Profesorii din comunitatea MERITO solicită ministrului Educației și decidenților politici, printr-o scrisoare deschisă, să amâne cu un an școlar aplicarea mai multor măsuri fiscal-bugetare care vizează sistemul de învățământ, iar creșterea normei să se facă „doar în unități unde este deficit de personal, numai cu acordul explicit al cadrelor didactice vizate, pentru a nu impune o povară suplimentară în mod arbitrar”. Ei afirmă că lipsa consultării cu specialiștii din educație „nu doar că subminează încrederea în instituțiile care ar trebui să protejeze educația, dar afectează direct calitatea actului educațional”.
Scrisoarea cuprinde și două anexe în care au fost prezentate posibile consecințe ale măsurilor și „corecţii necesare argumentate”, dar și detalierea atribuțiilor profesorilor, din norma didactică şi de muncă.
Profesorii afirmă că, în contextul presiunilor bugetare, este nevoie ca deciziile să fie luate în parteneriat cu cei care cunosc cel mai bine nevoile reale ale elevilor și ale școlilor: „În lipsa acestei colaborări – și, implicit, a mecanismelor de îmbunătăţire a deciziei – au dispărut dezbaterile constructive și gândirea critică, indispensabile pentru măsuri economice eficiente și pentru direcția corectă a sistemului educațional”, este redat în scrisoare.
Mai mult, scrisoarea subliniază contradicția dintre măsurile actuale și raportul QX al Ministerului Educației, care nu prevestea dezechilibrele bugetare invocate acum și recomanda soluții precum „profesionalizarea resursei umane prin formare continuă de calitate, salarizare motivantă, recrutare competitivă”: „măsurile pe care le propuneţi astăzi vin în conflict tocmai cu ceea ce recomandă raportul QX şi par strict contabile, fără legătură cu situaţia din teren şi cu necesităţile elevilor”, se mai arată în text.
Redăm scrisoarea comunității MERITO:
„Stimate domnule Ministru al Educaţiei şi Cercetării,
Stimaţi decidenţi,
Această scrisoare nu este o cerere de ajutor, o invitație tardivă la negociere. Este o mărturie, un semnal și o responsabilitate asumate. Nu ezităm să atragem atenţia public asupra efectelor măsurilor fiscal-bugetare propuse asupra calităţii educaţiei din România! Nu pentru noi, ci pentru ceea ce riscăm să pierdem definitiv: încrederea că educația poate deveni o prioritate reală în România.
În ultimii ani, sistemul de educație din România a fost supus constant unor decizii luate fără consultarea reală a celor implicați direct – profesori, directori, elevi, părinți, administrațiile locale sau specialiști din domeniu. Reorganizările structurale, schimbările de programe, tăierile bugetare și măsurile de urgență par să fi fost decise unilateral, într-un cerc închis, rupt de realitatea școlii românești. Lipsa de consultare a specialiştilor nu doar că subminează încrederea în instituțiile care ar trebui să protejeze educația, dar afectează direct calitatea actului educațional.
În ciuda declarațiilor publice, este clar pentru oricine analizează datele economice că educația nu contribuie la deficitul bugetar, dimpotrivă, aceasta a fost subfinanţată sistematic. Reamintim şi că, în mod constant, prevederile legii care se referă la nivelul de finanţare au fost prorogate, iar acum, din nou, învăţământul este în prima linie de sacrificiu.
Chiar dacă la nivel guvernamental există presiuni mari de reduceri de cheltuieli, rolul responsabililor din educație este să colaboreze rapid cu specialiștii de la „firul ierbii” și să evalueze împreună măsurile care pot fi puse în practică, astfel încât, pe termen mediu şi lung, efectele să fie benefice.
Profesorii cunosc cel mai bine realitatea din teren și reprezintă un partener apt să găsească modalităţi corecte și principiale de implementare a măsurilor, respectând drepturile şi nevoile fundamentale ale copilului. În lipsa acestei colaborări – și, implicit, a mecanismelor de îmbunătăţire a deciziei – au dispărut dezbaterile constructive și gândirea critică, indispensabile pentru măsuri economice eficiente și pentru direcția corectă a sistemului educațional.
