Nota red. G4Media.ro: Data de 4 iunie are altă semnificație anul acesta față de alți ani. Parlamentul României a adoptat pe data de 13 mai proiectul de lege al PSD, care prevede declararea zilei de 4 iunie drept ”Ziua Tratatului de la Trianon”.
Pentru România va fi așadar zi de sărbătoare oficială. Dar proiectul de lege, deși adoptat, încă nu a fost promulgat de președintele României, Klaus Iohannis. Până la Ziua Tratatului de la Trianon au mai rămas mai puțin de două zile. Nu este clar așadar dacă anul acesta Ziua Tratatului de la Trianon va fi sărbătorită așa cum prevede legea.
(…) Pe de altă parte, este prima dată când autoritățile de la București și de la Budapesta admit pe față că momentul are conotații diferite în cele două țări. Dacă pentru Ungaria reprezintă un moment de doliu național, deoarece țara a pierdut două treimi din teritoriu, pentru România este motiv de bucurie, deoarece actul adoptat în 1920 a recunoscut unirea din 1918 a Transilvaniei cu România. (…)
Dar cum arată însă faptele seci, obiective? Ce s-a întâmplat acum o sută de ani? Reputatul istoric britanic Dennis Deletant a trimis redacției G4Media.ro textul unei prezentări ținute la Georgetown University, Washington.
Notă: Dennis Deletant este Ion Ratiu Visiting Professor of Romanian Studies, Georgetown University, Washington DC/ Emeritus Professor, School of Slavonic and East European Studies, University College, London.
Prezentarea istoricului Dennis Deletant:
”Nimic nu e garantat să stârnească emoțiile românești și maghiare într-un mod mai surprinzător decât Tratatul de Pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria și Protocolul și Declarația semnate, pe 4 iunie 1920, la Palatul Marele Trianon de la Versailles. Tratatul de la Trianon a transferat României întreaga Transilvanie și parte din estul Ungariei, inclusiv orașele Oradea și Arad.
Aceasta s-a bazat pe faptul că 11 dintre cele 15 comitate ale Transilvaniei aveau o clară majoritate românească, totalizând aproximativ 2.820.000 de oameni. Astfel, o legătură maghiară de un mileniu cu Transilvania a fost întreruptă, lăsând provincia cu o substanțială minoritate maghiară de circa 1.6 milioane de oameni. Atât pentru români, cât și pentru maghiari provincia a fost și este privită drept o parte integrantă a patriei lor ancestrale.
Tratatul menționa că „Aliații și guvernele asociate afirmă și Ungaria acceptă responsabilitatea Ungariei și aliaților ei pentru cauzarea de pierderi și daune la care guvernele aliate, asociate și cetățenii lor au fost supuși, ca o consecință a războiului impus prin agresiunea Austro-Ungariei și a aliaților ei.” (1) Prin prevederile tratatului, Ungaria pre-1914, ca parte componentă a Imperiului Austro-Ungar, a pierdut aproape 75% din teritoriul său.
Acest teritoriu a fost redistribuit către statul extins al României, către nou-creata Cehoslovacie și către ceea ce avea să devină Iugoslavia. Aproape 33% dintre etnicii maghiari au aflat că nu mai trăiau în Ungaria, 1,6 milioane trăind în provincia Transilvania, 900.000 în Cehoslovacia și 420.000 în Serbia.
În această prezentare, atenția mea se va îndrepta asupra implicațiilor tratatului pentru România.
Pasul crucial în crearea României moderne, extinsă pe principiul autodeterminării, a fost decizia țării de a intra în Primul Război Mondial. La finalul războiului, Transilvania și alte regiuni locuite de români ale Dublei Monarhii și ale Coroanei Habsburgice, alături de Basarabia din Imperiul Rus în curs de fragmentare, au fost alăturate Vechiului Regat românesc. Timp de o generație, aceasta a realizat visul românesc al unei Românii Mari.
Ștefan Lefter
Raluca Pantazi
Andreea Laura Martinescu
Costin Ionescu