Despre Nobelul de chimie din acest an: Descoperirea lui Bawendi ne permite să fabricăm cantități uriașe de particule pe care le folosim în ecranele televizoarelor, telefoanelor mobile, LED-urile colorate sau investigații medicale

Cu toții ne-am jucat cu sticle de diferite culori, de când suntem copii. Ele se fabrică după o tehnică veche de mii de ani. Ceea ce era ciudat, și nimeni nu înțelegea, este de ce atunci când topim sticla împreună cu aceeași substanță obținem culori diferite, în funcție de timpul de topire.

Chestia asta nu prea avea sens, până în 1981, când Alexei Ekimov, unul dintre laureați, a studiat fenomenul cu mare atenție și a avut momentul Evrika! A înțeles că diferențele de culoare proveneau nu din natura diferită a colorantului, ci din mărimea diferită a particulelor de colorant încastrate în sticlă. A înțeles asta pentru că știa că se făcuseră calcule teoretice care demonstrau că de la o anumită mărime a particulelor în jos, se produc fenomene cuantice complexe, care schimbă culoarea luminii care iluminează acele particule. Când s-au făcut acele calcule teoretice nimeni nu și-a imaginat că fenomenele vor putea fi observate și în practică.

După vreo doi ani, Louis Brus, al doilea laureat, care căuta să fabrice particule foarte mici pentru a face reacții chimice pe suprafața lor, a observat că anumite astfel de particule foarte mici, care pluteau în soluție, își schimbau culoarea în timp, pe măsură ce creșteau în mărime, cele mici trăgând înspre albastru, iar cele mari înspre roșu. Cu același material, în funcție de mărimea particulelor, se puteau obține culori diferite! A fost un avans spectaculos să știm că putem fabrica, într-o soluție și nu încastrate în sticlă, materiale care au culori diferite, totuși nu se cunoștea tehnica pentru a fabrica precis dimensiunea de care aveam nevoie pentru o anumită culoare.

Aici a venit Moungi Bawendi care a descoperit o tehnică simplă prin care se pot obține cu un mare grad de precizie particule de mărimea dorită, astfel încât să putem obține ce culoare vrem. Descoperirea lui Bawendi ne permite, azi, să fabricăm cantități uriașe de astfel de particule pe care le folosim cu toții în ecranele televizoarelor sau telefoanelor mobile, dar și în LED-urile colorate pe care unii le folosesc ca lumină de ambianță sau în investigații medicale.

Iată cum, o metodă de fabricație veche de milenii, studiată cu atenție, a permis să trecem din epoca ecranelor cu tub catodic în epoca smartphone-ului!

Despre autor:

Daniel Funeriu a fost ministru al Educației în 2009-2012, perioadă în care a implementat o nouă lege a educației, bazată pe Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru educaţie condus de Mircea Miclea (Legea educației nr. 1/2011, în vigoare și în prezent, dar modificată masiv de toate partidele care s-au succedat la putere). A fost consilier prezidențial în domeniul educație și europarlamentar. În prezent, face parte din corpul de experți al Comisiei Europene care asistă Guvernul Republicii Moldova în eforturile de a implementa Acordul de Asociere UE – Republica Moldova. Chimist cu doctoratul obținut la Universitatea din Strasbourg sub îndrumarea laureatului Nobel Jean-Marie Lehn, Daniel Funeriu a fost cercetător în Japonia și SUA, înainte de a reveni în țară.