Momentele în care un elev care începe școala începe să plângă și refuză să intre în clasă sunt dificil de gestionat, dar există abordări pentru a-l detensiona și pentru a-l convinge să o facă, spune Irina Vasile, profesor pentru învățământul primar la Ploiești. Aceasta a propus, într-o recentă emisiune “Vorbește lumea” de la Pro TV, că o soluție este să îl determini să facă ceva care să îi uimească pe părinți. O alta: să ajute învățătoarea să gestioneze o relație tensionată cu un coleg.
Irina Vasile a arătat că a avut astfel de cazuri în mai multe proporții și că de obicei ele se întâlnesc printre copiii care nu au frați sau sunt “centrul atenției familiei”. Ea a îndemnat părinții să le ofere copiilor mai multă autonomie și “să-i lase să fie, să nu-i mai coboare treapta de mânuță”.
O soluție propusă de ea, după un caz din experiența personală: “Pentru a nu mai plânge eu i-am spus: știi, în fiecare zi, la școală, facem un lucru special. Vrei să îi uimești pe părinții tăi? Hai să vedem ce am făcut noi special astăzi, să zică ‘wow’ mama acasă. În paralel, vorbim cu părinții: spuneți-i că în fiecare zi trebuie să descopere un wow, ca să-și dea seama dacă ei au avut parte de asta când au fost elevi. Și, străduindu-se să descopere ceva nou, ceva cu care să-și uimească părinții, uită emoția”.
Secvența din discuția desfășurată în emisiunea citată:
“Realizatoare: Ce facem dacă avem un copil care plânge și nu vrea să intre în clasă? Noi, ca părinți, cum procedăm?
Irina Vasile: E dificil de gestionat. Aici, am avut în mai multe promoții cazul ăsta de copil. Au o sensibilitate deosebită. În general se manifestă la copiii care nu au frați sau care sunt centrul atenției familiei. Pentru a nu mai plânge eu i-am spus: știi, în fiecare zi, la școală, facem un lucru special. Vrei să îi uimești pe părinții tăi? Hai să vedem ce am făcut noi special astăzi, să zică wow mama acasă. În paralel, vorbim cu părinții: spuneți-i că în fiecare zi trebuie să descopere un wow, ca să-și dea seama dacă ei au avut parte de asta când au fost elevi. Și, străduindu-se să descopere ceva nou, ceva cu care să-și uimească părinții, uită emoția și intră într-un alt făgaș. Și mai e ceva. De obicei pe cel care e foarte emoționat îl rog să mă ajute să gestionez o relație tensionată cu un coleg de-ai lui. Îi zic: cum ai face în locul meu? Și atunci eu ca profesor reușesc să detensionez (…) dar părinții trebuie să învețe să le dea autonomie și să-i lase să fie. Să nu-i mai coboare treapta de mănuță, că știe să coboare și singur, că dacă se împiedică o dată, a doua oară va ști să se ferească.”
Interviul integral (pasajul citat – de la min. 5:25):
Foto: © Valerii Honcharuk | Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Matei Pop
Ștefan Lefter
Mihai Peticilă
1 comment
>> uită emoția și intră într-un alt făgaș
Hmm … cu fagasul ala intuieste dna. invatoare ceva. In principiu insa „uitarea” emotiei nu e ceva sanatos. Emotiile „uitate” explodeaza la un moment dat.
>> Noi, ca părinți, cum procedăm?
In prima zi de scoala o usoara anxietate de separare nu-i ceva neobisnuit. Daca comportamentul problematic (simptome fizice, frica, plans excesiv) persista e nevoie de un psiholog. Abordarile sunt diferite in functie de varsta copilului.