Foarte mulți oameni au tendința să vorbească despre „dependența” de ecrane, mai ales în cazul tinerilor și copiilor. Această „dependență” este, însă, în continuare subiect de dispută și nu este, cel puțin pentru moment, o tulburare recunoscută psihiatric, „în pofida titlurilor-șoc pe care le citim în media”, arată, pentru EduPedu.ro, Francesca Gottschalk, analist care lucrează pentru OECD și care și-a concentrat atenția asupra relației copiilor și elevilor cu tehnologiile digitale. „Poate ar fi mai util să explorăm ce fac și ce experimentează copiii online, decât să ne uităm doar la volumul de timp pe care îl petrec folosind instrumente digitale”, arată ea.
În opinia sa, transmisă la solicitarea EduPedu.ro, Francesca Gottschalk arată că folosirea tehnologiilor digitale vine atât cu oportunități, cât și cu riscuri, iar părinții care îi încurajează pe copii să folosească astfel de tehnologii îi pun pe aceștia atât în fața oportunităților, cât și în fața riscurilor. Iar cei care restricționează accesul copiilor limitează atât riscurile, cât și oportunitățile, spune ea.
Francesca Gottschalk este analist OECD care participă la proiectul „21st Century Children” al Centrului pentru Cercetare Educațională și Inovare, în cadrul căruia a co-editat rapoarte precum „Educarea copiilor secolului 21 – Bunăstarea emoțională în era digitală„. A studiat biologia și psihologia la Universitatea din Toronto și are un master în politici publice la Universitatea Americană din Paris. Aria sa de interes ține de legăturile dintre neuroștiințe și învățământ și de bunăstare ca factor ce influențează performanța elevilor și profesorilor.
Tehnologiile digitale sunt un fenomen recent care se dezvoltă într-un ritm fără precedent în istorie. Cercetătorilor le e greu să țină pasul, condiții în care apar, adesea, poziții și atitudini radicale printre părinți, copii sau profesori cu privire la folosirea tehnologiei. Tendința de radicalizare se face simțită chiar și în medii științifice.
Unele „ramuri” ale relației oamenilor cu elemente ce țin de tehnologie sau care sunt augmentate de aceasta au căpătat statut de tulburare medicală – vezi, de exemplu, cum definește Organizația Mondială a Sănătății abuzul de jocuri. Francesca Gottschalk insistă, la întrebările EduPedu.ro, pe faptul că cercetarea este departe de a fi elucidat multe dintre problemele ce stârnesc dispute. Ea preferă abordarea echilibrată – oportunități versus riscuri în folosirea noilor tehnologii de către copii. Și preferă o analiză pe conținut (ce accesează copiii când sunt online?) decât pe chestiuni „de formă” (timpul petrecut în fața ecranelor), recunoscând însă și importanța acestora din urmă, mai ales în relațiile copiilor cu cei din jur.
Există o dependență de ecrane? Ce spune analista OECD
Francesca Gottschalk. „Trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre „dependențe” de ecrane, aceasta rămâne o chestiune foarte disputată în cercetare și în rândul celor care elaborează politici. Dependența de telefon nu este o tulburare recunoscută psihiatric, în pofida titlurilor-șoc pe care le citim în media.
Mulți cercetători contestă noțiunea de dependență de tehnologie digitală, iar voci din comunitatea de cercetare îndeamnă să fie evitată tendința de a conferi caracter patologic unor comportamente comune (precum jocurile sau folosirea social media) din copilărie și adolescență. În plus, se face simțită o lipsă a cercetărilor, în special a cercetării de înaltă calitate, în acest domeniu.
Încă avem mult de lucru, să dăm coerență cercetărilor și dezbaterilor de elaborare a politicilor în domeniu, dar și să evităm pretenții hiperbolice, cum că sunt dependenți copiii de tehnologie sau că smartphone-urile duc o generație către ruină.”
Francesca Gottschalk, despre impactul tehnologiilor asupra copiilor – riscuri versus oportunități
„Folosirea tehnologiilor digitale produce atât riscuri, cât și oportunități pentru copii. Există foarte multe dovezi conflictuale și slab documentate asupra impactului pe care instrumentele digitale le au asupra cogniției și sănătății.
Există o ușoară legătură între folosirea ecranelor și somn – cercetări recente sugerează o scădere modestă, de câteva minute pe noapte, asociată cu fiecare oră petrecută în contact cu ecranele digitale.
Urmărirea unor programe TV educaționale sau de înaltă calitate a fost corelată cu unele rezultate cognitive pozitive și cu pregătirea copiilor mici să meargă la școală, deși copiii au rezultate mai bune de învățare lingvistică dacă apelează la surse „vii”, decât la televiziune.
Alte cercetări care apar din zona științelor cognitive sugerează că folosirea jocurilor video de acțiune poate afecta pozitiv lucruri precum atenția sau memoria de lucru.
În ansamblu, cercetările în domeniul impactului pe care ecranele și tehnologiile digitale îl au asupra copiilor au un caracter mai degrabă generalist și se face simțită o lipsă reală de cercetări longitudinale și de dovezi experimentale în atât de multe chestiuni, încât este greu să stabilim științific faptul că tehnologiile digitale chiar produc rezultatele pe care le vedem.
Decât să ne uităm doar la impactul potențial pe care ecranele îl au asupra copiilor, e important să ne uităm și la diversele riscuri și oportunități pe care instrumentele digitale le oferă, deoarece acestea pot afecta bunăstarea copiilor.
