Harta educației sexuale în Europa: ce se predă și câtă importanță are tematica în celelalte sisteme educaționale de pe continent

Predarea educației sexuale, departe de a fi un subiect tranșat la nivel internațional, este acoperită într-o măsură sau alta de diverse acorduri și standarde și promovată, instituțional, inclusiv de forurile europene. În Europa, educația sexuală și de sănătate este obligatorie în majoritatea statelor din Europa de Nord, Centru și Vest și opțională în mai multe țări din sudul și sud-estul continentului. Temele acoperite de acest domeniu sunt abordate diferit în sistemele educaționale din UE: dacă aspectele biologice sunt predate în școli în cele mai multe țări, problematica ce ține de consimțământ, drepturile omului sau sexualitatea și online media sunt abordate în doar câteva, potrivit unei sinteze publicate la începutul acestui an de Comisia Europeană.

• Notă: Datele agregate în raportul european prezentat conțin unele informații neactualizate, inclusiv în cazul României, unde, pe lângă opționalele de profil, educația sexuală a devenit conținut obligatoriu în biologia de clasa a VII-a, cu tematică legată de anatomie, sănătate, igienă și contracepție. Această programă, adoptată în 2017, a fost aplicată începând cu anul școlar 2019-2020. Or, datele din sinteza Comisiei Europene, în cazul României, se bazează pe informații din 2016. Sinteza oferă, însă, imaginea de ansamblu pentru Uniunea Europeană, pe baza mai multor documente apărute în ultimii cinci ani.

Pe harta obligativității educației sexuale în școlile europene, majoritatea covârșitoare a țărilor scandinave, central și vest-europene includ elemente obligatorii din această tematică în programa școlară. Educația sexuală figurează, pe aceeași hartă, ca opțională în Spania, Italia și câteva țări din estul și sud-estul UE: Croația, Ungaria, Slovacia, România (cu nota că aici a devenit, între timp, materie obligatorie – vezi nota de mai sus), Bulgaria.

Ce se predă la astfel de cursuri în celelalte sisteme educaționale din UE diferă, însă, considerabil de la o țară la alta. Astfel:

• Temele biologice și anatomice sunt omniprezente, fiind incluse în programa din 24 de state.

• Chestiunile legate de iubire, căsătorie, parteneriate, familie sunt predate în 18 state. În tot atâtea țări sunt predate teme legate de abuz sexual și violență domestică.

• În 17 țări se predau informații despre sarcină și naștere.

• În 16 țări sunt incluse în programă tematici referitoare la orientarea sexuală și LGBTI.

• În 15 țări se predau informații privind HIV/SIDA.

• Contracepția e abordată în programa școlară din 12 țări.

• Consimțământul reciproc este prevăzut în programă în doar 10 țări. La fel tematica rolurilor de gen.

• Cel mai slab acoperite sunt temele legate de drepturile omului și sexualitatea în contextul online media, care apar în opt țări.

Școlile din Finlanda și Germania sunt singurele unde sunt acoperite toate aceste tematici.

Standarde internaționale și așteptări comunitare

Raportul Comisiei Europene arată că tematica educațională este decisă la nivelul statelor membre, dar subliniază că, la nivel global, există o serie de standarde și acorduri relevante legate de dreptul copiilor și tinerilor de a primi educație sexuală și de obligația guvernelor semnatare de a oferi astfel de pregătire. CE listează 11 astfel de documente adoptate în ultimii 30 de ani, printre care:

• Convenția ONU privind Drepturile Copilului, ce include măsuri de protejare a copiilor în fața oricărui fel de abuz, inclusiv măsuri educaționale (1990)

• Strategia Regională Europeană pentru Sănătate Sexuală și Reproductivă (2001)

• Standarde pentru Educație Sexuală în Europa – Organizația Mondială a Sănătății (2010))

• Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (2015)

Raportul CE notează:

• “În ultimele câteva decenii, este recunoscut tot mai mult și există dovezi că predarea aspectelor cognitive, emoționale, sociale și fizice ale sexualității poate avea impact pozitiv asupra copiilor și asupra sănătății sexuale și reproductive a tinerilor. Apar și dovezi care sugerează că furnizarea de programe de educație sexuală copiilor și tinerilor, la școală, poate avea un efect pozitiv asupra unor probleme mai largi ale societății, precum egalitatea de gen, drepturile omului, bunăstarea și siguranța copiilor și tinerilor”.

Documentul Comisiei mai arată că “este de așteptat ca statele membre, ca parte a comunității internaționale și a Uniunii Europene, să adere la Standardele pentru educație sexuală ale OMS și la Ghidul tehnic internațional al UNESCO privind educația sexuală”.

Documentul CE citat trimite la evoluții recente, de aderare la sau de distanțare față de recomandările internaționale, în cazul unor țări membre:

• Bulgaria și Republica Cehă sunt printre țările care au inclus în ultimii ani educația sexuală programa școlară

• Luxemburg-ul a adoptat, acum doi ani, un nou plan de acțiune în domeniu

• Pe de altă parte, în Letonia, în urma opoziției publice față de introducerea educației sexuale, inclusiv în privința drepturilor LGBTI, legea educației a fost amendată pentru a include morala în programă

• În 2019-2020, în parlamentul din Polonia a fost dezbătută o inițiativă cetățenească vizând penalizarea “aprobării sau încurajării publice a activității sexuale a minorilor”, inițiativă condamnată de Parlamentul European, care a argumentat că astfel ar fi incriminată educația sexuală.

Foto: © Designer491 | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Citește și:

OECD: E nevoie de educație sexuală extinsă în școli, care să vizeze și bullying-ul, consimțământul, consumul media / În România, informația de gen e judecată la CCR, iar președintele și parlamentul fac ping-pong cu educația “sanitară”

Introducerea educației sexuale în școli ca disciplină obligatorie sub denumirea de Educație sexuală, susținută de ministrul Educației, care spune că este nevoie și de educație parentală