Profesorul anonim: Nimeni nu știe cât muncește un cadru didactic, nici sindicatele, nici ministrul / Norma didactică, între abuz și oportunitate: ce trebuie să cerem

Foto: INQUAM Photos/ Octav Ganea

Domnule Marius Nistor, vă rog nu ratați această oportunitate! Propunerea domnului ministru Daniel David referitoare la cele 8 ore pe zi pe care ar trebui să le stea un cadru didactic în școală poate fi folosită pentru restabilirea demnității cadrului didactic. În continuare o să prezint un punct de vedere ce merită luat în seamă și o să explic modul în care această propunere ne avantajează de fapt.

În exemplificare, voi aborda doar câteva subiecte:

  1. norma didactică;
  2. pregătirea pentru performanță și concursurile școlare;
  3. plata pentru profesorii implicați în examenele/simulările evaluărilor naționale din timpul anului;
  4. excursiile.

(extras din „Statutul cadrului didactic”)

„(1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, şi cuprinde:

a) activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învăţământ;

b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică;

c) activităţi de educaţie, complementare procesului de învăţământ: mentorat, şcoală după şcoală, învăţare pe tot parcursul vieţii.”

Conform statutului personalului didactic, „norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. a)” și este un număr cuprins între 16 și 24 de ore, în funcție de anumite criterii pe care le poate studia oricine e interesat.

În continuare voi aborda cât mai liber aceste subiecte.

În primul rând, modul în care este definită norma didactică ne face vulnerabili la abuzuri. De ce? Pentru că nimeni nu știe cât muncește un cadru didactic, nici dumneavoastră, nici domnul ministru.

Și mă refer aici la numărul de ore dintr-o săptămână. Dacă sunt dosare pentru burse, timpul petrecut pentru această activitate intră în cele 40 de ore din norma didactică, nu-i așa? Dacă avem alte activități extrașcolare, asta ne cam intră în obligații, că doar norma didactică e de 40 de ore pe săptămână, nu-i așa? Profesorii care predau materii de examen claselor terminale trebuie să aibă un program de pregătire remedială sau pentru examnele respective, fără să fie plătiți, că doar norma didactică e de 40 de ore pe săptămână, nu? Dacă am o „fereastră” și un coleg are probleme cu un elev și îl trimite în sala de detenție, eu trebuie să stau cu acel elev, că oricum stau degeaba, nu-i așa? Și oricum, norma didactică e de 40 de ore pe săptămână…

Exemplele pot continua.

Pe cine avantajează formularea aceasta ambiguă a normei didactice? Cu siguranță, nu pe noi!

Soluția propusă de mine este ca norma didactică să fie redefinită. Fără a restrânge generalitatea, mă voi referi în continuare la norma didactică a unui profesor din învățământul gimnazial și liceal.

În definirea normei didactice trebuie luate în considerare atât orele de predare-învățare-evaluare, în număr de 18, cât și cele de pregătire, care ar trebui să fie tot în număr de 18. După cum observați, mai rămân 4 ore pe săptămână pentru alte activități.

Personal, eu sunt dispus să stau în școală 8 ore pe zi dar programul pentru alte activități în afara celor prevăzute pentru pregătirea lecțiilor să fie specificat foarte clar. Sunt convins că ați văzut măcar o dată, pe ușa unui birou: „Program cu publicul: 12-14”. Nimeni nu vă bagă în seamă în afara acelor ore, decât dacă e profesor…

Am tot auzit că nu se poate face asta din cauza specificului sistemului de învățământ. Convenabil, nu? Putem munci suplimentar fără să fim plătiți.

Domnule Marius Nistor, sunt convins că în anii petrecuți luptând pentru drepturile noastre vi s-au reproșat atât de des lucrurile pe care nu le facem bine, încât poate credeți că această stare de fapt e regula și nu excepția.

Probabil că spuneți că și noi suntem vinovați, pentru că la diversele inspecții la clasă toată lumea are 10 sau foarte bine. Aceasta este regula, pentru că nu cred că există dascăl care să aștepte o inspecție și să nu se pregătească.

Iată motivul pentru care trebuie specificat în definirea normei didactice că pentru fiecare oră avută la clasă trebuie să existe o oră de pregătire la lecției, iar dovada să fie banalul proiect didactic.

Am urmărit cu deosebit interes declarațiile domnului ministru referitoare la cele 8 ore pe care trebuie să le petrecem în școală, precum și răspunsul dumneavoastră legat de condițiile pe care școlile trebuie să le ofere și nu le oferă.

Eu cred că aici putem discuta! Putem flexibiliza cele 18 ore dedicate pregătirii lecțiilor, în sensul că putem da profesorilor libertatea de a pregăti acasă acele 18 ore prevăzute în norma de predare-învățare-evaluare. Mai rămân 4 ore pe săptămână pentru celelalte activități prevăzute în actuala formă a normei didactice. Aceste 4 ore trebuie să fie fixate într-un orar, în timpul „ferestrelor” sau la finalul programului de predare-învățare-evaluare, câte o oră pe zi, maxim 4 zile pe săptămână. Apoi, după finalizarea programului, trebuie să avem dreptul la deconectare!

