornind de la o jucărie adaptată cu componente electronice și materiale simple. Scopul meu este să fac mai mulți Dexterix.”
Teodor Matei Nechifor are 14 ani și este elev la Școala Gimnazială „Anghel Saligny” din Focșani
MediRemind – Cutie inteligentă de medicamente care amintește utilizatorului, prin alarme sonore și semnale vizuale, când este timpul să își ia medicamentele. Este ideală pentru persoane ocupate, în vârstă sau cu deficiențe de auz.
„M-am gândit la bunicii mei când am realizat acest proiect. După ce un membru al familiei setează o alarmă, cutia va suna zilnic și va emite un semnal luminos la ora potrivită.”
„Sunt bucuros că am această oportunitate. Această comunitate m-a inspirat să fac ceva util.”
Andra Maria Cotojman, elevă la școala din Alunu, jud. Vâlcea
Radarul meu mic – Un radar compact construit cu Arduino, care detectează în timp real obstacolele din jur. Este perfect pentru experimente, demonstrații STEM și învățarea bazelor automatizării.
„Pare foarte simplu, dar e complicat. L-am refăcut de vreo două-trei ori și am avut probleme și cu placa – de trei ori am vrut să o schimb.”
Antonia Elena Lascău – elevă la școala din Alunu, jud. Vâlcea
RGB Simon Says – Un joc interactiv unde, cu ajutorul Arduino, se generează o secvență aleatorie de culori și sunete. Jucătorul trebuie să memoreze și să reproducă corect combinația, antrenându-și atenția și memoria.
„Am făcut ceva inspirat din jocul faimos.”
Albert Dumitru – EmoGraph: Graficul emoțiilor
Un sistem biometric care detectează emoțiile în timp real. Cu un senzor plasat pe degete, EmoGraphul analizează pulsul, temperatura și respirația, afișând reacțiile emoționale pe două ecrane – grafic și numeric.
Andreea Alexandra Vladu – RescueBot
Un robot autonom de salvare, echipat cu stație de încărcare solară inteligentă. Combină eficiența, sustenabilitatea și tehnologia în sprijinul intervențiilor de urgență.
Interviu cu profesoara Simona Cornelia Petrică, școala din Alunu, jud. Vâlcea
Edupedu.ro: Ce predați, mai exact, în școala din Alunu?
Simona Cornelia Petrică: Am predat economie, am două licențe. Apoi am trecut la gimnaziu, pe informatică, TIC și educație socială. Și, în același timp cu copiii, mi-am descoperit și eu această pasiune.
Edupedu.ro: Școala este într-o zonă rurală?
Simona Cornelia Petrică: Într-un mediu foarte rural, dacă se poate spune așa, la 70 de km de oraș. Am însă norocul să am o directoare foarte deschisă, doamna Cecilia Boiangiu. Când îi spun „doamnă, știți, este ceva…”, ea zice „Nicio problemă. Fă-l, eu doar semnez”. Fără sprijinul ei nu aș fi putut, oricât de mult mi-aș fi dorit.
Am vrut să-mi duc băiatul la cursuri de robotică în Râmnicu Vâlcea. Dar făceam două ore până acolo, două ore cât el era la curs și două ore înapoi. Șase ore într-o zi. Am renunțat. Și dacă eu am renunțat, îmi imaginez celelalte familii. Așa că am zis: de ce să nu fac eu?
Edupedu.ro: Cum a început totul?
Simona Cornelia Petrică: Când am ajuns în școală, am găsit un kit Nextlab.tech, vreo 40 de plăcuțe, și am încercat să le descifrez. Am început să fac voluntariat cu copiii sâmbăta – două ore în fiecare sâmbătă, în laboratorul școlii. Veneau copii foarte interesați. Mi-am dat seama: „Stai puțin, că le place.” Și am continuat. Pe lângă ce făceam la ore, i-am învățat și programare vizuală cu Scratch. Cinci dintre copiii din echipă s-au calificat în primii 50 și fac parte din Academie. Unul dintre ei este chiar băiatul meu.
Edupedu.ro: Lucrați cu copii din toate clasele?
Simona Cornelia Petrică: Da. Cel mai mic e din clasa a V-a. Eva e în clasa a VI-a, iar Antonia – în a VIII-a. Antonia de când a descoperit informatica, nu mai vede altceva. Va fi un șoc pentru ea când va merge la liceu, pentru că nu va mai face aceleași lucruri. Dar nu o s-o las baltă. O voi include în tot ce fac, ca să-și continue visul. Vrea să devină profesoară de informatică.