Nu putem fi de acord cu deciziile luate în acest context şi în acest mod. Înțelegem gravitatea situației bugetare a țării, dar refuzăm să acceptăm un pachet drastic de măsuri ce minimalizează rolul și scopul educației copiilor din România. Acest semnal public vine, mai ales, în condiţiile în care raportul QX al Ministrului Educației şi Cercetării nu avertiza asupra niciunuia dintre marile dezechilibre economice care ar fi impus măsurile drastice în educaţie. În plus, raportul sublinia două aspecte importante în relație cu învățământul preuniversitar: subfinanțarea și resursa umană insuficientă și demotivată, mizând pe soluții ca profesionalizarea resursei umane prin formare continuă de calitate, salarizare motivantă, recrutare competitivă. Însă, măsurile pe care le propuneţi astăzi vin în conflict tocmai cu ceea ce recomandă raportul QX şi par strict contabile, fără legătură cu situaţia din teren şi cu necesităţile elevilor. Credem că şi educaţia poate contribui la redresare şi reconstrucţie, dar nu în acest mod.
În aceste condiții, simțim că avem o datorie morală față de elevii noștri şi părinţii acestora, față de colegii noștri și față de profesia noastră: aceea de a arăta public atât consecințe reale ale măsurilor propuse (Anexa 1), cât şi o imagine de ansamblu asupra responsabilităţilor practicienilor din şcoli, afectaţi de aceste măsuri (Anexa 2). În plus, măsurile par să ignore principii fundamentale ale sistemului de educaţie, precum:
- Echitate și acces la educație de calitate: toți elevii, indiferent de mediul din care provin sau de nevoile pe care le au, trebuie să beneficieze de șanse egale și au dreptul să meargă la o școală bună.
- Fără rabat de la calitate: fiecare elev merită o educație în condiții optime, deci nu prin creșterea numărului de elevi pe clasă, comasări de clase / școli, încălcarea normelor de sănătate publică și gestionarea ineficientă a dotărilor școlilor (atenție la dotările din PNRR din şcoli în risc de comasare).
- Remunerație echitabilă: orice angajat are dreptul la o plată corectă a muncii sale (a se vedea anexa 2), la remunerarea uniformă a tuturor orelor predate, indiferent dacă sunt în norma didactică sau suplimentare, în condițiile în care se dorește atragerea și menținerea oamenilor profesioniști în sistem.
- Management școlar adaptat și eficient: nu toate școlile se pot conforma unei singure reguli rigide. Înainte de a lua decizii definitive, cum ar fi comasarea școlilor sau reducerea personalului, considerăm obligatorie consultarea cu directorii, profesorii, părinții, elevii și autoritățile locale (primăriile). Fiecare școală are nevoile sale specifice, iar soluțiile trebuie adaptate, nu impuse colectiv.
- Implementare realistă: orice schimbare în educație trebuie planificată cu grijă, luând în calcul timpul necesar pregătirii, impactul și consecințele acesteia. Considerăm necesară identificarea tuturor resurselor necesare (transport, clădiri, personal) înainte ca deciziile punctuale să intre în vigoare. Este de dorit ca ceea ce este decis pe hârtie să poată fi aplicat în realitate în beneficiul concret al elevilor și al școlilor. Recomandăm să luați în considerare etapizarea sau amânarea unor decizii până când acestea ar produce efecte benefice pentru toți cei implicați.
În susţinerea celor semnalate în această scrisoare deschisă şi, în acelaşi timp, înţelegând necesitatea unor măsuri fiscal-bugetare de redresare, vă invităm să parcurgeţi:
Anexa 1 – Consecințe ale măsurilor și corecţii necesare argumentate (pag. 3-9);
Anexa 2 – Detalierea atribuțiilor profesorilor, din norma didactică şi de muncă (pag. 10-13)”.
