„Este posibil ca presupusele efecte pozitive ale pregătirii muzicale a copiilor asupra abilităților cognitive, cum ar fi memoria și succesul academic, să nu existe, așa cum s-ar fi crezut anterior”, scriu cercetătorii din cadrul Laboratorului de Științe Cognitive Clinice de la Universitatea din București, citând un studiu publicat în Medicalxpress.com.
Aceștia precizează că rezultatele vin ca urmare „a unei meta-analize pe un număr de 54 de studii publicate între anii 1986 și 2019” și concluziile sunt aceleași, „chiar dacă vorbim de vârste diferite ale participanților, durata antrenamentului muzical sau tipurile de abilități – cum ar fi cele verbale, non-verbale sau de viteza de procesare a informației”.
„Cu toate acestea, antrenamentul muzical poate fi util copiilor în alte moduri, prin posibilitatea de a le spori acestora stima de sine sau abilitățile sociale. Distincția pe care o fac autorii se leagă de faptul că, învățând muzică și devenind mai buni în această arie, copiii nu vor deveni automat mai buni și la matematică sau la alte discipline”, explică Laboratorul de Științe Cognitive Clinice.
C.I.
Mihai Peticilă
Ramona Florea
Alexandra Dudu și Ruxandra Zamfir - GeoEcoMar
2 comments
Ai dreaptate MINA.
Uite te rog articolul original este la adresa: https://link.springer.com/article/10.3758/s13421-020-01060-2
Desigur, a invața a canta la un instrument nu face pe nimeni mai bun la matematica – in mod automat! Dar, invatand un nou limbaj – cum este limbajul muzical (citirea și descifrarea semnelor de pe portativ), „traducerea” lor in gesturi/mișcări care actioneaza asupra instrumentului și impreuna creeaza sunete – succesiv sau simultane și succesive care creeaza melodii/muzică. Faptul că tot acest lung proces de desfăsoară uneori în doar fractiuni de secundă pentru a reuși a suna acea muzică, presupune că persoana care manipuleaza instrumentul – sau Vocea – și a ajuns la acest nivel de execuție a studiat mult; și asta înseamna că are putere de concentrare, voință, răbdare, tenacitate, atenție, memorie vizuală și auditivă, deci calități necesare și la matematica, precum și la învățarea oricărui alt nou limbaj (muzical) sau uman.
Cam asta ar fi… în câteva cuvinte… fara sa adaug si acel castig de siguranta de sine, si folosirea timpului in mod placut si util și faptul ca persoana care cantă (instrumental sau vocal), se simte ca si cum ar fi in compania cuiva, chiar si atunci cand este singura!
La noi, în clasele mari sau mici se face doar teorie, în sensul cunoașterii instrumentelor și a istoriei muzicii, teoria notelor muzicale în mod rudimentar, practica vocală este puțină iar instrument doar la școlile de muzică. Teoria notelor muzicale are legătură cu matematica și se pot cataliza reciproc. Ceea ce contează însă este învățarea practică la un instrument accesibil pentru toți, cum ar fi fluierul „dulce” pentru clasele mici ( până în a 6-a cel mult). Apoi, doar opțional pentru cei interesați, cu o ofertă mai bogată de instrumente. Muzica nu e de scos ci, din nou, de schimbat când, ce și cum se predă. Cât privește desenul artistic el este potrivit până în clasa a 8-a, apoi din nou, opțional. Ambele materii, muzică și desen, încă își au rostul, atât pentru simțul artistic care dinamizează orice altă materie, cât și pentru socializare, și pentru toate clasele dar nu așa cum se predau acum ( doar teoretic și obligatoriu după școala generală). Vorbesc din experiența într-un alt sistem de învățământ decât românesc.