Antonia locuiește atât de departe, încât sâmbăta mă duceam eu cu mașina să o iau de acasă. Nu avea cu ce să vină, nu circula microbuzul. Așa că o luam eu.
Edupedu.ro: Cât de mare este interesul copiilor?
Simona Cornelia Petrică: Uneori sâmbăta veneau și 25 de elevi. N-aveam suficiente calculatoare, așa că am adus laptopuri în plus. Copiii sunt unici, fiecare cu particularitatea lui. E important să te apleci asupra fiecăruia, la nivelul lui.
Nu le dau soluția imediat. Le spun: „Descurcă-te, ce faci? Găsește soluția.” E important să știi să găsești soluții, nu să le primești de-a gata.
Văd că învățarea aduce și satisfacții. Vine recunoașterea muncii lor. Asta îi motivează cel mai mult.
Interviu cu Ilea Cristian, trainer Simplon România, despre proiectele finale din Academia SuperCoders: Am văzut copii care nu știau nimic la început, iar acum fac proiecte impresionante. Un copil care pornește de la nivel mediu poate descoperi o pasiune și poate ajunge într-un loc excepțional
Edupedu.ro: Ce poți să-mi spui despre proiectele din Academia SuperCoders. Câte sunt, câte au fost, cum s-a ajuns la cele de azi?
Ilea Cristian: Inițial a fost o serie de cursuri de Scratch, un limbaj de programare vizual, care este foarte accesibil pentru copii. Copiii cu proiectele cele mai interesante de acolo s-au calificat mai departe la ceea ce se numește Academia Super Coders, unde noi am făcut un fel de „level up”, adică am trecut la lucruri puțin mai avansate, și am folosit platforma Arduino, unde se folosește un limbaj de programare adevărat. E mai greu, e mai dificil pentru copii.
Se lovesc de tot felul de frustrări, de limitări, își dau seama cât de rigidă e programarea câteodată – dacă greșești o literă, nu mai funcționează. Sunt în jur de 13 proiecte. Unii copii au două proiecte, unii au fost mai harnici și au făcut două. Există și o echipă care a făcut un proiect comun.
Cei mai mulți elevi sunt de nivel gimnaziu, dar sunt și din zone mai rurale și din orașe. Și, cumva, asta e frumos – că sunt copii care, poate, în mod normal, n-ar avea acces la resurse de genul acesta, la școală sau la Palatul Copiilor. Au acces chiar și într-o zonă rurală, pentru că noi ținem lecțiile online și le oferim asistență chiar și în afara cursurilor. Dacă ne cer ajutorul, noi ne ocupăm, poate chiar facem un video-call să vedem ce probleme au, să ne arate proiectul lor, să ne arate ce dificultăți întâmpină.
Edupedu.ro: Și tu, efectiv, ai ținut cursuri pentru copiii din SuperCoders. Pe ce teme?
Ilea Cristian: Pentru proiectul acesta am ținut cursuri de Arduino. Cursurile de Arduino au două componente: componenta de electronică, adică o plăcuță de dezvoltare numită Arduino, care poate fi conectată cu tot felul de senzori. Copiii primesc un kit cu diferiți senzori, motorașe, lumini, LED-uri și așa mai departe. Învățăm partea de electronică și un pic de baze – despre curent, despre cum se leagă chestiile. Și partea a doua – programarea. Pe plăcuța Arduino putem încărca un cod, într-un limbaj care este un subset al limbajului C, deci un limbaj adevărat. Copiii învață cum să controleze plăcuța și toate componentele electronice conectate la ea – să le controleze din cod. Îi ajutăm și să-și vândă ideea.
Am avut și câteva cursuri de pitching. Să învețe să fie entuziaști, să fie plini de viață când prezintă, să răspundă la întrebări de bază: cui i-ar folosi proiectul, la ce e util, de ce l-ar cumpăra cineva, dacă ar fi de vânzare.
Edupedu.ro: Cum îi încurajezi pe copii? De ce să vină la aceste cursuri? Am vorbit, de exemplu, cu un copil care e în perioada evaluării naționale și totuși e aici.
Ilea Cristian: Cred că, chiar dacă trăim într-o lume în care apar tot felul de noutăți – de exemplu, AI-uri din acestea care promit că ne învață lucruri – și pare că e o revoluție în educație, de-a lungul istoriei au mai fost astfel de „revoluții”. A venit radioul – s-a spus că va exista un singur profesor care transmite lecțiile prin radio. Apoi televizorul – lecții la televizor. Apoi internetul – lecții online.
