Alex Doboli, profesor la Stony Brook University: De la Răcăștie la Berkeley, într-o sută de ani

[jp_post_view]
Alex Doboli / Foto: Presshub.ro

Articolul de mai jos este semnat de Alex Doboli, Professor of Electrical and Computer Engineering la Stony Brook University, The State University of New York:

Marți, băiatul cel mare, Michael, a fost admis ca undergraduate student la UC Berkeley. Miercuri dimineața, i-am scris unui prieten că avusesem între timp revelația că străbunica lui Mikey, din Deva, nu știa practic să scrie și să citească, iar el va merge [poate] la Berkeley, una din cele mai stelare universități ale lumii. Ce plină de surprize este viața. Cât neprevăzut. Și ce mult contează să ai oportunitatea [mai bine spus, să ți se creeze oportunitatea] să poți încerca să atingi cerul cu degetul. Asta deși ne place să credem că totul este posibil întotdeauna doar prin forțele noastre proprii.

Nu chiar, i-au trebuit patru generații familiei noastre ca să ajungem de la sat, din Răcăștie / Tărtăria / Broscăuți în Bucovina / Unguriu, la Berkeley. Peste o sută de ani. Poate am fi putut să o facem în trei generații. Cred însă că ar fi fost dificil s-o facem într-un timp mai scurt: prima generație trebuie întotdeauna să creeze siguranța materială pentru copiii lor, ca să poată învăța în liniște și care apoi, la rândul lor, să optimizeze calea nepoților [sau a strănepoților, ca în cazul lui Mikey], astfel încât ei să poată să-și construiască CV-ul cu care să aibă „a real shot” la universitățile stelare.

Bunicii mei, străbunicii lui Mikey, au fost cei care au început ascensiunea noastră socială. S-au mutat de la sat la oraș, iar acolo au luat totul de la zero. De la nimic. Au luat viața lor de om, ca din muncă de oameni simpli să se adune suficient pentru o casă și pentru suficientă siguranță materială pentru copiii lor, ca să poată merge la școală să învețe. Mama mea s-a ridicat deasupra condiției sociale a familiei sale în momentul în care s-a hotărât să urmeze o facultate. Asta chiar dacă bunica mea s-a opus ideii ca fata ei să facă o facultate, căci obiceiul familiilor simple în acele vremuri era ca fetele să se căsătorească cât mai repede. Chiar și fără suportul explicit al bunicii mele, mama a avut suficient confort material [asigurat desigur de ai ei] încât să se poată pregăti serios pentru admitere. Și, astfel, mama a absolvit ASE-ul la București, la mijlocul anilor 1960.

Citește pe PressHub.ro integral articolul semnat de Alex Doboli

Alex Doboli este Professor of Electrical and Computer Engineering la Stony Brook University, The State University of New York.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Elevii din cele mai sărace regiuni ale României au cele mai multe medii sub 5 la Evaluarea Naţională 2023/ Organizația Salvaţi Copiii cere autorităţilor să ia măsuri

Rezultatele elevilor la Evaluarea Naţională reflectă „disparităţile şi inegalităţile socio-economice dintre regiunile de dezvoltare ale României”, potrivit unei analize a Salvaţi Copiii România. Astfel, cele mai multe medii sub 5…
Vezi articolul

ANALIZĂ Media pentru admiterea la liceu devine irelevantă, în București, pentru majoritatea candidaților. Elevi cu note mari vor ajunge la licee la care anii trecuți s-a intrat cu medii mici / Oficialii din Ministerul Educației au transferat problema părinților și le-au dat „un sfat”

Ierarhia mediilor generale de admitere la liceu 2022, pe baza căreia se face repartizarea computerizată a elevilor în clasa a IX-a, a fost anunțată vineri, 1 iulie. În București, numărul…
Vezi articolul