Cercetătorul Cristian Presură, plecat de 20 de ani din țară, despre metoda prin care Guvernul pune și diaspora să plătească „pentru prosperitatea și incompetența lor”

Cercetătorul Cristian Presură, plecat de 20 de ani din țară, povestește cum îl obligă statul român să plătească contribuții pentru sănătate, pe “cuponiada” din 2015. Omul de știință publică decizia de impunere primită de la ANAF în martie 2019, care prevede că trebuie să plătească de 7 ori mai mult decât suma câştigată din 48 de lei dividende pe cupoane. “Îmi aduc aminte, sunt niște cupoane pe care le-am primit când am plecat din țară”, spune cercetătorul.

Cristian Presură este cercetător la compania Philips, în Olanda, autor al volumului “Fizica Povestită” și este cunoscut publicului larg pentru evenimentele de popularizare a științei la care participă.

Într-o postare pe Facebook, omul de știință care locuiește în Olanda relatează dialogul pe care l-a avut cu prietenul său pe care l-a trimis la ANAF să dezlege misterul plăților pe care statul român i le cere:

„‘Guvernul a găsit acum metoda optimă de a-i pune și pe cei din diaspora să plătească pentru prosperitatea și incompetența lor’, spune prietenul meu. Și continuă: „I-am explicat funcționarei că aveți asigurare de sănătate plătită în statul în care trăiești. Nu contează, spune ea. Toată lumea trebuie să plătească, adaugă. Bine, continuă prietenul meu, dar ei nu au știut și, dacă s-ar fi întâmplat ceva, statul român ar fi decontat cheltuielile medicale la statul de adopție. Ei oricum nu aveau drept de asigurați în sistemul de sănătate în 2015, pentru că finanțele nu făcuseră aceste hârtii, ele fiind comunicate abia anul acesta”. Răspunsul pe care l-a primit de la ghișeu prietenul meu a fost că nu contează, sunt bun de plată.”

Textul integral publicat de Cristian Presură pe pagina sa de Facebook:

Sună telefonul și răspund: mama puțin speriată și contrariată… A primit niște hârtii de la Finanțe, pe numele meu, cu niște plăți de făcut. Îi spun să se liniștească (are probleme cu tensiunea) și să îmi citească. Aflu că am niște plăți de făcut, pentru niște „asigurări sociale”, de acum câțiva ani. Rămân suprins, pentru că eu sunt plecat din țară de aproape 20 de ani. Sun un prieten și îl rog să se ducă la ANAF și să ceară lămuriri.

Omul își strică programul și își face timp pentru a ajunge la instituțiile statului abilitate. Și acolo stupoare! Ca el sunt zeci de persoane la rând, cu același tip de scrisoare problemă. „Cum a fost?”, îl intreb apoi. „Cum să fie?”, îmi răspunde. “În fața mea auzeam înjurături înfundate, mulți nervi și oameni ce se plângeau de prostia guvernanților noștri. Mi-am așteptat rândul și am ascultat explicațiile funcționarei pentru fiecare caz în parte. Încercam să văd în care categorie te afli tu, cu cererea ta, ascultând la ceilalți. Deși era același tip de scrisoare, cauzistica era multiplă”, a continuat prietenul meu. „Un bătrân de optzeci și ceva de ani explica funcționarei că soția lui nu a lucrat niciodată și că soția lui (de șaptezeci și opt de ani) a primit decizie de impunere cu suma de 384 de lei. Se fac verificări și vine și răspunsul: are acțiuni la fondul de investiții „Transilvania” și a primit dividende de 48 de lei, pe care trebuie să plăteasca 384 de lei! O altă persoană în vârstă venea pentru fiica sa, care era plecată de cincisprezece ani în străinătate și nu mai era cetățean român. Verificările spun că a avut un cont la o bancă, unde a primit o dobândă de 5 lei și trebuie să plătească iarăși sute te lei. Mai aud și alt situații similare și, ușor-ușor, îmi vine rândul. Mă dumiresc. Problema ta, îmi spune prietenul meu, este că ai acțiuni la fondul de investiții Translvania și Oltenia”. Îmi aduc aminte, sunt niște cupoane pe care le-am primit când am plecat din țară. El continuă: „Exact, acea cuponiadă, când toți am primit niște cupoane și ne-am făcut <proprietari>. Guvernul a găsit acum metoda optimă de a-i pune și pe cei din diaspora să plătească pentru prosperitatea și incompetența lor”, spune prietenul meu. Și continuă: „I-am explicat funcționarei că aveți asigurare de sănătate plătită în statul în care trăiești. Nu contează, spune ea. Toată lumea trebuie să plătească, adaugă. Bine, continuă prietenul meu, dar ei nu au știut și, dacă s-ar fi întâmplat ceva, statul român ar fi decontat cheltuielile medicale la statul de adopție. Ei oricum nu aveau drept de asigurați în sistemul de sănătate în 2015, pentru că finanțele nu făcuseră aceste hârtii, ele fiind comunicate abia anul acesta”.

Răspunsul pe care l-a primit de la ghișeu prietenul meu a fost că nu contează, sunt bun de plată. Acum, vă spun sincer, după toată discuția de la ghișeu avută de prietenul meu, îmi pare rău că l-am pus pe drumuri să se enerveze. La urma urmei, pentru mine nu e mult, plătesc și gata. El zice, însă, că e o chestiune de principiu și că, pentru mulți, suma aia chiar nu e mică. E supărat și nu știu cum să-l liniștesc. Zice că statul nu știe să facă o distincție între venituri și taxare. În fine, i-am zis, îl scot în oraș când ne vedem, iar până atunci măcar să aleagă bine cu cine să voteze. Ce pot face? Mi-am enervat prietenul…