Obsesia utilitaristă a maximizării tipică oamenilor lipsiți de principii, onoare, dispuși să speculeze orice pentru a dobândi mai multe resurse și putere, justifică să reiterăm lucruri cunoscute cu privire la natura meritului în cercetarea științifică.
Meritul științific constă în înțelegerea și exercitarea echilibrată a rolurilor existente în producerea cunoașterii științifice și în evaluarea ei (tabelul 1a-d, tabelul 2), fără carență și fără exces în manifestarea unuia sau altuia dintre roluri. Dată fiind complexitatea procesului de producere a cunoașterii științifice, nu poate exista niciun om de știință azi care să îndeplinească simultan toate rolurile, dar orice organizație cu misiune de cercetare are obligația să le acopere pe toate în mod potrivit. Pe traseul său de carieră un om, de știință poate trece prin multe dintre aceste roluri. Este responsabilitatea managerilor de organizație și de sistem să creeze o cultură organizațională și practici în acord cu natura meritului științific.
Tabelul 1a – Meritul în proiectare și coordonarea cercetării.
Tabelul 1b – Meritul în producerea de date.
Tabelul 1c – Meritul în procesarea datelor.
Tabelul 1d – Meritul în scrierea publicațiilor științifice.
Tabelul 2 – Meritul producției finite de cunoaștere științifică.
În esență, meritul științifică rezultă dintr-o autolimitare a tendințelor naturale de maximizare a utilității psihologice sau materiale pe baza unor exigențe morale și etice. Folosul moralei și eticii în context organizațional vine din faptul că nu sacrifică eficacitatea în dauna eficienței personale sau organizaționale (să iei bani fără să produci mai nimic, respectiv să produci pe termen scurt ca organizație foarte mult distrugând durabilitatea producției pe termen lung).
Există oameni de știință și există oameni care doar au semnat la angajare o fișă a postului cu atribuții în domeniul științei. Există manageri care provin dintre oameni de știință și manageri care provin dintre semnatarii întâmplători de fișe ale postului. Oamenii de știință cunosc natura meritului în cercetarea științifică, cei cu statutul de semnatari ai unor fișe de post privesc acest domeniu de preocupări umane cu o privire oportunistă. Și, mâine, cei din urmă s-ar ocupa de ghicit în cafea în loc să fie cercetători dacă acestea ar fi preocupări care conferă statut social și bani. Poate că ar fi ceva mai potrivit ca pentru astfel persoane să existe universități și institute pentru ghicit în cafea și activități conexe pe bani publici. În acest mod cel puțin, activitatea oamenilor de știință nu ar mai fi perturbată printr-un amestec fără rost al unor practici diferite.
__________
Despre autor:
Virgil Iordache predă și cercetează la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, din 1993; este licențiat în biologie specializarea biochimie, doctor în ecologie pe probleme de ecotoxicologie și licențiat și în filosofie pe probleme de evoluția instituțiilor. Este autorul a numeroase cărți și articole, este directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București. Membru al CNECSDTI și al Consiliului de administrație al INCD pentru Ecologie Industrială.
Redacția
C.I.
Mircea Bertea
Alexandra Tănăsescu