Elevii de clasa a VIII-a din județul Gorj au avut simulare județeană la limba română, pe 28 aprilie. Ei au avut de rezolvat primul subiect pe baza unui fragment din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian și un text de Nicolae Manolescu din România Literară.
- Rezultatele de la simularea națională la Evaluarea Națională 2025 publicate de Ministerul Educației arată o scădere de aproape 10 puncte procentuale la limba română
Subiectul I a fost pe baza unui fragment din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian și un text de Nicolae Manolescu din România Literară.
Pe lângă întrebările de tip grilă, elevii au avut de enunțat două trăsături ale textului dramatic cu exemple din primul text, și în minimum 30 de cuvinte, să prezinte un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
O altă cerință a fost să își imagineze că sunt în vizită la profesorul din textul 1 și să scrie un text narativ, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinte o întâmplare petrecută în acea
zi, incluzând o secvență dialogată de minimum patru replici și una descriptivă, de minimum 30 de cuvinte.
Iată textele pe baza cărora elevii au avut de rezolvat subiectul I
Textul 1, Actul II, Scena 3
Profesorul – Necunoscuta
„Profesorul rămâne câteva clipe singur. Ascultă cu urechea aţintită spre stradă, ca să se convingă că cei doi au plecat într-adevăr. E jenat şi buimăcit. Uşa din stânga se deschide binişor. Necunoscuta intră cu precauţie. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei, pe urmă îl priveşte lung pe profesor, apropiindu-se de el. […]
NECUNOSCUTA: Ascultă! Dă-mi cartea! Vreau s-o văd. (Profesorul tace): Nu se poate? Nu vrei?
(Profesorul tace): Nici mie? Nu mă cunoşti, nu te cunosc. Sunt aici pentru o noapte, pentru o oră. N-am să văd pe nimeni, n-am să povestesc nimănui… Arată-mi-o! Te rog!
PROFESORUL (O priveşte un lung moment, în tăcere. Pe urmă, fără grabă, merge spre raftul cu cărţi, ia de acolo volumul misterios, se întoarce spre necunoscută, care, rămânând pe loc, l-a urmărit tot timpul cu privirea şi-i dă cartea, cu un gest simplu.)
NECUNOSCUTA (Ia cartea, se duce la masă, ia loc pe scaun, deschide cartea, apropie lampa şi rămâne câteva clipe aplecată asupra ei, atentă, absorbită. Pe urmă, ridicând capul): Nu pricep nimic.
PROFESORUL: Ţi-am spus. E o carte veche. De matematici, de astronomie.
NECUNOSCUTA: Cât de veche?
PROFESORUL: Vreo sută cincizeci de ani.
NECUNOSCUTA (Minunându-se): Ţţ! Ţţ! O sută cincizeci?
PROFESORUL: Mai mult chiar. (Vine şi el lângă masă, întoarce coperta şi arată cu degetul): Upsala. Goteburg, 1763.
NECUNOSCUTA: De asta e aşa scumpă?
PROFESORUL (Pasionat): Nu e scumpă. E ieftină. E un noroc că am găsit-o.
NECUNOSCUTA: Un noroc? […]
PROFESORUL (Se uită spre uşă, spre fereastră, la stânga, la dreapta, pe urmă, cu un fel de teamă, se înclină şi spune în şoaptă): Eu am găsit o stea.
NECUNOSCUTA (După ce l-a privit o secundă drept în ochi): Unde?
PROFESORUL (Simplu): În cer.
NECUNOSCUTA (Copilăreşte): Nu te cred.
PROFESORUL: Nu mă crezi? (Ridicând o hârtie de pe biroul lui): Uite-o! (Indicând cu vârful creionului un punct pe hârtie). Aici e.
NECUNOSCUTA: Spuneai că e în cer.
PROFESORUL: Ăsta-i cerul.
NECUNOSCUTA: Eu credeam că…
PROFESORUL (Arătând cu creionul pe hârtie): Uite. Aici e sfera. Linia asta e axa lumii. Cercul ăsta e Ecuatorul (ridicând o clipă capul şi privind-o), ecuatorul ceresc, se înţelege.
NECUNOSCUTA (Puţin, foarte puţin speriată): Se înţelege.
PROFESORUL: Aici sunt coordonatele orizontale, azimutul şi distanţa zenitală. Steaua pe care am găsit-o eu e aici. O vezi?
NECUNOSCUTA: O văd…, dar mai bine arată-mi-o afară, pe cer (gest spre fereastra deschisă).
PROFESORUL: Nu, că acolo nu se vede.
NECUNOSCUTA: Nu spui că ai găsit-o?
