„Ce model transmitem copiilor dacă tocmai cei care își asumă responsabilitatea educației fără statutul protejat al titularului sunt excluși în tăcere?” – este întrebarea care deschide apelul public lansat de profesoara Laura Alexandra Vascenco către ministrul Educației, Daniel David. Oficialul a declarat joi că cei afectați de măsuri vor fi oamenii „care sunt angajați pe un an de zile sau pe plata cu ora, contracte care în vară se încheie”. Asta înseamnă profesorii supliniri calificați, care nu vor mai fi reangajați de la 1 septembrie în școlile în care numărul de ore al normelor va crește, la fel și efectivele de elevi într-o clasă, iar plata cu ora va fi limitată și redusă considerabil ca sumă.
Cadru didactic suplinitor calificat, cu rezultate constante peste 7 la concursul de titularizare și cu nota 9,26 la examenul de definitivat, profesoara atrage atenția, într-o scrisoare deschisă trimisă redacției Edupedu.ro, asupra impactului grav al măsurilor recente din sistem: creșterea normei la 20 de ore pentru titulari, blocarea posturilor și lipsa unei strategii pentru continuitatea suplinitorilor.
„Nu vă scriu doar ca profesor suplinitor, vă scriu ca om care a ales, cu toată convingerea, calea educației”, afirmă autoarea. Scrisoarea vine în contextul în care suplinitorii sunt primii vizați de efectul măsurilor luate de Guvern prin Legea Bolojan.
Este vorba despre mii de profesori care, deși competenți și activi în sistem de ani întregi, riscă să fie excluși nu din lipsă de merit, ci din lipsă de loc.
Publicăm integral acest apel:
„Scrisoare deschisă
Către Domnul Ministru al Educației, Daniel David
Domnule Ministru,
nu vă scriu doar ca profesor suplinitor, vă scriu ca om care a ales, cu toată convingerea, calea educației, știind bine că nu va fi ușoară, dar sperând mereu că va fi dreaptă. Scriu aceste rânduri nu ca o reacție impulsivă, ci ca un apel lucid, în numele unei realități care riscă să fie ignorată: soarta profesorilor suplinitori calificați în România de astăzi. Sunt unul dintre ei. Cu note peste 7 obținute în fiecare an la concursul național de titularizare și cu nota 9,26 la examenul de definitivat, am dovedit, prin muncă și seriozitate, că îmi onorez vocația. Și totuși, în ciuda tuturor acestor rezultate, nu am garanția că voi mai avea unde preda.
Majorarea normei didactice la 20 de ore pentru titulari, blocarea posturilor și lipsa unei strategii clare privind continuitatea suplinitorilor calificați creează un dezechilibru grav. Pentru unii, este doar o „optimizare”. Pentru noi, este un zid care ne exclude din sistemul în care ne-am format.
Am fost acolo unde lipsurile structurale aveau chipul concret al unei catedre goale, iar noi am fost soluția. Nu temporară. Ci necesară.
Astăzi însă, în urma măsurilor luate, risc să fiu înlăturată nu din lipsă de competență, ci din lipsă de loc.
Ați afirmat că „suplinitorii nu aveau garanția că li se vor prelungi contractele”. O asemenea declarație, chiar dacă administrativ poate fi susținută, devine dureroasă prin lipsa recunoașterii muncii noastre reale. În spatele acestor contracte anuale sunt oameni care predau de ani întregi în școli cu lipsă de personal, care au susținut sistemul exact acolo unde era cel mai fragil.
Vă întreb cu toată demnitatea:
Ce garanție mai mare poate oferi un om decât competența, seriozitatea și răbdarea cu care vine la școală zi de zi, știind că nu are siguranță, dar alegând totuși să se implice?
Domnule Ministru,
ce model transmitem copiilor dacă tocmai cei care dau examen după examen, care își asumă responsabilitatea educației fără statutul protejat al titularului, sunt cei excluși în tăcere?
Cum mai putem vorbi despre performanță, când performanța reală nu deschide nicio ușă?
Educația nu este o ecuație contabilă. Este un contract moral între dascăli, elevi și societate.
Și într-un contract moral, meritul nu e opțional. E fundamental.
De aceea, vă cer nu doar în numele meu, ci în numele miilor de profesori care se regăsesc în această situație, să regândiți structura deciziilor luate. Pentru că, în cele din urmă, nu poți vorbi despre reformă reală dacă primul pas este excluderea celor competenți. Nu cerem privilegii. Cerem să fim văzuți și păstrați, pentru că am fost acolo când sistemul a avut nevoie de noi. Iar asta nu e o excepție. E o lecție de caracter”.