În fiecare an, educația din România este pavată cu promisiuni mari, formule optimiste și discursuri despre reforme „curajoase”. De prea multe ori, însă, între declarații și realitatea din școli, universități și institute de cercetare apare aceeași prăpastie veche.
2026 începe cu aceleași întrebări esențiale:
Cine este ascultat când se iau decizii?
Pe ce date și adevăruri științifice se bazează politicile publice?
Și, mai ales, pentru cine este gândită educația?
Profesorii și cercetătorii sunt invocați frecvent în discursuri, dar prea rar consultați real. Părinții sunt liniștiți cu promisiuni, nu informați transparent, iar implicarea lor nu e prețuită și inspirată suficient. Elevii și studenții sunt adesea reduși la cifre, la bănci sau argumente de imagine, despre ei se vorbește „în medie”, nu sunt tratați ca persoane, ca beneficiari direcți ai sistemului.
Educația s-a reformat anul trecut prin comunicate și improvizații, prin rapoarte chix și prin decizii luate din birou, mascate în austeritate fără de care „corabia s-ar fi scufundat”. Totul a fost construit ignorând cercetarea, știința, datele și vocea practicienilor.
Am văzut cu toții că România nu are nevoie de un „salvator” al educației, ci de viziune pe termen lung, de decizii asumate și de politici construite pentru copii și tineri, nu pentru imaginea publică a momentului.
În 2026, Edupedu va continua să facă ceea ce a făcut și până acum: să caute documentele, să pună întrebările incomode și să compare declarațiile cu faptele. Educația se construiește prin decizii bune. O să le vedem în 2026?
Foto: ID 400109353 | 2026 Wish © Hanna Pasichnyk | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
3 comments
Asta dacă Bolojan știe sa citească și viitorul Ministru sa scrie,sa nu uitam ca ii aleg pe sprânceană!
Daca as fi in locul lui Bolojan as cere un program scris de la viitorul ministru al educației, care să conțină punctual:
– ce consideră că e bine și trebuie păstrat, ce consideră că trebuie îmbunătățit sau schimbat complet.
– „de ce” urile pentru cele de mai sus.
– „cum” tot pentru cele de mai sus.
– „in cat timp” – idem.
După care as convoca o masa rotundă cu oameni ce profesează „la firul ierbii”, de la creșă până la universitate, pentru un brainstorming comun. Unde e bine și unde doare.
Apoi puse toate pe hârtie, anunțate public și spor la treabă.
Nu cu petarde arunca la tv și inlocuite la ieșirea din platou cu alte petarde, mai absurde decât cele inițiale – cum făcea toidi ăla cu fara de manelist, de avea misiunea de a nenoroci educația în România.
👍
De prima urgenta mi se pare, totusi, deparazitarea invatamantului de toate organizatiile si indivizii care au ca scop dirijarea sistematică a banilor PUBLICI destinati scolii ( si bani ai parintilor invățăceilor sau ai profesorilor) catre agenti privati legati organic de partidele politice. Sunt extrem de numeroase si au dus mai toata activitatea educativă in derizoriu. Problema se refera atat la activitatile desfasurate cu elevi cat si la imensa majoritatea a cursurilor si perfectionarilor obligatorii, derulate majoritar pe banii profesorilor. In cea mai mare parte sunt perfect inutile, dar produc permanent bani frumosi pentru politicieni si oamenii lor.
Poate ii verificati si pe patronii unor astfel de rețele (de tip mafiot, prin definitie), cu ramificatii si chiar radacini vechi in minister/e, Inspectorate, deconcentrate etc. Multi au peste 20 ani in functii, chiar 30 unii ! N-ar mai sti ce e de reparat in invatamant nici daca ar vrea. Iar marea lor majoritate nu vor, clar, pentru ca ,sistemul” din prezent e croit astfel chiar de ei, pentru ei si nevoile lor.💰
In lipsa unor astfel de masuri initiale drastice, nu de formă, aproape tot ce se va face sau investi in invatamant va fi la fel de eficient sau util ca apa turnată in nisip sau, mai sugestiv, intr-o sită.