Europa, una din lunile planetei Jupiter, ar putea găzdui viață, arată o asemănare între acest satelit al planetei gigantice și Groenlanda

Asemănările izbitoare dintre caracteristici ale suprafeţei îngheţate a Europei, unul dintre sateliţii giganticei planete gazoase Jupiter şi o formă de relief din Groenlanda, aflată deasupra unei pungi de apă de dimensiuni mari, oferă noi indicii cu privire la posibilitatea existenţei vieţii pe satelitul jovian, transmite marţi Reuters, conform Agerpres.

Un studiu publicat marți, 19 aprilie, a explorat asemănările dintre formele de relief alungite denumite creste duble, care arată ca nişte fisuri uriaşe ce brăzdează suprafaţa Europei şi o versiune mai mică din Groenlanda ce a fost examinată cu ajutorul unui radar ce poate penetra stratul de gheaţă.

Crestele duble sunt liniare, cu două vârfuri şi un şanţ central între ele. „Dacă operăm o secţiune şi o examinăm, ar semăna cu litera ‘M'”, a declarat coordonatorul acestui studiu, Riley Culberg, geofizician la Universitatea Stanford. Studiul a fost publicat în aceeași zi în jurnalul Nature Communications.

Datele radar au arătat că reîngheţarea apei lichide de sub suprafaţă a determinat formarea crestei duble groenlandeze. Dacă trăsăturile Europei s-au format la fel, acest lucru ar putea semnala existenţa unor volume imense de apă – un ingredient cheie pentru viaţă – în apropierea suprafeţei îngheţate a acestei luni joviene.

Potrivit Agerpres, în căutarea vieţii extraterestre, Europa a atras atenţia drept una dintre locaţiile din Sistemul Solar ce ar putea fi locuită, probabil de microbi, datorită prezenţei unui ocean de apă sărată ce a fost detectat la adâncimi mari sub calota sa glaciară. Nenumărate pungi de apă aflate mai aproape de suprafaţă ar reprezenta, de asemenea, un al doilea potenţial habitat pentru organisme extraterestre.

„Prezenţa apei lichide în calota glaciară ar sugera că se produce în mod obişnuit un schimb între ocean şi calota glaciară, lucru care ar putea fi important pentru funcţionarea unui ciclu al substanţelor chimice care ar putea susţine viaţa”, a mai susţinut Culberg. „Apele aflate la adâncimi mici ar putea constitui şi o potenţială ţintă ştiinţifică mai uşor de atins pentru viitoarele misiuni ce vor fi trimise să cartografieze sau să adune mostre pentru că ar putea păstra dovezi ale vieţii fără a fi nevoie să fie accesat oceanul subglaciar”, a adăugat el.

Sonda robotică Europa Clipper, aparţinând NASA, este programată pentru lansare în 2024. Misiunea ei este de a investiga mai bine dacă pe această lună există condiţii în care poate prolifera viaţa, mai scrie sursa citată.

Adâncimile mici la care se pot afla potenţialele pungi de apă de pe Europa – probabil până la 1 kilometru adâncime sub calota glaciară externă – le-ar plasa în apropierea substanţelor chimice vitale pentru viaţă care ar putea să se afle la suprafaţă, deschizând o cale de comunicare între lumea îngheţată de la suprafaţă şi oceanul subglaciar.

Cu un diametru de 3.100 km, Europa se află pe locul patru în topul celor mai mari dintre cei 79 de sateliţi jovieni cunoscuţi. Europa este puţin mai mică decât Luna dar mai mare decât planeta pitică Pluto. Oceanul subglaciar de pe Europa ar putea conţine de două ori mai multă apă decât oceanul terestru. Conform biologilor, viaţa pe Pământ a apărut mai întâi sub forma de microorganisme marine.

Crestele duble ale Europei, crevase care se extind de-a lungul a sute de kilometri, au în general înălţimea între 150 şi 200 de metri şi distanţa între creste ce ajunge până la 500 – 1.000 de metri, mai transmite sursa citată.

Oamenii de ştiinţă dezbat de mai mult timp modul în care s-au format aceste creste şi crevase pe Europa. Culberg a remarcat asemănarea lor cu o formă de relief pe care o cunoştea din nord-vestul Groenlandei, cu vârfuri de aproximativ 2 metri înălţime, separate de o distanţă de 150 de metri şi care se întinde pe aproximativ 800 de metri.

„Creasta dublă groenlandeză s-a format din reîngheţarea, presurizarea şi fracturările succesive ale unei pungi de apă aflată în apropierea suprafeţei. Vedem două creste în loc de una pentru că punga de apă puţin adâncă a fost de asemenea separată în două de o linie de fractură umplută cu apă reîngheţată”, conform lui Culberg.

Punga de apă în cazul Groenlandei se afla la aproximativ 15 metri sub suprafaţă, are o adâncime mai mică de 10 metri şi se întinde pe aproximativ 1,6 kilometri, mai scrie Agerpres.

Dacă numeroasele creste duble de pe Europa sunt rezultatul unui proces geologic similar celui produs în Groenlanda, atunci fiecare pungă de apă asociată ar putea avea un volum similar celui al Lacului Erie, unul dintre Marile Lacuri nord-americane.