Dorința de a îmbunătăți formarea cadrelor didactice este, în sine, lăudabilă. Însă, reformele nu pot fi construite pe jumătăți de măsură și iluzii de eficiență. În centrul oricărei strategii coerente ar trebui să se afle studentul care se pregătește pentru a ajunge la catedră și școlarul căruia acesta îi va preda.
De curând, a fost pus în dezbatere proiectul masteratului didactic, prezentat ca principală etapă de profesionalizare a viitorilor profesori. Programul, care conține exclusiv discipline din zona psihopedagogică, poate fi urmat cu finanțare publică și după absolvirea unui masterat profesional. Se pare însă că nu și invers, ceea ce ridică mari semne de întrebare. Se transmite astfel ideea că un tânăr care a urmat doar trei ani de facultate și un an – sau un an și jumătate – de masterat didactic ar fi deja suficient de pregătit pentru a prelua o clasă de liceu. O presupunere periculoasă și complet ruptă de realitatea din teren.
Realitatea din învățământul superior și din practica didactică demonstrează clar că acest masterat, în absența unei formări serioase în domeniul de specialitate, este nu doar insuficient, ci de-a dreptul riscant. Toată lumea pare a fi de acord că nu poate exista predare de calitate fără cunoașterea conținutului.
Trei ani de facultate nu sunt suficienți nici pentru formarea temeinică a unor viitori profesori de istorie, biologie, matematică, fizică sau chimie. Situația este cu atât mai problematică în cazul filologiei, unde, în locul unei singure specializări, studentul trebuie să parcurgă două: două limbi, două literaturi, două civilizații. Nu vorbim, așadar, de o formare concentrată, ci de o împărțire a timpului și a resurselor pe două direcții distincte, ceea ce reduce drastic posibilitatea unei aprofundări reale. În practică, în medie, un absolvent are doar un an și jumătate de pregătire în fiecare disciplină.
Paradoxul este cu atât mai evident cu cât, în noile formule de dublă specializare, de patru ani, aprobate de Ministerul Educației, o limbă modernă este acceptată ca specializare de sine stătătoare, deci ca având autonomie și greutate proprie. În cazul Facultăților de Litere și Limbi și Literaturi Străine, aceeași specializare este tratată însă ca un apendice, lipsit de parcurs consistent și fără recunoaștere formală ca disciplină de bază.
Să recapitulăm: un tânăr care dorește să predea germană, spre exemplu, studiază un an și jumătate de limbă și literatură germană în facultate – eventual, chiar de la zero –, după care se pare că este suficient să mai facă un an de masterat didactic și… hai la catedră (dacă se poate chiar la liceu sau la colegiu).
Pe acest fundal, masteratul didactic riscă să devină o simplă „tichie de mărgăritar” – o spoială birocratică peste o formare academică lacunară. Dacă nu se introduce de urgență obligativitatea unui masterat profesional în domeniul de specialitate pentru cei care doresc să predea la liceu sau universitate, riscăm să trimitem la catedră „specialiști” care nu au studiat limba română, franceză sau germană mai mult decât un amator cu lecturi pe cont propriu. Este un risc pe care niciun sistem educațional serios nu ar trebui să și-l asume.
__________
Despre autor:
Claudia Tărnăuceanu este, din 2024, decana Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este conferenţiar universitar dr. la Departamentul de limbi şi literaturi străine (Colectivul de limbi clasice, italiană şi spaniolă), unde predă cursuri și seminarii de limba latină, latină creștină (ciclul de studii de licență), teorii gramaticale și lingvistice (studii de masterat), limbă latină & greacă veche (studii doctorale). Este doctor în filologie din 2006, cu teza numită „Limba latină în opera lui Dimitrie Cantemir: Vita Constantini Cantemyrii. Studiu lingvistic şi stilistic” (sursa).
- Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.