Toate au ajutat educația, dar ce oferim noi în plus aici este latura umană: faptul că există oameni care își rup din timp să stea cu fiecare copil în parte, să-i înțeleagă greutățile, să discute cu ei, să-i încurajeze, să-i ghideze pas cu pas – de la o idee simplă, până la un proiect final.
Edupedu.ro: Pentru unii copii, chiar este primul lor proiect mai amplu?
Ilea Cristian: De la o idee simplă, ajung la ceva finit, iar pe parcurs se lovesc de frustrări și greutăți. „De ce nu merge? Hai să citim, hai să întrebăm, hai să vedem cum a făcut altcineva.” Și, pas cu pas, ajung la ceva ce chiar funcționează și le oferă un sentiment de satisfacție, de fericire – „Uite, am făcut ceva care funcționează și care îi face și pe alții să zâmbească.”
Edupedu.ro: Fiind complementar cu școala, bineînțeles, ce competențe dobândesc ei dincolo de produsul în sine? E, cumva, o învățare transcurriculară?
Ilea Cristian: Pe lângă programare în sine și componenta de electronică, cred că mai e și partea de a gândi un produs de la cap la coadă: să identifice o problemă, să-și dea seama dacă e fezabil să o rezolve, care ar fi cel mai mic prototip, ce cunoștințe le lipsesc, pe cine să întrebe. Apoi, efectiv, să se urnească și să facă pași mici spre implementarea unui produs final. Cred că gândirea aceasta – un pic antreprenorială, un pic creativă – se dezvoltă. Pe lângă programare și electronică, se dezvoltă și abilitățile de prezentare, de vânzare a ideii, de găsit soluții reale, de lucru în echipă, dar și capacitatea de a cere ajutor.
Edupedu.ro: Ce le-ai transmite profesorilor? De ce este necesar să fie implicați mai mult în astfel de proiecte?
Ilea Cristian: Chiar dacă sună clișeu, viitorul țării sunt copiii noștri. Dacă ei au o educație mai cuprinzătoare, mai adaptată la prezent – trăim într-o lume tot mai impregnată de tehnologie – cred că merită să investim un pic mai mult, chiar și din timpul nostru liber. Am văzut copii care nu știau nimic la început, iar acum fac proiecte impresionante. Un copil care pornește de la nivel mediu poate descoperi o pasiune și poate ajunge într-un loc excepțional.
Interviu cu Ovidiu Ana, directorul Fundației Orange: Elevii nu memorează ce li se dă, ci integrează resursele primite în activități și realități din viața lor
Edupedu.ro: Care sunt impresiile după această ediție SuperCoders
Ovidiu Ana: Pot să spun că elevii sunt foarte interesați de zona aceasta de creație, de a combina competențele de programare cu cele de robotică. Ne dăm seama că reactivitatea lor este foarte mare atunci când au și ceva fizic, nu doar pe un ecran. Ceea ce pot să acumuleze în cadrul a trei-patru luni de studiu la Academie pare incredibil. Ei sunt deja niște copii motivați. Cei 50 care ajung împreună cu Academia SuperCoders sunt deja preselectați în urma concursului.
Edupedu.ro: Este interesant ca mulți copii au pornit de la probleme din viața lor. Cineva voia să-și ajute bunicii să-și ia medicamentele la timp. Alt băiat, pentru că școala lui este incluzivă, voia să ajute elevii cu CES.
Într-adevăr, aceasta este abordarea noastră cu ei: bazată pe proiecte. Este o învățare centrată pe elev și ei trebuie să se gândească mereu la probleme reale. De la primul exemplu, în care învață să aprindă un LED, se gândesc imediat la un semafor. Pe măsură ce avansează, proiectele devin mai complexe. Ei încep să se uite în jurul lor: la ce ar putea fi folosit senzorul, automatizarea, proiectul. Implicarea lor e mult mai mare. Ei nu memorează ce li se dă, ci integrează resursele primite în activități și realități din viața lor.
Este foarte important ca ei să fie motivați. Învățarea a fost la distanță; acesta a fost singurul moment în care s-au întâlnit fizic cu formatorii. Unii participaseră la atelierele SuperCoders de Scratch. Majoritatea, împreună pentru prima dată față în față cu formatorii. De aici și rolul activ pe care îl au în procesul educațional. Ei sunt în centrul a ceea ce gândim, pentru ca proiectele să ajungă la final.
