Autorii din programa școlară sunt detestați din cauza modului în care sunt abordați. Avem de-a face cu o desfigurare didactică, iar elevii devin imuni la literatură în general, mai ales la literatura română din școală, este de părere conferențiarul universitar de la Facultatea de Litere a Universității din București și criticul literar Paul Cernat. Declarațiile au fost făcute într-un podcast moderat de teologul Damian Anfile, la Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR).
Întrebat de ce crede că sunt detestați mare parte dintre autorii incluși în programa pentru examen, Paul Cernat a spus: „Răspunsul e banal de simplu: din cauza modului în care sunt abordați și din cauza cerințelor prin care sunt trecuți în perspectiva evaluării finale. Avem de-a face, din punctul meu de vedere, cu o desfigurare didactică. Îmi pare rău că trebuie să folosesc acest termen tare, dar trebuie să o fac, o desfigurare a unor autori care altminteri sunt extrem, extrem de ofertanți și de catchy, așa, ca să fiu un trend cu exprimările, chiar spectaculoși”.
Iar profesorul a continuat: „Rigidizarea didactică la care sunt supuși acești autori, selecția, care este de multe ori discutabilă și mă refer aici în special la cazul Ion Barbu și în mod particular mă gândesc la poemele hermetice ale lui Barbu – «Din ceas dedus» – așa e poemul, fără titlu, dar care e cunoscut după primul său vers”.
„Sunt autori care sunt livrați unor oameni tineri într-un mod care, din păcate, îi face pe elevi să devină imuni la literatură pe termen lung, la literatura română, să o refuze, deși este perioada în care ei pot fi câștigați pentru literatură chiar prin intermediul acestor scriitori, dar nu în felul în care ei sunt, nu predați, ci valorificați în manualele școlare, în programele școlare, programele didactice. Chiar dacă se încearcă tot felul de reforme, de împrieteniri de dată mai recentă, nu sunt deloc convins că ele își ating ținta. De multe ori, manualele par făcute pentru profesori de elită și nu pentru elevi. Și asta este o problemă. Sunt niște manuale care își ratează obiectivul principal – eficiența, eficiența didactică”, a punctat conferențiarul universitar dr..
Paul Cernat a continuat: „Nu se transmite mesajul. Degeaba sunt ele extraordinar de plăcute pentru unii dintre autorii lor sau pentru prietenii autorilor sau pentru oameni din lumea literară care sunt foarte avizați în materie și știu despre ce e vorba, dacă ele nu ajung să îi împrietenească pe copii cu literatura română și să le ofere o perspectivă. Pentru că nu e suficient doar să-i împrietenești pe copii, trebuie să le oferi o perspectivă. Faptul că li se dă un text, un text și doar unul în perspectiva bacalaureatului îi face pe acești copii să nu-l citească decât pe acela, în cazul în care e vorba de un poem”.
„Pentru că dacă e vorba de un roman, [elevii] nu-l citesc, ci citesc despre el, citesc semi-preparate de pe internet și zic că au rezolvat problema. Ori nu poți să ai o imagine asupra autorului respectiv cât de cât rezonabilă dacă citești doar un text sau dacă citești despre un text, nu poți să ai o imagine asupra epocii în care a trăit, asupra codurilor epocii în care a trăit, asupra lumii acelea. N-ai cum”, a mai declarat profesorul de la Facultatea de Litere a Universității din București (UB).
„Există o cultură a bifării”
„Și atunci te întrebi: la ce bun totuși să studiezi literatura, dacă o reduci la un inventar structuralist de procedee, de teme, de motive. Eventual, unde te duc lucrurile astea, pe tine, elev în perspectivă, cu ce rămâi după ce termini? [Moderator: Majoritatea vor răspunde sau mulți vor răspunde dar cu ce-mi trebuie să rămân? «Eu am vrut să iau bacul»]. La asta s-a ajuns. Se putea întâmpla în cazul fericit să nu se ajungă la asta, ci elevii să fie, cum să spun, să-și aducă aminte după ani măcar de ceva simpatic, plăcut, nu să rămână în minte cu trauma, bifări. Pentru că noi trăim într-o cultură a bifării care ne vine pe linie corporatistă”, constată Cernat.
„«Trebuie să bifăm». Testele grilă sunt modelul suprem. Bifezi. «Am bifat și Bacalaureatul ăsta». Pe vremea lui Nenea Iancu [N. Red. Ion Luca Caragiale] era «Am luat și Bacalaureatul ăsta». Noi bifăm și mergem mai departe. Bifăm și uităm. Pentru că învățarea pe dinafară a comentariilor este un nu numai cumplit meșteșug de tâmpenie. E cea mai sigură cale către distrugerea memoriei. Ceea ce poți să ții minte pe termen scurt vei uita cu siguranță peste o săptămână – două, pentru că nu atingi memoria afectivă. Memoria se cultivă prin intermediul stimulării afectivității. Vorbim despre memoria profundă, memoria afectivă sau prin intermediul conexiunilor. Cei vechi, din Evul Mediu sau mai înainte aveau tehnici de memorare – mnemotehnici”, dă profesorul exemplu.
Iar el adaugă: „Exista arta memoriei care presupunea cât mai multe conexiuni, să faci cât mai multe conexiuni mentale, de fapt să-ți activezi cât mai multe sinapse. Ori a memora, a învăța pe dinafară, nu pe dinăuntru, este distrugător pentru mintea unui copil și pentru imaginea disciplinei respective, pe care ei trebuie s-o învețe pe repede înainte, de fapt, să o bifeze, să scape de ea. Și ne mai mirăm atunci că 60-70% din angajatorii din tot felul de domenii se plâng de calitatea absolvenților. Nu mă refer aici numai la literatura română cu care mă ocup. Mă refer în general la cultura bifării, la această cultură a bifării care și își pune amprenta pe mințile oamenilor tineri și face ravagii. Nu sunt tinerii de vină pentru asta, ci de vină este un sistem care reproduce acest model și care câștigă foarte mulți bani de pe urma lui. Există o industrie a comentariului (…)”.