Tăierea burselor nu este doar o măsură fiscală, ci afectează viitorul și șansa la educație pentru mii de elevi din medii vulnerabile, susține un fost elev din mediul rural, într-o scrisoare adresată guvernanților din România și primită pe adresa redacției Edupedu. „Într-un sistem educațional echitabil, bursa n-ar trebui să fie o motivație, dar este o necesitate absolută în România actuală”, iar acest lucru „ar trebui să fie un semnal de alarmă”, se arată în scrisoare.
Semnatarul subliniază că, în cazul său, fără bursa socială și cea de merit i-ar fi fost greu, „chiar imposibil” să ajungă la un liceu bun și mai apoi la facultate: „Am avut atât noroc, cât și privilegiul de a avea puțin mai mult decât cei din jurul meu, reușind să ajung la un liceu foarte bun, și în prezent la facultate, fiind beneficiar atât al bursei sociale, cât și de a celei de merit. Totuși, fără sprijinul burselor sociale și de merit, acest drum ar fi fost mult mai greu, chiar imposibil. Iar pentru mulți elevi din ziua de azi, chiar este”, este redat în scrisoare.
În opinia sa, afirmația că unii copii „merg la școală doar pentru bursă” nu ar trebui blamată, ci interpretată ca un semnal de alarmă privind lipsurile din sistemul educațional: „bursa n-ar trebui să fie o motivație, dar este o necesitate absolută în România actuală, având în vedere că foarte mulți elevi, mai ales din mediul rural, dar și din urbanul mic nu beneficiază de mese calde, internate/cămine la standarde decente, de transport care este uneori inexistent sau costisitor tot pentru elev/familia acestuia”, a mai scris el.
Redăm integral scrisoarea referitoare la burse:
„Către Prim-ministrul Ilie Bolojan, Ministrul Educației Daniel David, Președintele României Nicușor Dan
Subiect: Tăiați viitorul, nu doar bursele
Stimați decidenți,
Vă scriu în calitate de fost elev provenit din mediul rural și dintr-o familie cu venituri modeste, dar care a fost mult mai norocos decât alți colegi. Atât pentru mine, cât și pentru mii alți de tineri din România, în special cea rurală/urban mic, educația a reprezentat singura cale reală de scăpare din sărăcie, de dezvoltare personală și de a putea trăi o viață decentă.
Cum am menționat anterior, am avut atât noroc, cât și privilegiul de a avea puțin mai mult decât cei din jurul meu, reușind să ajung la un liceu foarte bun, și în prezent la facultate, fiind beneficiar atât al bursei sociale, cât și de a celei de merit. Am avut privilegiul de a beneficia și de oportunități internaționale, proiecte europene sau Erasmus+, majoritatea descoperite de mine, nu datorită sistemului. Totuși, fără acest sprijin al burselor sociale și de merit, acest drum ar fi fost mult mai greu, chiar imposibil. Iar pentru mulți elevi din ziua de azi, chiar este.
Tăierea de aproximativ 40% din bugetul burselor pentru studenți și restructurarea în cazul celor ale elevilor, este o decizie care lovește direct în cei mai vulnerabili membri ai societății, dar și în familiile lor, care, în același timp, sunt vizate de noi taxe și presiuni fiscale. Astfel, nu bursa reprezintă o problemă, ci sistemul care împinge elevii să depindă de ea pentru a merge la școală și a conta în această societate.
Având în vedere că 33,8% dintre copiii sub 18 ani trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024, al doilea cel mai mare procent din UE, potrivit Eurostat, aceste măsuri pare că sunt rupte de realitate și lipsite de empatie din partea celor mai înalți reprezentanți ai societății noastre, care fac apeluri constante la «merit», «corectitudine» și «performanță».
Într-un sistem educațional echitabil, bursa n-ar trebui să fie o motivație, dar este o necesitate absolută în România actuală, având în vedere că foarte mulți elevi, mai ales din mediul rural, dar și din urbanul mic nu beneficiază de mese calde, internate/cămine la standarde decente, de transport care este uneori inexistent sau costisitor tot pentru elev/familia acestuia. În acest context, a spune că «elevii merg la școală doar pentru bursă» nu ar trebui să fie o critică, ci un semnal de alarmă.
Ultimul punct pe care doresc să-l ating este legat de subfinanțarea educației și a cercetării, unde în continuare legea care prevede un buget de 6% din PIB pentru educație este ignorată sistemic, deci cum este posibil să tăiem, atunci când ar trebui să investim?
În concluzie, vă cer în calitate de cetățean și în numele probabil a sute de mii de cetățeni care vor fi afectați direct de aceste decizii, nu «pomeni», ci viziune și responsabilitate. Educația este cea mai bună investiție a unei țări, dacă veți renunța la asta, ce vă mai rămâne de apărat?
Cu respect,
Toma Ion Marius
Fost elev din mediul rural | Un simplu cetățean”