România anului 2025 se laudă cu reforme în educație, dar, în realitate, sistemul este prins într-un hățiș birocratic care sfidează logica și echitatea. După adoptarea Legii Bolojan pe 25 iulie, Ministerul Educației a propus norme noi, dar Inspectoratele Școlare funcționează încă după metodologia veche, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Programul ședințelor publice pentru ocuparea posturilor a rămas neschimbat (ședințe publice organizate pe 31 iulie și 4 august), de parcă nu ar exista o modificare fundamentală: creșterea normei de la 18 la 20 de ore. Cum să organizezi ședințe publice când catedrele titularilor sunt în aer?
- Nota redacției: Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că posturile afișate în ședințele publice sunt normate tot la 18 ore, iar profesorii care participă, inclusiv cei care au luat concursul de titularizare în 2025, nu pot beneficia de o imagine clară și corectă a posturilor disponibile. Și mai grav: profesorii care au participat anul acesta la concursul de titularizare nu știu exact ce ore vor primi, pentru că situația posturilor este incertă, iar deciziile sunt luate pe baza unei realități administrative care nu corespunde realității legale din prezent.
Titulari fără catedră completă?
Rezultatele simulării din iulie, în baza noilor norme, au produs un paradox: titulari care nu mai au catedră întreagă. Unii au rămas cu jumătate de normă. Alții, cu și mai puțin. Cum este posibil ca un cadru didactic titular, cu drepturi câștigate, să fie pus în situația de a pierde norma întreagă fără a exista o perioadă de tranziție, o recalculare transparentă a posturilor sau un calendar ajustat corespunzător?
Ce catedre se mai pot construi, când orele disponibile sunt „reabsorbite” de titulari pentru a atinge cele 20 de ore obligatorii? Rezultatul este că, în multe școli, nu mai există posturi întregi disponibile pentru noii profesori, iar în unele cazuri nici măcar jumătăți de normă. Așa ajungem la paradoxul în care oameni care au promovat examenul național de titularizare nu au, practic, ce să ocupe — iar titulari existenți rămân cu norma incompletă dacă nu „prind” ore din aria curriculară.
Un haos normativ în dauna dascălilor și a elevilor
Această incoerență între lege, norme metodologice și calendarul inspectoratelor scoate la iveală o criză de management instituțional. Este inadmisibil ca un sistem atât de sensibil, cum este educația, să funcționeze în contradicție cu propriile reguli, schimbate în pripă și aplicate fără logică.
Vrem să fim ca în UE — dar realitatea noastră e alta
Ne place să invocăm mereu „modelele europene”: norme moderne, digitalizare, eficiență, optimizare de costuri. Dăm exemple din Finlanda, Germania sau Olanda. Dar uităm un adevăr simplu și dureros: în România, școala încă se face în vârf de deal, cu soba pe lemne și toaleta în curte.
Cum putem vorbi despre norme europene când infrastructura noastră e adesea sub nivelul minim al decenței? Cum putem aplica, peste noapte, reguli reci și birocratice, când în unele sate un singur profesor predă trei discipline la clase comasate?
O reformă reală nu începe cu exceluri și simulări, ci cu o privire onestă spre realitatea din clasă, spre omul care predă, spre copilul care învață. Și spre condițiile în care se întâmplă asta.
Cine își asumă haosul? Tot ministerul a aprobat. Tot ministerul tace.
Ni se spune acum că se „reevaluează”, că se caută „soluții”, că se dorește „o viziune nouă”. Dar hai să spunem lucrurilor pe nume:
Cine a propus și aprobat metodologia de organizare a concursurilor, normelor și ședințelor publice? Ministerul Educației.
Cine a pus-o în aplicare, fără să pună întrebări? Inspectoratele școlare, în subordinea directă a aceluiași minister.
Cine a normat catedrele la 18 ore, dar a schimbat între timp legea pentru a cere 20? Tot ministerul.
Cine a creat o simulare care a dus la pierderea de ore pentru titulari și la eliminarea de fapt a locurilor pentru viitorii profesori? Exact: ministerul.
Acum ni se spune că se plâng de „imposibilitatea plății orelor suplimentare” sau de „supraîncărcarea cadrelor didactice”. Dar nu aceiași oameni au aprobat regulile care au dus la situația actuală? S-au trezit brusc la realitate după ce au creat haosul? Unde erau atunci când semnau ordinele, avizele, metodologiile?
Asumarea lipsește cu desăvârșire.
Ministerul Educației trebuie să răspundă public:
- Când se actualizează oficial posturile la 20 de ore?
- De ce nu se respect etapele de mobilitate parcurse de titular?
- Ce garanții au titularii că își păstrează catedra completă?
- Cum se va asigura corectitudinea ședințelor publice desfășurate după metodologia veche?
- Ce se întâmplă cu profesorii noi, intrați în sistem după titularizarea din 2025?
Nu suntem pe plantație. Suntem într-un sistem care ar trebui să ne respecte.
Profesorii nu sunt slugi ale unor simulări făcute de sus, fără consultare. Nu sunt rotițe în Exceluri construite de oameni care n-au mai intrat într-o clasă de ani de zile. Nu suntem pe plantație, ci într-un stat european care pretinde că pune educația pe primul loc.
Dar realitatea e alta: se schimbă normele fără tranziție, se organizează ședințe publice după metodologii învechite, se dau posturi care nu mai există, iar cei care au creat acest haos ridică din umeri. Se mimează consultarea publică în toiul verii, când dascălii sunt în concediu legal. Asta nu e reformă — e dispreț față de oameni.
Foto: © apichon pechnun | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.