O mare oportunitate ține de faptul că instrumentele digitale permit copiilor să socializeze – copiii folosesc platformele online pentru a intra în legătură cu prietenii și familia și își fac prieteni online. Conexiunile online pot să stimuleze apropierea între prieteni, iar unii găsesc mai ușor să împărtășească lucruri personale prietenilor apropiați și rudelor, dacă discută online.
Dacă instrumentele digitale pot fi folosite pentru a întări calitatea unor prietenii, poate că acesta este un lucru bun. Tehnologiile digitale le oferă copiilor modalități să se relaxeze, iar volumul de informații disponibile în vârful degetului este fără precedent.
Pe de altă parte, a fi online atrage o serie de riscuri. Copiii se confruntă cu riscuri precum posibilitatea de a accesa conținut dăunător sau care îndeamnă la ură, încălcarea securității datelor, bullying cibernetic, revenge porn. Există, de asemenea, îngrijorări legate de efectele media, în special ale social media, asupra imaginii copiilor asupra propriului trup, deoarece acestea promovează idealuri nerealiste și înguste privind aspectul personal.
Vorbim despre riscuri reale pentru oricine care petrece timp online, nu doar pentru copii, iar efectele pot dăuna bunăstării. Acest lucru subliniază nevoia de a promova alfabetizarea media (media literacy) în rândul copiilor, de a construi abilități de conștientizare critică și de a le oferi capacitatea să filtreze mesaje dăunătoare pe care le întâlnesc online.
Dacă promovăm rezistența copiilor, le permitem să confrunte mai bine riscurile de care se lovesc online.
În privința bunăstării emoționale, poate ar fi mai util să explorăm ce fac și ce experimentează copiii online, decât să ne uităm doar la volumul de timp pe care îl petrec folosind instrumente digitale. Unele cercetări sugerează că folosirea moderată a tehnologiilor digitale este benefică pentru bunăstarea mentală, ceea ce înseamnă că folosirea prea îndelungată sau prea scurtă ar putea fi păgubitoare.
Este, însă, dificil să determinăm când timpul petrecut folosind tehnologii digitale nu mai este moderat și devine excesiv, deoarece acest lucru poate depinde mult de fiecare copil în parte. După cum vedem, copiii sunt „multitasking” – folosesc simultan mai multe aparate digitale – iar tehnologiile digitale sunt integrate în viața lor cotidiană – și nu doar sub forma unor ecrane TV, de calculator sau de telefon, ci și prin jucării conectate la Internet, inteligență artificială etc. Asta face și mai dificilă înțelegerea și, chiar mai mult, măsurarea modului cum copiii folosesc instrumentele digitale în viața de zi cu zi.”
Două strategii pentru relația trilaterală părinți-copii-tehnologii. Ce spune Francesca Gottschalk
„Familiile pot juca un rol important în medierea experiențelor online pe care le au copiii. Medierea care încurajează și medierea care restricționează folosirea tehnologiilor sunt două strategii largi pe care le abordează părinții.
Părinții care se pricep mai bine să folosească tehnologiile digitale vor aborda, cel mai probabil, atitudini încurajatoare, punând copiii în fața mai multor oportunități, dar și mai multor riscuri.
Cei cu abilități digitale limitate par să prefere abordarea restrictivă, limitând și oportunitățile, și riscurile. Medierea încurajatoare pare să fie mai eficientă și mai potrivită, deoarece le permite copiilor o apropiere mai mare de tehnologie, prin care să beneficieze de pe urma instrumentelor digitale. Încurajând și participând la activitățile digitale ale copiilor lor, astfel de părinți creează un mediu mai sigur, fără să împiedice capacitatea copiilor de a lua decizii și de a face alegeri și capacitatea lor de învățare. Copiii sunt ajutați, totodată, să administreze mai bine riscurile digitale.
Comportamentul părinților este un factor important care influențează comportamentul copiilor, iar modul cum interacționează părinții cu ecranele influențează și relația lor cu propriul copil. De exemplu, un fenomen cunoscut este cel numit (în terminologie anglo-saxonă) „phubbing” (phone snubbing) – când petrecem timp cu cineva, acel cineva ne „întoarce spatele” și-și face de lucru pe telefon. Când copiii fac acest lucru în prezența părinților, comportamentul a fost asociat cu lipsa de reacție a părinților față de propriul copil, care îl face pe acesta din urmă să se simtă ignorat, în cele din urmă relația părinte-copil putând avea de suferit.
Copiii tind, de asemenea, să imite comportamentele părinților, deci, dacă te temi că propriul copil petrece prea mult timp pe telefon, poate ar trebui să vezi cât timp petreci tu pe telefon când ești în prezența copilului.
Există momente când părinții ar putea fi îngrijorați că, dacă un copil petrece prea mult timp cu un ecran în față, acest lucru ar putea afecta timpul petrecut în familie sau alte activități. În 2019, Colegiul Regal de Științe Pediatrice și Sănătatea Copilului din Marea Britanie a publicat un ghid referitor la modul cum familiile pot negocia timpul petrecut de copii în fața ecranelor, să prioritizeze interacțiunile între oameni și să încurajeze comportamente bune pentru sănătate – somn suficient sau evitarea „gustărilor” care scapă de sub control în fața televizorului, gustări care pot duce la creșterea greutății. Familiile pot negocia și „zonele libere de ecrane”, la masă sau în dormitor, atunci când se tem că statul în fața ecranelor poate perturba mesele copiilor sau somnul.”
Foto: Pexels.com
Virgil Iordache
C.I.
Dacian Dolean
G4Media.ro