Reducerea numărului de ore de școală, contestată acum de președintele României, este de fapt o prevedere care exista inițial în Legea 1 din 2011, a declarat la Antena 3 ministrul Educației, Ecaterina Andronescu. Aceasta a spus chiar că modificarea acelei prevederi a făcut ca ”elevii să fie sufocați la vârste fragede de acest program încărcat”. Ceea ce a omis Ecaterina Andronescu să spună a fost că ea este cea care a modificat articolul cu numărul de ore, în 2012, când era ministru al învățământului în cabinetul Ponta.
Legea educației nr.1/2011 prevedea de la bun început 20 de ore pentru ciclul primar, 25 pentru gimnaziu și 30 pentru liceu. La un an și jumătate de la adoptarea acelei legi, Ecaterina Andronescu a modificat-o printr-un OUG, trecând din lege în pixul ministrului decizia privitoare la numărul orelor. După alți 6 ani în care numărul de ore a căpătat proporții, Parlamentul actual a repus articolul desființat de Andronescu pe locul inițial, iar ministrul Andronescu este acum promotorul ideii pe care a desființat-o în 2012.
Iată declarația integrală a Ecaterinei Andronescu
”Aș vrea să spun că nici acest articol nu reprezintă o noutate. El a existat în Legea 1 și a fost articolul 1 din aliniatul 66, care este acum invocat și prin aceasă inițiativă legislativă s-a revenit la el. Pentru că acest alineat 1 al articolului 66 spunea în Legea 1 că pentru învățământul primar e bine să avem nu mai mult de 20 de ore, pentru gimnaziu 25 de ore și pentru liceu 30 de ore.
De ce s-a făcut această precizare în lege? Există un act medical, un ordin al ministrului Sănătății care recomandă numărul de ore pentru fiecare vârstă școlară și atunci când s-a făcut legea s-a ținut seama de recomandarea Ministerului Sănătății și s-a ținut seama cum: la limita maximală. Pentru că, de exemplu, ordinul ministrului Sănătății spunea: pentru clasele primare, ar trebui 3-4 ore. Noi am mers la 4, ori 5 zile sunt 20 de ore, nu 15 ore. Și așa s-a mers și la gimnaziu, și la liceu.
[N.red: Ordinul Ministerului Sănătății se referă la] potențialul intelectual pe care îl are fiecare vârstă în parte și de care Ministerul Educației ar trebui să țină seama, atunci când își alcătuiește programele.S-a considerat la un moment dat că acest articol nu creează suficientă flexibilitate sistemului de învățământ și elaborării curriculumului și, de aceea, la un moment dat a fost scos.
Acum, s-a repus. De ce s-a repus: pentru că a produs efecte care nu sunt fericite. La ce efecte mă refer? Mă refer la faptul că planul-cadru [numărul de ore – n.red.] de învățământ aprobat în 2016 duce orele între 26 și 34 de ore pentru gimnaziu. Este mult pentru un copil care are între 11 și 14 ani, în ciclul gimnazial. Ne-am mai uitat o dată pe ordinul ministrului Sănătății și am preluat de acolo recomandarea la limita maximă, nu la limita minimă. Planurile de învățământ și programele școlare nu au cum să deruteze sau să modifice nici măcar manualele, pentru că în limita acestor ore ele sunt gândite – intervalul acesta de ore pentru fiecare ciclu este gândit să asigure și predarea, și evaluarea, și chiar mai mult decât atât, lecțiile de după orele de clasă, pe care împreună cu profesorii elevii trebuie să le aibă – noi le spunem lecții remediale, în sensul că mai corectează ceea ce au acumulat elevii în timpul orelor de școală.
Deci ținând seama de faptul că programa cu mai multe ore evident încarcă fiecare zi a elevului, faptul că elevii încep să fie sufocați la vârste fragede de acest program încărcat – ne-am întors la ceea ce stabilea legea – s-a întors legislativul, și a asigurat și flexibilitatea necesară, în sensul că nu spune 25 de ore pentru gimnaziu, ci “în medie”. Ceea ce înseamnă că în clasa a V-a poți să pui mai puține, poți să pui mai multe în clasa a VIII-a și media să poată să regleze această cifră în jurul cifrei de 25. Eu cred că și Camera, și Senatul – au obligația amândouă camerele să analizeze reexaminarea președintelui și Ministerul va face ceea ce legea va hotărî. Adică nu avem cum să procedăm altfel, decât să punem în aplicare legea. Nu creează probleme majore nici elaborării programelor și, fără îndoială, nici manualelor la care s-a făcut astăzi vorbirea.
