Profesoara Nina Vasile, doctor în filosofie, cu experiență în educație în România și Spania, a trimis un memoriu oficial către ministrul Educației, Daniel David, solicitând o audiență pentru a discuta „starea de urgență” a titularizării în învățământul românesc. Memoriul a fost primit și pe adresa redacției, cu acordul autoarei pentru publicare.
- Nina Vasile este profesoară „suplinitoare calificată” (conform expresiei în uz în acest moment), predă filosofie și logică, are doctoratul în filosofie – doctorat care a durat cinci ani în România și alți trei în Spania. A predat cândva psihologie și a studiat un an la Facultatea de pedagogie în anul universitar 1992-1993. Este scriitoare și membră în Uniunea Scriitorilor din România.
„Am experiența unui sistem educațional de 7 ani în Spania. 10 ani am lucrat ca bibliotecară iar după reîntoarcerea în țară, din anul 2018 până în prezent, timp de 8 ani am dat în fiecare an Concursul de Titularizare, cu note peste 7, fără să mă pot titulariza. În această vară voi da a 9-a oară acest examen pentru că orele mele au fost solicitate la pretransfer de către un titular în fața căruia nu am avut nicio șansă, doar pentru că sunt suplinitoare. Domnul director al școlii la care am baza în acest an nu mi-a acordat continuitate pentru anul viitor. Prefer să nu spun numele școlii, nici al domnului director pentru că nu doresc să fac aici o reclamație în sensul acuzării unei persoane (dumnealui nu are vreo vină) ci reclam dacă pot să spun așa, sistemul educațional românesc care are o legislație ce nu este favorabilă educației ci, în primul rând face un mare deserviciu pentru mii de persoane care în acest moment repetă ca și mine a n-a oară Concursul de Titularizare, deși conform notelor, ar trebui să fim titulari.
Vă rog să luați în considerare următoarele: am scris deja multe articole publicate pe Edupedu.ro, am și interviuri la TVR Info, emisiunea infoEdu, unde am analizat și oferit soluții pentru diverse probleme din învățământ, dată fiind pregătirea mea profesională, experiența ca profesor și mamă care cunoaște direct două sisteme de învățământ (din România și Spania). Acesta este motivul pentru care pot înțelege clar lucrurile bune dar și mai puțin bune din ambele țări. Despre alte sisteme educaționale am citit sau am aflat din experiențele directe ale altor persoane (inclusiv elevi).
Pot să ofer o diagnoză dar și soluții și propuneri concrete, precise, rezonabile și raționale pe multe probleme, fapt pentru care v-am înaintat uun memoriu prin care v-am solicitat o audiență pentru a vă detalia situația, dar și propunerile concrete legate strict de titularizarea și Concursul de titularizare din România.
Permiteți-mi să expun câteva puncte din multele posibile de avut în vedere:
- În prezent Concursul de titularizare nu titularizează; decât în mod excepțional, existând adesea cel mult un post titularizabil, și adesea nici măcar unul. Prin post titularizabil se înțelege acum: o normă întreagă, de 18 ore pe săptămână la o singură școală. Aceasta e singura situație în care cineva devine automat titular (având notă peste 7). Dar Concursul de titularizare fără titularizare reprezintă un non-sens!
- Există și profesori titulari având norma în mai mult de o singură școală, dar această situație este la discreția ditrectorilor și presupune condiții pe care le pot îndeplini tot atât de puțini precum sunt cei care devin titulari. Prima condiție, adăugată la mijlocul anului școlar anul trecut, este să existe o continuitate de 6 ani în învățământ, ceeea ce este imposibil pentru marea majoritate a suplinitorilor calificați. Este aici și motivul pentru care, în continuare, mii de profesori, inclusiv anul ăsta, în formula actuală din metodologie, nu vor putea deveni titulari pe două școli și ar trebui să repete examenul. Repetarea însăși a acestui Concurs de început de carieră în învățământ, în condițiile în care mulți profesori au Definitivatul, destui și gradul II, gradul I și chiar doctoratul, este un coșmar deja, dat fiind că există un consum nervos pe care oricum îl trăiesc profesorii prin specificul muncii lor.
- Un alt motiv pentru care se repetă examenul de titularizare este faptul că pentru orele rezervate nu se acordă continuitate.
- Faptul că există în metodologia mișcării de personal didactic ceea ce se numește post pe perioadă determinată, precum și pe viabilitate, obstrucționează declararea lor ca posturi titularizabile. Dar aceste ore, chiar norme întregi doar pe un an, apar așa deja de mulți ani, ceea ce nu mai are nicio logică. Prin urmare, corect este să nu mai existe aceste denumiri care forțează perpetuarea listării lor ca posturi pe termene care de fapt sunt mult mai lungi, în realitate fiind nedeterminate.
- Restrângerea de ore, aparent justifică repetarea concursului pentru profesorii care fiind suplinitori, rămân cu mai puține ore decât norma întreagă; ori, aceste restrângeri care generează câte două ore în principiu și care vin, fie din desființarea unor clase, fie din regula diminuării normei pentru profesorii cu vechime de peste 20 de ani, pot fi acoperite de către profesorii care există deja în școlile respective sau pot fi completate de programe de remediere și/sau opționale, sau oricare alte proiecte ce pot fi de folos în școli.