Alternativele propuse de profesori pentru:
Creșterea numărului minim de elevi necesar pentru ca o unitate de învățământ de stat să aibă personalitate juridică
- „Aplicarea măsurilor din anul școlar următor, 2026-2027, fapt ce ar permite:
- Evaluarea individuală a nevoilor fiecărei comunități înaintea luării deciziei de comasare. Măsurile generalizate nu pot reflecta realitățile diverse ale comunităților locale și pot produce dezechilibre educaționale majore.
- Realizarea comasărilor astfel încât principiile psihopedagogice și cele legate de sănătate să fie respectate; iar în cazul în care nu pot fi respectate, renunțarea la comasare.
- Stabilirea unui minim garantat de posturi auxiliare, esențiale pentru funcționarea oricărei școli, indiferent de numărul de elevi: informaticieni, bibliotecari, laboranți, tehnicieni etc. Acești profesioniști sunt indispensabili pentru menținerea dotărilor moderne, desfășurarea activităților de sprijin și utilizarea resurselor educaționale.
- Investiții esențiale în transportul elevilor și al cadrelor didactice. În paralel, trebuie asigurat un mecanism național unitar de decontare a navetei, pentru toate cadrele didactice, indiferent de zonă. În lipsa acestor condiții, comasarea nu trebuie aplicată.”
Creșterea numărului mediu și maxim de copii/elevi pe grupă/clasă
- „Aplicarea măsurilor din anul școlar următor, 2026-2027, fapt ce ar permite:
- Menținerea unui număr optim de elevi per clasă care să permită o educație centrată pe nevoile fiecărui copil, favorizând feedbackul individual și prevenind supraaglomerarea.
- Investiții în extinderea infrastructurii școlare acolo unde spațiile existente nu permit organizarea eficientă a procesului educațional.
- Adaptarea numărului de elevi ținând cont de dimensiunea și numărul sălilor de clasă, resursele locale, contextul geografic și specificul educațional al comunității, pe baza informațiilor venite de la școli.
- Clarificarea și fundamentarea oricăror modificări legislative pe standarde reale și verificabile ale Uniunii Europene. Este esențial ca aceste „bune practici europene” invocate în declaraţiile publice să fie concret documentate și adaptate contextului educațional românesc și să nu rămână simple formule declarative, fără acoperire în realitate.”
Asigurarea transportului gratuit pentru elevii de liceu școlarizați în altă localitate decât cea de domiciliu
„Pentru a asigura accesul real și echitabil la educație în mediul rural și în localitățile izolate, propunem următoarele măsuri strategice:
- Crearea unei rețele funcționale de microbuze școlare, gestionate în parteneriat între autoritățile locale (UAT), inspectoratele școlare și Direcțiile Judeţene de Asistență Socială și Protecția Copilului (DJASPC). Aceste microbuze trebuie: să preia elevii direct de la domiciliu și să îi transporte în siguranță către școală și înapoi; să circule pe trasee fixe, adaptate realităților comunității; să aibă un program predictibil, comunicat în mod public, pentru ca părinții și cadrele didactice să poată planifica în siguranță activitatea zilnică.
- Evaluare realistă a capacității financiare a UAT de a susține aceste costuri de transport. În cazurile în care această susținere nu este fezabilă, este esențial să se stabilească clar care instituție centrală (Ministerul Educației şi Cercetării, consiliile județene etc.) va asigura finanțarea necesară pentru operarea rețelei de transport.
- Calcul de cost comparativ între investițiile în transport, naveta profesorilor, abandonul școlar și menținerea școlilor mici cu personalitate juridică – pentru decizii mai eficiente și echitabile în politici educaționale.”
Reglementarea acordării burselor
„Pentru a asigura un sistem de burse echitabil, eficient și adaptat realității școlare, propunem următoarele măsuri:
- Reformularea clară a criteriilor de acordare a burselor, astfel încât procesul să fie transparent, previzibil, echitabil și ușor de înțeles pentru elevi, părinți.