Eu am fost puțin surprinsă, pentru că eu am o relație de comunicare cu doamna Deca și m-a surprins puțin, că puteam să discutăm și lucrurile acestea să nu se rostogolească în felul acesta. Dar nu e târziu nici mâine, nici poimâine, pentru că până la urmă sistemul de învățământ nu e nici a lui Andronescu, nici al acestui guvern, este un sistem care trebuie să ne pună în situația să lucrăm toți ca el să crească în performanță. Mi se pare absolut esențial.”
Istoria unui articol de lege modificat, contestat și copiat
Articolul 66, alin 1, cel a cărui modificare făcută de Parlament a generat miercuri reacția Președinției printr-o conferință de presă a consilierului de stat Ligia Deca, prevede reducerea numărului de ore pentru fiecare ciclu de învățământ în parte, față de numărul de ore din prezent. Iată forma sa actuală:
”Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învățământ este în medie 20 de ore pe săptămână la învățământul primar, în medie 25 de ore pe săptămână la învățământul gimnazial și în medie 30 de ore pe săptămână la învățământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru prefare și evaluare, cât și pentru învățarea în clasă, asistată de cadru didactic, a conținuturilor predate”, se arată în legea trimisă înapoi la Parlament de președinte.
În Legea învățământului din 2011, prima variantă, cea adoptată în Parlament prin asumarea răspunderii de către Guvern, acest articol apare cu numarul 56.
Deci între textul modificat acum și cel din Legea 1 inițială este o mică diferență – atunci numărul de ore era de ”maximum 20”, acum este ”în medie 20”. În rest, conținutul este identic.
Nota de fundamentare a Legii 1/2011 justifica la vremea respectivă acest număr de ore prin următoarea argumentație: ”Capacitatea unui copil de a se concentra este limitată. Cu cât stă mai multe ore în bancă, cu atât va fi mai puțin atent la ce se predă. Este afectată, astfel, sănătatea fizică și disponibilitatea de relaționare a copilului”.
La un an de la intrarea în vigoare a Legii 1 din 2011, în 2012 Ecaterina Andronescu (ministrul educației în Guvernul Ponta) semna Ordonanța de Urgență 92 din 18 decembrie. Prin acel act se susținea modificarea ”de urgență” a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 la articolul 66, alin 1, pentru că, după cum scrie pe site-ul Guvernului, ”în Lege să fie formulate doar principii generale de elaborare a curriculum-ului național, iar detaliile privind numărul de ore, disciplinele obligatorii și numărul de ore alocat acestora, respectiv numărul de ore alocat disciplinelor opționale să fie stabilit, ca și până acum, prin planurile cadru aprobate prin ordin al ministrului. Totodată, se urmărește asigurarea posibilității de utilizare a resurselor umane calificate necesare desfășurării procesului educațional.”
Nicio referire la elevi și impactul asupra acestora.
Explicații mai elaborate sunt în nota de fundamentare semnată de ministrul Ecaterina Andronescu în 2012: ”Prevederile existente în acest moment sunt mult prea detaliate pentru un act normativ de nivel de lege și sunt prea restrictive, conducând la imposibilitatea elaborării unui plan-cadru echilibrat, în care să poată fi incluse disciplinele fundamentale și numărul de ore necesar pentru atingerea competențelor cheie prevăzute de Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare”.
Pe 16 mai 2018 Ecaterina Andronescu, împreună cu un grup de 38 de parlamentari PSD depun la Camera Deputaților un proiect de modificare a Legii Educației, cu articol unic, care conține exact acest articol. Parcursul legislativ arată că în Cameră adoptarea a avut loc pe 31 octombrie, adică 6 luni mai târziu, iar la Senat – for decizional pentru această inițiativă – dezbaterea a fost una fulger, o lună mai târziu actul fiind aprobat. Edupedu a scris despre acest lucru aici, pe larg.
Nina Vasile
Redacția
Ștefan Lefter