Edupedu.ro: Chiar voiam să vă întreb despre învățarea la distanță. Este o oportunitate pentru elevii din mediul rural?
Ovidiu Ana: Într-adevăr, nu toți copiii au șanse egale în România. Există zone izolate de centrele urbane. Mediul rural nu oferă oportunități de învățare, iar digitalizarea poate fi un instrument pentru reducerea discrepanțelor. Noi sprijinim educația prin platforma Digitaliada și resursele de robotică din SuperCoders au fost încărcate acolo.
Toți copiii din platformă au acces la aceste resurse educaționale: tutoriale video, texte. Le pot accesa oricând. Contează mult și sprijinul pe care îl primesc de la un adult.
Sunt resurse gratuite. Le-am creat într-un proiect, dar le putem disemina la nivel național. Ne dorim să fie folosite.
Am pilotat anul acesta proiecte create de profesori pentru a preda concepte din materiile lor. De exemplu, un profesor de biologie a creat o instalație pentru a explica procesul de fotosinteză. Copiii sunt mai atenți. Ne batem pe atenția lor, a tuturor, prin proiecte, prin lucruri care atrag. Dacă nu era robotul, era altceva. Ceva care să-i atragă, să-i facă prezenți în clasă și să lege teoria cu practica. Îi poate ajuta pe ei sau pe bunicii lor. Dispenserul de medicamente e un exemplu extraordinar. Sperăm ca resursele noastre să fie preluate, la fel și concluziile. Mă bucur că putem promova ceea ce facem și cu sprijinul Edupedu.
Despre Fundația Orange
Cu o activitate de 13 ani, Fundația Orange se implică în comunitate prin realizarea unor proiecte de filantropie menite să aducă schimbări pozitive în viața persoanelor dezavantajate. În cei 13 ani de activitate, peste 2 milioane de persoane vulnerabile au beneficiat de programe educative, de sănătate sau pentru protecția mediului. Cele mai populare programe, derulate în fiecare an, sunt:
- Digitaliada – program de educație digitală, ce încurajează folosirea la clasă a metodelor de lucru interactive și a conținutului digital educativ pentru a crește performanțele școlare ale elevilor
- Solidarity FabLab – program gratuit de formare în domeniul producției digitale destinat tinerilor vulnerabili, pentru a le crește capacitatea de angajare
- SuperCoders – program de referință pentru direcția educației digitale, adresat copiilor cu vârste între 10-14 ani din toată țara, care doresc să devină creatori de noi universuri prin învățarea limbajelor simple de programare
- Orange Digital Center – program lansat în anul 2023, ce oferă cursuri practice pentru dobândirea unor competențe digitale, adaptate nevoilor și cerințelor actuale de pe piața muncii
- Susține un ONG – proiect dedicat exclusiv angajaților Orange România care își propune, ca prin munca lor de voluntariat, să susțină proiectele unor ONG-uri
- Lumea prin culoare și sunet – fond de finanțare care își propune să contribuie la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu deficiențe de vedere și/ sau auditive
- Centrul Digital pentru Femei – program de educație digitală gratuită pentru femei, ce oferă acces la tehnologie și informație pentru fete și femei vulnerabile, aflate în situații de risc
Despre SuperCoders
SuperCoders este un program al Fundației Orange lansat în 2014 alături de Simplon România, cu scopul de a promova educația digitală și folosirea responsabilă și utilă în rândul tinerei generații. Până acum, în cadrul celor 11 ediții, 8.500 de copii au beneficiat de experiența SuperCoders.
Ajuns anul acesta la cea de-a XI-a ediție, programul este dedicat copiilor cu vârste între 10 și 14 ani din toată țara, pasionați de animație și programare, care-și doresc să devină creatori de noi universuri. Prin învățarea limbajelor simple de programare, aceștia pot să construiască lumi noi, să dea frâu liber imaginației și să descopere oportunitățile nemărginite de învățare pe care le oferă tehnologia.
Obiectivele Programului SuperCoders
- Promovarea tehnologiei în rândul tinerei generații
- Copiii devin creatori de tehnologie cu ajutorul unui program simplu & distractiv de programare – Scratch
- Învățarea programului simplu de programare Scratch, precum și noțiuni avansate prin modulul de robotică din cadrul Academiei