Ciprian Dascălu, economist-șef al BCR: Pe termen lung, singura soluție sunt investițiile în educație, pentru a crește potențialul de creștere economică, și acele reforme structurale asumate inclusiv în PNRR

7.407 vizualizări
Foto: Alex Tudor / Agerpres Foto
România nu mai are loc de întors: consolidarea fiscală trebuie începută imediat, iar pe termen lung singura soluție reală pentru a controla creșterea datoriei publice și a echilibra bugetul este investiția în educație. Este concluzia economistului-șef al BCR, Ciprian Dascălu, care avertiza încă din 4 iunie 2025 la conferința anuală a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari că statul român se află deja într-o poziție de vulnerabilitate fiscală accentuată, cu puține opțiuni rămase în fața presiunii agențiilor de rating și a costurilor tot mai mari cu datoria.

Afirmația a fost făcută înainte de modificările aprobate de Parlament prin legea Bolojan, în care Educația pierde circa un punct procentual din PIB din buget. Reamintim că, în contextul măsurilor fiscal-bugetare anunțate de guvern, s-a vehiculat tot mai des ideea că educația ar fi una dintre cauzele majore ale deficitului bugetar. Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a afirmat public că sistemul de învățământ a avut o contribuție importantă la dezechilibrul bugetar, invocând în special costurile cu salariile profesorilor și volumul mare de personal administrativ, plus bursele elevilor.

Potrivit directorului de cercetare al Băncii Comerciale Române, Ciprian Dascălu, 90% din cheltuielile statului merg către salarii, pensii și dobânzi, ceea ce face imposibilă ajustarea fiscală fără măsuri structurale profunde. România are una dintre cele mai mici baze de venituri din Uniunea Europeană, cu doar 28,2% din PIB colectat prin venituri fiscale și contribuții sociale. În același timp, în perioada de creștere economică dintre 2015 și 2019, au fost adoptate măsuri care au redus veniturile bugetare cu 1,3 puncte procentuale din PIB.

Economistul atrage atenția că România este acum comparată de investitori internaționali cu state precum Columbia sau Panama, nu cu țările din regiune, și că se împrumută mai scump decât Croația sau chiar Serbia. Datoria publică a crescut accelerat, iar jumătate din ea este în valută, ceea ce o face vulnerabilă la fluctuațiile cursului de schimb.

Pe termen scurt, spune Dascălu, este inevitabilă creșterea unor taxe. Dar adevărata schimbare trebuie să vină din investiții care cresc potențialul de dezvoltare al economiei. Aici, educația este esențială. Fără un sistem educațional performant care să susțină inovația, formarea forței de muncă și adaptarea la schimbările economiei globale, România nu va putea genera suficientă valoare adăugată pentru a-și susține cheltuielile, explică economistul.

Fondurile europene disponibile prin PNRR ar putea juca și ele un rol-cheie în această transformare, dacă sunt folosite eficient și în termenul-limită impus: august 2026. Investițiile în educație sunt singura cale prin care România poate construi o economie rezilientă și sustenabilă, capabilă să își controleze deficitul fără să sacrifice viitorul.

Ciprian Dascălu atrage atenția că, în lipsa unui plan fiscal credibil și a unei strategii de creștere pe termen lung, România riscă să piardă încrederea investitorilor, să suporte costuri din ce în ce mai mari cu datoria și să încetinească procesul de convergență cu Europa de Vest. Concluzia este clară: fără educație, nu va exista nici echilibru fiscal, nici dezvoltare durabilă.

Redăm fragmentele principale din declarațiile economistului-șef al BCR, Ciprian Dascălu:

„O să vorbesc despre perspectivele fiscale. Practic, suntem undeva între ciocan și nicovală. S-a vorbit anterior despre lipsa de educație economică. Toată lumea se uită la deficit, la cât este deficitul și cum trebuie finanțat, dar foarte puțini discută despre costuri. Iar costurile, așa cum voi arăta, sunt deja la un nivel nesustenabil.

Cum am ajuns aici? Deficitul bugetar de 3% din PIB, care trebuia să fie un prag maxim în vremuri dificile, a devenit la noi o țintă curentă. După pandemie, 6% a devenit noul 3%. În ultimii cinci ani, doar în doi ani am reușit să coborâm ușor sub 6%.

Se vorbește mereu despre tăieri de cheltuieli. Însă peste 90% din cheltuielile bugetare sunt foarte rigide – salarii, pensii și dobânzi. Aceasta este principala problemă a ajustării fiscale: spațiul de manevră este extrem de mic. Problema reală este baza foarte redusă de venituri – doar 28,2% din PIB. Doar două state europene au venituri fiscale mai mici decât noi. Și, chiar în anii de creștere economică peste potențial, între 2015 și 2019, au fost luate măsuri care au redus veniturile – s-au pierdut 1,3 puncte procentuale din PIB.

Se vorbește des despre gap-ul de TVA. E adevărat că dacă am ajunge cu colectarea spre media UE, am câștiga peste 2 puncte procentuale din PIB. Dar asta se face în timp. Din păcate, ajustarea fiscală era necesară deja de ieri. Cel mai probabil nu vom scăpa fără creșteri de taxe.

