În România se vorbește mult despre reformă în educație, dar prea puțin despre acele colțuri întunecate ale sistemului în care legea este încălcată cu bună știință. Un exemplu dureros: școlile declarate „cu predare în limba maternă germană”, unde predarea se face, de fapt, parțial în limba română. Nu doar că elevii sunt prinși într-o capcană lingvistică, obligați să susțină Bacalaureatul la proba de limba maternă pentru care n-au fost instruiți corespunzător, dar și profesorii sunt victimele unei excluderi profesionale sistemice.
Situația nu este nouă. Ministerul Educației o cunoaște. Inspectoratele o administrează. Conducerile școlilor o aplică. Este o înțelegere tăcută, dar eficientă: păstrăm aparențele, iar în spatele lor continuăm cu încălcarea legii și improvizația.
Această improvizație costă. Profesorii care predau în limba română în aceste școli nu pot deveni titulari. De ce? Pentru că statutul oficial al unității impune ca titularizarea să se facă doar pentru cei care pot preda în limba germană. Or, în realitate, multe materii sunt predate în română, an după an tot mai multe, dar fără ca sistemul să le permită acestor cadre didactice să devină parte oficială a colectivului școlii. Sunt necesari, dar nu recunoscuți. Muncesc, dar nu pot deveni titulari.
Mai grav este că aceste situații sunt susținute de documente care se contrazic între ele: planuri de școlarizare care declară predarea exclusiv în germană (Anexa 1 – ISJ Sibiu), dar orare, cataloage și fișe de încadrare care demonstrează contrariul (Anexa 2 – Colegiu NSvB).
Profesorii care predau în limba română sunt acolo de ani de zile, dar „nu există” oficial. Pentru ei, acest fals birocratic înseamnă instabilitate, blocarea accesului la concursuri de titularizare și lipsa oricărei perspective profesionale – toate în numele unei identități educaționale care e doar o etichetă.
Situația nu doar că este cunoscută, ci este și documentată public. An de an, Forumul Democrat al Germanilor din România publică statistici clare privind numărul cadrelor didactice care predau efectiv în limba germană. Sursa acestor date nu poate fi alta decât chiar școlile, inspectoratele și Ministerul Educației – ceea ce înseamnă că întreaga administrație are cunoștință directă despre realitate. Iar aceste date indică o scădere constantă: predarea în germană se subțiază de la an la an. În loc să regândească organizarea școlilor în funcție de resursele reale, autoritățile preferă să mențină statutul fals – în speranța că, într-o bună zi, profesorii vor apărea și realitatea li se va potrivi cu hârtia.
Minciuna aceasta este perpetuată de un întreg lanț administrativ – de la directori de școli la inspectori și funcționari ministeriali – care nu acționează ca apărători ai legii, ci ca simpli administratori ai unei ficțiuni instituționale. Nu sunt pedagogi, nu sunt reformatori, nu sunt protectori ai interesului public. Sunt gardienii unei forme goale, preocupați doar să salveze aparențele și să păstreze un statut ilegal care blochează elevii și profesorii deopotrivă.
Investigația publicată de Edupedu a confirmat ceea ce autoritățile cunoșteau deja: faptul că în majoritatea liceelor așa-zis „germane”, predarea nu se face integral în limba maternă, așa cum impune legea.
Într-o reacție oficială, Ministerul Educației formulează, într-un limbaj aparent tehnic, o afirmație revelatoare: „Proba de limba maternă nu este afectată de faptul că alte discipline se predau sau nu în limba maternă.” Această frază echivalează cu o recunoaștere indirectă, dar incontestabilă, că predarea în limba germană nu este integrală – și că această realitate este cunoscută la cel mai înalt nivel instituțional. În loc să ia măsuri, Ministerul inventează excepții și derogări, ca și cum ar avea dreptul să modifice după bunul plac o lege organică – adoptată de cele două Camere ale Parlamentului și publicată în Monitorul Oficial. Să o aproximeze, să o relativizeze.
Cu toate că Ministerul este instituția care aprobă planurile de școlarizare, coordonează rețeaua școlară și organizează examenele naționale, nu intervine, nu reglementează, nu oferă soluții. Refuzul de a utiliza instrumentele legale de care dispune trădează nu doar pasivitate, ci o formă gravă de complicitate instituțională. Și pentru ce, domnilor administratori, pentru ce?
În paralel, Inspectoratul Școlar Județean Sibiu a recunoscut public – într-un răspuns oferit presei locale – că „lipsa cadrelor didactice de specialitate care pot preda în limba minorității este principala cauză pentru care unele discipline nu sunt predate în limba germană”. Brațul executiv local al Ministerului Educației, cu atribuții clare în supravegherea și corectarea neregulilor din școli, recunoaște oficial, direct și limpede, că legea nu este respectată.
Între timp, elevii sunt obligați ilegal să susțină proba E.b (limba maternă germană) de Bacalaureat, iar profesorii sunt forțați să accepte o formă de muncă fără drepturi. Este un dublu abuz: educațional și profesional. O discriminare împotriva elevilor – privați de un parcurs real în limba maternă – și împotriva unei întregi categorii profesionale: profesorii care predau în limba română și care activează în școlile cu un statut fals, fără acces la titularizare, fără recunoaștere, în contrast direct cu colegii lor care predau în germană.
Statul român ar fi putut construi un sistem corect și funcțional. Ar fi putut concentra resursele reale – cadrele care predau efectiv în limba germană – în câteva unități de limbă maternă, unde să se respecte cu adevărat legea și identitatea lingvistică, așa cum obligă Constituția României. Celelalte școli ar fi trebuit să devină, onest și transparent, unități cu predare bilingvă sau intensivă. Dar nu s-a dorit. S-a preferat o iluzie administrativă care blochează profesorii, înșală elevii și încalcă legea. Domnilor funcționari – mai înalți sau mai scunzi –, ajutați-ne să înțelegem: cui folosește?
Acești profesori – folosiți, dar invizibili – sunt, înainte de toate, oameni. Profesioniști care și-au făcut meseria cu decență, respectați de elevi și de colegii lor, dar umiliți de administratorii sistemului de învățământ. Ei au dreptul de a fi recunoscuți oficial pentru ceea ce sunt deja: parte legitimă a comunității școlare. Câtă vreme Ministerul Educației refuză să recunoască această realitate și să regândească întregul mecanism, titularizarea va rămâne un vis interzis pentru sute de profesori români.
Iar continuarea încălcării legii va perpetua una dintre cele mai sofisticate și persistente forme de discriminare din școala românească.
- Nota redacției: În perioada 29 aprilie – 5 mai 2025, Oana Rogojanu, mama unei eleve de clasa a XII-a de la Colegiul Național „Samuel von Brukenthall”, a stat în fața Ministerului Educației, protestând față de obligativitatea susținerii probei de Limba și literatura germană maternă la Bacalaureat de către elevii din licee care, potrivit legii, ar trebui să ofere predare integrală în limba germană — dar nu o fac.
- Opinia părintelui este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.