Luptând cu facturi şi credite scăpate de sub control, tinerii ar putea renunţa la ideea de a mai urma studii superioare, spune Georgiana Țăranu, asistent universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea ”Ovidius” Constanța, într-un interviu acordat pentru Deutsche Welle, scrie G4Media.ro.
Rep.: Cum vă descurcați cu banii, sunt suficienți, mai ales acum când inflația e în creștere?
Georgiana Țăranu: Ca asistent universitar, salariul de debut nu este unul atractiv. Fără susţinerea timpurie şi de durată din partea familiei, nu aş fi reuşit în mod cert să ajung aici. După cum nu mi-aş fi permis nici stagiul de cercetare de două luni în arhivele de la Roma şi Vatican dacă nu aş fi beneficiat de o bursă doctorală finanţată printr-un proiect european.
Din acest punct de vedere, trebuie spus că banii europeni au fost o gură de oxigen pentru foarte mulţi tineri români aflaţi la studii sau la început de carieră. Însă subiectul salarizării din domeniu rămâne, într-adevăr, unul delicat: universităţile au nevoie să dezvolte cât mai multe proiecte şi granturi de cercetare care să stimuleze atât intelectual, dar şi financiar performanţa. (…)
Citește mai mult pe G4Media.ro.
Laura Cononenco
Mihai Peticilă
Profesorul anonim
Alexa Stănescu
4 comments
Alexandru M. are perfecta dreptate. Au dispărut total cei 7 ani de acasă.
Eu am rezistat 5 ani. Mi-am dat demisia impreuna cu alti 2 colegi in 2018. Sotia a ramas in invatamant iar eu am trecut pe IT. Cat de curand va demisiona si ea. De vina este si salarizarea dar nu pot sa nu amintesc si de calitatea execrabila a multor elevi. Profesorii erau adeseori jigniti in ore de catre copii si brafturiti de catre parinti in pauze, atunci cand apareau conflicte care necesitau prezenta obligatorie la scoala a unui apartinator legal. O serie de jigniri intre elevi pe Instagram degenera la scoala in batai crunte. Problemele apareau inca din clasa a V-a sau mai devreme. Peste 90% dintre copii erau des prezenti pe retelele de socializare, de foarte multe ori chiar si in orele de curs. Daca le puneam telefoanele deoparte in ore, incepeau cu sarja reclamatiilor scrise. Limbajul copiilor era oribil. M-am retras imediat ce mi-a fost clar ca nu mai pot face nimic pentru ei. Nu programele incarcate si nu sistemul de invatamant poarta vina, ci lipsa educatiei pe care elevii ar trebui sa o primeasca in familie. Toata mascarada asta cu noua lege a invatamantului e degeaba. Nu vechea lege e o problema, ci accesul facil al copiilor la internet si faptul ca preiau de acolo cele mai proaste exemple posibile. Politicienii refuza sa recunoasca gravitatea situatiei. Degeaba schimba legea in fel si chip daca elevii au mintile pline de pornografie, manele, batai si injuraturi. Tin minte pauzele in care bubuiau manelele la clasele a VI-a, iar fetele dansau urcate in picioare pe banci. Macar de ar fi fost vreo scoala de la sat, dar de unde?! Eram o scoala urbana cu pană la palarie, cu laude in presa locala si cu o cancelarie plina de gradatii de merit, luate pe spinarea celor catorva elevi care inca mai invatau.
Nu putem sa mai ascundem sub pres aceste lucruri, trebuie sa ne trezim cu totii si sa resetam acest sistem de invatam.
Trebuie resetată societatea întreagă, nu se poate reseta doar învățământul. Școala este o microsocietate, nu poate fi fundamental diferită.