S-a pierdut foarte mult din credibilitate. Dacă ne uităm la traiectoria țintelor de deficit bugetar, observăm derapaje fiscale constante. Și, odată cu pierderea credibilității, au crescut costurile de finanțare. Chiar și în scenariul fiscal pe șapte ani agreat cu Comisia Europeană, datoria publică ajunge la 63% din PIB în 2029. Este o valoare mare, mai ales dacă ne raportăm la media țărilor cu rating similar, care este în jur de 57-58%.

Creșterea deficitului în perioada 2019–2023 a fost cea mai mare din regiune. Încă nu avem costurile de finanțare ale Ungariei, dar suntem a doua țară din Europa Centrală și de Est ca povară a dobânzilor – raportat la veniturile fiscale. O vulnerabilitate suplimentară: aproape jumătate din datoria publică este denominată în valută. La o simplă depreciere a leului, datoria publică exprimată ca procent din PIB crește imediat – și deja a crescut cu 0,6 puncte procentuale doar din această cauză.

Până acum, creșterea economică nominală ne-a ajutat să menținem datoria publică la un nivel relativ „digerabil”. Dar dacă ne uităm la costul actual al datoriei – în jur de 4,5% – și la cât sunt randamentele titlurilor de stat pe termen lung, de circa 7,5%, iar creșterea PIB nominal în următorii ani se estimează sub 6%, rezultă clar că datoria publică va crește în lipsa unui surplus bugetar primar.

În ultimii ani, raportul datorie-PIB a fost ținut în frâu mai degrabă de inflație, nu de creștere reală. Am consumat pe datorie. Și, în prezent, suntem outlier nu doar în regiune, ci în toată Europa.

Economia a stagnat în primul trimestru din 2025, iar datele din trimestrul al doilea nu arată mai bine. Asta face și mai costisitoare finanțarea datoriei. Agențiile de rating urmăresc cu atenție incertitudinile politice și întârzierea măsurilor concrete de consolidare fiscală.

Toată lumea așteaptă un plan fiscal credibil, pe termen lung și bine comunicat. România este în prezent la limita inferioară a ratingului de investment grade și cu perspectivă negativă. În 2016, Croația era cu două trepte sub noi și se împrumuta mai scump. Acum, România se împrumută mai scump decât Croația cu peste 300 de puncte de bază. Ne comparăm la costuri cu Turcia, nu cu Cehia sau Polonia.

Suntem unul dintre cei mai mari emitenți de obligațiuni dintre țările emergente, iar asta pune presiune suplimentară pe costul de finanțare. Practic, nu mai avem loc de întors. Doar din costurile cu dobânzile acumulăm datorie publică suplimentară. Trebuie să atingem un surplus primar cât mai curând pentru a putea inversa tendința de creștere a datoriei.

Pe termen scurt, singura soluție realistă este creșterea unor taxe. Chiar și planul de ajustare fiscală convenit cu Comisia Europeană prevede, implicit, acest lucru. Dar chiar și în scenariul optimist cu deficit de 7,9%, datoria publică urcă la 63% din PIB. Iar în realitate, deficitul este mai mare.

Pe termen lung, singura cale sustenabilă este investiția în educație. Doar prin educație putem crește potențialul de dezvoltare al economiei și menține o traiectorie sănătoasă a datoriei publice. Fondurile europene sunt disponibile, Comisia vrea să ni le dea, dar trebuie să putem și noi să le atragem și să livrăm reformele. Termenul limită din PNRR este august 2026 – ceea ce, pentru multe proiecte, înseamnă „ieri”.”


4 comments
  1. În educație, adică în burse sociale și de mame minore.

    Atunci lui mutu sa te creadă, tocmai bancherul asta să zică așa ceva care au niște taxe la BCR mari.

    1. cam tarziu, s-ar putea în 2,3 ani sa nu mai aibă pe cine sa educe.Studentii care au investit in propria educatie , deja se gândesc unde sa plece

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Programele școlare trebuie să țină cont de particularitățile de vârstă ale elevilor și de principiul corelației interdisciplinare, consideră Federația Națională a Părinților

Cu referire la programele școlare, Federația Națională a Părinților este de părere că „trebuie abordate conținuturile din perspectiva competențelor specifice, ținându-se cont de particularitățile de vârstă ale elevilor și de…
Vezi articolul

Etica și integritatea – priorități majore pentru școlile doctorale în Europa, arată un nou raport al Asociației Universităților Europene / Calitatea coordonării, Open Science și digitalizarea – în topul priorităților

Calitatea muncii depuse de coordonatorii de doctorate și chestiunile de etică și integritate sunt cele mai importante priorități pentru universitățile europene, în materie de doctorate, potrivit unei analize publicate de…
Vezi articolul

Un proiect de lege care interzice fumatul în școli și pe o rază de 200 de metri în jurul acestora, precum și pe stradă sau în alte locuri publice, pentru elevii care nu au împlinit 18 ani, a fost adoptat tacit de Senat și trece în Camera Deputaților

Senatul a adoptat tacit, luni, o propunere legislativă de modificare a Legii 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun prin care fumatul este interzis minorilor în școli…
Vezi articolul