- În acest moment, la etapele de pretransfer, prioritate au titularii și nu este corect pentru cei care sunt forțați să intre ca suplinitori. Nu este justificată această etapă de pretransfer. Voi spune aici că, o dată luat Concursul de Titularizare, profesorii trebuie să își asume repartiția pentru care au optat și doar în situații de schimbare de oraș pot solicita un post de titular (nu contează pe câte școli), dacă există. Consider, atât eu cât și toți suplinitorii – care constituim un grup de atitudine care deși fără statut sindical – avem dreptul să reclamăm probleme de care ne lovim și afectează întregul sistem. Voi arăta în ce sens, dacă îmi veți acorda această posibilitate.
- Date fiind cele spuse aici ar trebui să fie clar că singura soluție necesară pentru a repara o nedreptate și o regulă ce lovește inclusiv în motivarea unui aspirant la cariera didactică, este redenumirea a ceea ce înseamnă titularizare și aplicare în regim de urgență, începând cu Concursul din această vară ( 2025).
- Prin urmare:
- Titular trebuie să însemne: profesor care a luat nota peste 7 la Concursul de titularizare, are o normă întreagă de 18 ore, indiferent de numărul școlilor primite la repartiție, conform notei și opțiunilor sale. Această situație reprezintă cu adevărat „titular în sistem” și nu „pe o școală” (prin excepție, două) cum este acum.
- În consecință: Post titularizabil înseamnă oricare număr de ore, între minim 6 și maxim 20 ore, fără restricții de „1 an” sau „pe viabilitate”, expresii care sunt nejustificate atâta timp cât respectivele ore apar pe timp nelimitat ca disponile doar un an, doi sau pe viabilitate. Din nou, o inadvertență logică dată de contradicția între forma legislativă și starea de fapt, din teren, ca să spunem așa.
- Singura soluție imediată, posibilă, fără probleme, rațională, la problema repetării Concursului de titularizare, este: după acest examen, pentru profesorii care au note peste 7, după repartizare, la primirea deciziilor, pe lângă informațiile legate de numărul orelor (normă), distribuția lor și nota luată, ei trebuie să primească și Titularizarea, indiferent de numărul școlilor care intră în distribuția orelor din normă.
Întrucât titular în sistem înseamnă profesor cu o normă întreagă, indiferent de numărul școlilor, automat, din acestă soluție decurg următoarele:
- Se desființează noțiunea de titular cu o normă la o singură școală sau două în n condiții.
- Se desființează noțiunile de post „pe durată determinată” sau „pe viabilitate a postului”.
- Se desființează etapele de pretranfer pentru toți profesorii.
- Fiecare profesor asumă ceea ce a reușit la primul concurs de titularizare. Orice schimbare ulterioară acestui concurs, pentru un titular înseamnă un interviu de prezentare a experinței, a proiectelor profesionale finalizate, în curs sau de viitor. Interviul, pentru orele sau norma disponibilă, însoțit de inspecție la clasă, trebuie să fie organizat și monitorizat la Inspectorat, de către persoane specializate în evaluare, precum și pe disciplinele pe care evaluează profesorii titulari candidați. Acești specialiști sunt din afara școlii, și vor nota conform unor criterii cunoscute în pedagogie.
- Acest tip de schimbări de școli nu pot fi regula ci excepția, când e vorba de mutarea dintr-o localitate în alta.
- Singurele posturi care rămân în regim de rezervă sunt cele care se referă la revenirea în sistem după pauze din diferite motive (detașare, sarcină și creștere a copilului). În acest caz, cel care suplinește știe din start data până la care lucrează, el putând să fie titular chiar dacă suplinește. Locul unde își va continua activitatea, va fi acolo unde există ore disponibile, cu riscurile sau inconveninele posibile.
- Se subînțelege că, dacă în acest an, toți profesorii care iau note peste 7, devin titulari, anul viitor vor apărea mai puține ore. Este condiția necesară pentru adevărata competență care abia de anul viitor are sens, iar cei care vor intra în sistem vor fi cu adevărat cei mai buni și cu siguranță din ce în ce mai tineri, motivați de un examen de intrare dat o singură dată și apoi având perspetive de evoluție care sunt automat odată cu gradele specifice în învățământ. Menționez că ceea ce se numesc grade în învățământ se derulează pe parcusul a trei ani cel puțin, cu inspecții și la final cu lucrări care au valoarea celor de licență, dată fiind coordonarea lor de la nivel universitar, ceea ce face ca orice alte evaluări să fie forțate și dincolo de nivelul suportabil ca presiune psihică. În plus, profesorii sunt dintre cei care fac cele mai multe cursuri de perfecționare profesionale în sistemul public, dincolo de grade care oricum sunt solicitante.
- Precizez că singurii care trebuie, pot și are sens să repete concursul de titularizare, sunt acei profesori care la primul examen iau sub nota 7.
- De asemenea, precizez că e foarte firesc să existe în fiecare an ore eliberate, chiar dacă mai puține, acestea provenind din pensionări care, în învățământ nu ar trebuie să fie prelungite, ținând cont de uzura intelectuală foarte mare pentru meseria de profesor în preuniversitar. În cazurile unor profesori de excepție, de mare valoare, pot fi făcute derogări, dacă există o recunoaștere la nivelul rezultatelor obținute la nivel internațional sau al integrării și promovabilității recunoscute ca atare.
Cele de mai sus sunt doar câteva probleme enumerate și dacă ar fi fost să le consider pe toate, ar fi necesare mai multe pagini. Sper că totuși, sunt relevante și vă pot convinge să îmi acordați o audiență pentru a vă răspunde la orice întrebare și/sau nelămurire. Aș dori să înțelegeți din acest memoriu, starea de urgență pentru intervenția în sensul unor aplicări a soluțiilor propuse, acestea fiind argumentate, logice și clare, atât cât a fost posibil în cinci pagini”.