PROFESORUL: Am găsit-o, dar am găsit-o aici… pe hârtie.
NECUNOSCUTA: Pe hârtie? Cum pe hârtie?
PROFESORUL: Sigur. Am calculat-o.
NECUNOSCUTA: Nu înţeleg.
PROFESORUL: Ce nu înţelegi?
NECUNOSCUTA: Multe. Dar mai ales ce legătură are steaua… cu cartea.
PROFESORUL: E un catalog ceresc, un atlas. Catalogul lui Van Mersch.
NECUNOSCUTA: Van Mersch?
PROFESORUL: Steaua mea nu se află pe niciun catalog de stele”.
Mihail Sebastian, Steaua fără nume (fragment)
Textul 2
„Se tot povestește că nu mai citim cărți. După cum am mai spus, eu nu sunt convins că nu se mai citesc cărți. Se citesc mai multe decât oricând în trecut. Apar, de altfel, mai multe decât au apărut vreodată. Problema este că nu se citesc neapărat cărțile care trebuie citite. […] La însemnătatea lecturii, în general, m-am referit deseori. Nu însă și la motivele care ne determină să citim literatură. Mai ales când suntem tineri. Nu atât în copilărie, când de obicei ni se citesc cărți, înainte de a ști noi înșine să citim. Cât în adolescență. Când citim primele cărți n-avem nevoie neapărat să cunoaștem motivele care ne determină s-o facem. Uneori, nu ne punem întrebarea nici mai târziu. În ce mă privește, nu mi-am pus-o nici când eram
deja un cititor matur. Întâmplare sau nu, iată, într-o noapte recentă de insomnie m-am pomenit întrebându-mă de ce oare, pe la 12 sau 13 ani, am devenit un cititor naiv. Ce m-a făcut să citesc tot ce-mi cădea în mână? Ba să mă mai și laud cu nesațiul meu de lectură. Am pariat cu un coleg că voi reuși să citesc toate cărțile scrise vreodată. Degeaba îmi opunea el calcule simple din care rezulta cât se poate de clar că mi-ar fi necesare câteva vieți pentru a-mi realiza visul. Acum știu ce înseamnă o viață, atunci habar n-aveam, așa că rămâneam neclintit pe poziția mea de cititor al tuturor cărților.
Nu știu dacă e numaidecât o explicație faptul că am început să citesc cu adevărat pe la 12-13 ani, cum spuneam, când, după arestarea părinților mei, ne aflam, fratele meu și cu mine, în custodia bunicilor materni la Rm. Vâlcea.
La Sibiu, unde absolvisem clasa a șasea elementară, având-o profesoară de română pe mama mea, îmi întocmisem o bibliotecă personală din câteva cărți, între care o ediție Creangă, dar nu-mi aduc aminte să fi citit în mod constant și nici ce anume. Ce s-a întâmplat la Rm. Vâlcea? Să fi fost șocul bruștei schimbări intervenite în viața mea? Faptul că o bună bucată de vreme nu-mi făcusem niciun prieten? Sau de ce nu apăsătoarele după-amieze petrecute în compania bunicilor mei, pe care nu-i părăsea gândul la părinții noștri? Toate acestea pot fi considerate explicații destul de bune, dar cu siguranță nu suficiente. Cea mai
aproape de realitate trebuie să fi fost descoperirea bibliotecii faimoasei mele strămătuși. (N-am idee ce s-a ales de cărțile mamei și ale fraților ei, care se născuseră în aceeași casă unde stăteam acum, înghesuiți, doi vârstnici și doi copii). Casa strămătușii mele se afla în curtea alăturată. Acolo, în dormitorul uriaș și luminos, mă refugiam și citeam de câte ori puteam. Când am dat gata cărțile strămătușii, m-am abonat la Biblioteca Orășenească. Puțin a lipsit ca, înainte de a reveni la Sibiu pentru ultima clasă de liceu, s-o dau gata și pe aceasta”.
Nicolae Manolescu, Primele cărți pe care le-am citit, în România literară nr. 8/2021
DESCARCĂ Subiecte Limba română simulare județeană Gorj 2025
DESCARCĂ Barem Limba română simulare județeană Gorj 2025
Citește și:
Rezultate simulare Evaluarea Națională 2025. Scădere de aproape 10 puncte procentuale a notelor peste 5 la Limba română și o creștere cu aproape 30 de puncte la Matematică, față de anul trecut
DESCARCĂ Subiecte și bareme Limba română, simulare județeană Botoșani – Evaluare Națională 2025. Elevii au avut de motivat în cel mult 100 de cuvinte dacă momentele petrecute cu familia sunt importante pentru un copil
Mihai Peticilă
G4Media.ro
