Profesorul Radu Gologan, care pregătește lotul național al olimpicilor de matematică, a postat un mesaj pe Facebook în care cere Ministerului Educației să revină la predarea matematicii „cât mai aproape de intuiție” și fără „rigurozitatea exagerată” pe care o întâlnim de cele mai multe ori în școala românească.
„Ne-am dorit să revenim, cel puțin pentru clasele mici din gimnaziu, la prezentarea matematicii cât mai aproape de intuiție, cu minimum de formalism și rigurozitate exagerată și să lăsăm profesorului libertatea de a transmite noțiunile și faptele martematice cât mai natural, fără notații încărcate și accente formale care ii îndepărtează pe copii de esență fenomenelor”, a scris Gologan pe Facebook.
El spune că metoda abordată astăzi la clasă este potrivită mai mult cercetării matematice și învățământului superior de specializare, nu predării materiei în școli.
„Experiența ne spune că rolul primordial al matematicii școlare este de a dezvolta gândirea logică prin crearea de secvențe de judecată ce să poată analiză probleme legate de viață, nu neapărat cu conținut matematic. Competență fundamentală a omului viitorului va fi posibiliatetea de a învață noțiuni, rezultate și meserii noi, rapid și corect, iar pentru această e nevoie de gândire aplicată”, a mai spus Gologan.
Nu în ultimul rând, profesorul cere ca examenele naționale de matematică să nu mai fie bazate pe „reținerea unor rețete matematice”, ci pe „contexte din viață bazate pe raționamente originale”.
Mai jos, mesajul integral al lui Radu Gologan:
Câteva gânduri pentru dascălii matematicieni
În întreaga lume, matematica școlară pare a fi în impas. Probabil că imensul impact al mijoacelor IT și de comunicare au dus la o modificare majoră a modului de gândire și de atitudine a copiilor și tinerilor față de școală în general și față de matematică în special. Adesea, noi dascălii, simțim că nu avem mijloacele didactice și înțelegerea necesară pentru a ne adapta acestor schimbări. Se adaugă și istorica adversitate față de matematică a unei bune părți a elevilor, părinților și chiar a unor personalități influente în societate.
Prin modul în care Comisia de Matematică a MEN și SSMR a încercat să adapteze curriculumul matematic acestei modificări de paradigmă, ne-am dorit să revenim, cel puțin pentru clasele mici din gimnaziu, la prezentarea matematicii cât mai aproape de intuiție, cu minimum de formalism și rigurozitate exagerată și să lăsăm profesorului libertatea de a transmite noțiunile și faptele martematice cât mai natural, fără notațîi încărcate și accente formale care ii îndepărtează pe copii de esența fenomenelor. Nu e important, de exemplu, ca în calasele mici să facem distincții între unghi, măsura lui sau între segmente închise sau deschise, așa cum nu credem că atunci când se vorbește despre figuri geometrice, să insistăm spre deosebirea între egalitate și congruență.
Mulți dintre cei care am lucrat la acest program avem experiențe la catedră în toate formele de învățământ de peste 30 chiar 40 de ani. Am trecut și noi prin perioada în care școala Bourbaki influența programele de matematică, în anii 70-80. Formalizarea bourbakista a matematicii este utilă cercetării matemtaice și învățământului superior de specializare, dar considerăm acum, nefastă didactic. Experiența ne spune că rolul primordial al matematicii școlare este de a dezvolta gândirea logică prin crearea de secvențe de judecată ce să poată analiza probleme legate de viață, nu neapărat cu conținut matematic. Competența fundamentală a omului viitorului va fi posibiliatetea de a învață noțiuni, rezultate și meserii noi, rapid și corect, iar pentru aceasta, e nevoie de gândire aplicată.
Va mai trebui să facem un pas în viitor: nu examenele și testările naționale care să verifice reținerea unor rețete matematice vor revigora școala și atrage copiii spre matematică, ci cele cu contexte din viață, ce sunt bazate pe raționamente originale în modelarea matematică cu deschidere spre descoperire.
Ștefan Lefter
Alexa Stănescu