- Transferul responsabilității de administrare a burselor sociale către primării, prin direcțiile de asistență socială, pentru a degreva unitățile de învățământ de sarcini birocratice care exced competențele și timpul cadrelor didactice.
- Digitalizarea proceselor prin integrarea bazelor de date (ex: frecvența școlară, situația financiară a familiei) astfel încât școlile să nu mai fie obligate să întocmească dosare sau documente justificative pentru informații deja disponibile autorităților.”
Stabilirea tarifului pentru plata cu ora în învățământul preuniversitar de stat, începând cu 1 septembrie 2025
„Pentru corectarea disfuncționalităților generate de actuala metodologie de plată cu ora, propunem următoarele soluții:
- Stabilirea unui tarif egal pentru orele suplimentare, echivalent cu cele din norma de bază. Este esențial ca aceeași muncă, în aceleași condiții, să fie remunerată identic, pentru a motiva preluarea lor, mai ales în situații limită de lipsă de personal.
- Realizarea de audituri punctuale, acolo unde există suspiciuni de abuzuri în plata cu ora. Aceste verificări trebuie să fie țintite și profesioniste, fără a penaliza întregul sistem și fără a introduce măsuri generalizate care afectează toți profesorii.
- Respectarea legislației muncii privind orele lucrate în weekend și în timpul săptămânii diferențiat (ex: corectare lucrări examene naţionale) și aplicarea corectă a sporurilor salariale prevăzute de Codul Muncii, în special articolele 123 și 137.”
Creșterea normei didactice de la 18 la 20 ore/săptămână
„Pentru a preveni efectele negative generate de creșterea normei didactice, propunem următoarele soluții echilibrate și responsabile, propuneri ce vizează nu doar păstrarea calității educației, ci și respectul față de efortul real al cadrelor didactice, sprijinirea incluziunii și prevenirea unor dezechilibre structurale în resursele umane ale sistemului de învățământ:
- Menținerea normei actuale de 18 ore pentru anul școlar 2025–2026, pentru a permite o tranziție predictibilă și fundamentată pe o analiză reală a impactului asupra calității educației prin respectarea etapelor de mobilitate în desfășurare.
- Revizuirea fișei postului cu includerea și normarea explicită a activităților conexe – dirigenție, coordonare de proiecte, consiliere, comunicare cu familia etc. – astfel încât munca nevizibilă, dar esențială, să fie recunoscută și echitabil distribuită.
- Aplicarea diferențiată a creșterii doar în unități unde este deficit de personal, numai cu acordul explicit al cadrelor didactice vizate, pentru a nu impune o povară suplimentară în mod arbitrar.
- Introducerea unor criterii clare de aplicare precum: lipsa elevilor cu cerințe educaționale speciale, existența unor efective mici, zone urbane cu infrastructură educațională solidă – criterii care să asigure o aplicare justă și adaptată contextului local.
- Introducerea unui sistem de normare diferențiat în învățământul special, care să țină cont de tipul și severitatea dizabilității elevilor. Profesorii care lucrează cu copii cu afecțiuni severe, TSA sau cerințe complexe trebuie să beneficieze de o degrevare reală și de timp alocat intervenției personalizate.
- Dezvoltarea unor centre zonale de sprijin psihopedagogic care să deservească mai multe unități de învățământ din proximitate. Astfel de centre ar putea asigura intervenții specializate, logopedice și de consiliere, fără a fi condiționate de numărul de elevi dintr-o singură școală. Aceasta ar permite eficientizarea resurselor și extinderea sprijinului către zonele cu deficit sever de personal specializat.”
Personalul didactic de conducere
„Propunem revizuirea acestei reglementări, astfel încât degrevarea directorilor să fie stabilită proporțional cu dimensiunea, complexitatea și profilul instituției pe care o conduc. Doar în acest mod poate fi asigurat timpul necesar pentru un management coerent, responsabil și orientat spre dezvoltare instituțională, în beneficiul întregii comunități educaționale”, se mai arată în text.