Înainte să spunem că nu se poate, hai să vedem o oportunitate: reducerea birocrației sau plata orelor suplimentare efectuate pentru acele „urgențe” birocratice.

Celor care spun că acest lucru nu e posibil, că oricum am face, sunt momente în timpul anului în care e mai mult de lucru și alte momente în care e mai puțin de lucru și că în unele săptămâni rămân 4 ore în care poate nu faci nimic (așa cred ei) și de aia poți munci în altă săptămână și 8 sau 10 sau 12 ore în plus ca o compensare pentru orele nelucrate, vreau să le spun că ar trebui să privească și în alte părți. De exemplu, dacă un paznic de noapte nu e călcat de hoți, nu mai e plătit, pentru că nu a făcut nimic noaptea aceea?

Gândiți-vă la asta!

Redefinirea normei didactice este un prim pas spre recâștigarea demnității cadrului didactic!

Pentru că următoarele subiecte sunt legate de redefinirea normei didactice, o să fiu mai scurt.

Pentru cine nu știe, olimpiadele și concursurile școlare pot fi organizate doar în afara orelor de curs, mai ales sâmbătă sau duminică.

Pentru că am observat în diverse articole și comentarii cum se fac analogii cu mediul privat, vreau să precizez că oriunde în lumea asta, munca suplimentară se plătește, iar dacă este efectuată în weekend, este plătită dublu. Orice privat care are un angajat care e foarte bun pe meseria lui, se va zbate să-l țină aproape și îl va plăti pentru performanță.

În învățământ, dacă nici olimpiadele și concursurile școlare nu înseamnă performanță, atunci ce e performanța?

În învățământ, activitățile legate de olimpiade și concursuri școlare se fac de obicei în weekend și nu sunt plătite.

Este doar un exemplu.

Domnule Marius Nistor, vă rog să nu mai permiteți nimănui să folosească expresia „mărim salariile dar asta trebuie să vină cu responsabilități”.

Politicienii trebuie să înțeleagă că au plătit tot timpul o pizza mică și au consumat una mare!

Noi, dascălii, suntem cei consumați.

Trebuie să știți că un profesor care predă limba română, de exemplu, acoperă orele colegilor care sunt membrii în comisiile de examen. După încheierea examenului, profesorul de limba română va veni după ora 15 în școală și va corecta lucrările sau, mai nou, le poate corecta de acasă, online. A doua zi, profesorul va trebui să fie la școală, conform orarului. Nimeni nu va intra în locul lui la clasă pentru ca el să poată corecta lucrări.

Nu este aceasta o discriminare?

Nu se poate corecta această situație prin simpla redefinire a normei didactice despre care vorbeam? Dacă nu ai bani să-l plătești atunci, conform principiului reciprocității, să fie suplinit de ceilalți colegi din școală așa cum și el a făcut-o deja și să corecteze lucrările în timpul programului de predare-învățare-evaluare (pentru că evaluarea înseamnă și corectarea lucrărilor, nu-i așa?).

În încheiere am ales să vorbesc despre excursii. De ce? Pentru că am postat pe o rețea de socializare opinia mea legată de implicarea cadrelor didactice în organizarea excursiilor. Mare greșeală am făcut! Unul din comentariile decente îmi atrăgea atenția că asta îmi cam intră în atribuții!

O să iau exemplul unei excursii de două zile, organizată de sâmbătă până duminică.

Cadrul didactic ce organizează excursia, trebuie să obțină aprobarea școlii, a inspectoratului, acordul părintelui, apoi mai trebuie să aibă un plan al excursiei, documente privind transportul, masa și cazarea.

În plus, cadrul didactic este responsabil 24 de ore din 24 de fiecare elev, din momentul în care urcă în mijlocul de transport până în momentul în care ajunge din nou acasă, după excursie.

Evident, cadrul didactic nu are voie prin lege, să ceară bani pentru activitatea prestată.

Pentru cei care consideră că asta ne cam intră în atribuții, am o sugestie simplă: să între într-o agenție de turism și să-și cumpere un bilet de călătorie. Omul care îi dă biletul este plătit pentru asta.

Este evident că subiectele abordate de mine sunt puține dar sugestive pentru modul în care suntem priviți noi, dascălii. Sunt convins că orice dascăl poate completa această listă cu alte activități care ne intră în atribuții dar pe care altcineva nu le-ar face nici dacă ar fi plătit.

Iată de ce, domnule Marius Nistor, ar trebui să privim redefinirea normei de lucru a cadrelor didactice ca pe o oportunitate.

Dacă renunțăm să mai muncim gratis, nu mai e nevoie să facem grevă! Sistemul s-ar bloca în maxim o săptămână iar salariile nu ar fi afectate!

Pe de altă parte, ce putere de negociere aveți dacă politicienii văd că pot recompensa munca aceasta toată cu o diplomă sau o adeverință de participare?

Sper ca aceste rânduri să fie o cărămidă la ceea ce se va construi de acum încolo.

Exit mobile version