“Uitându-ne în urmă, poate vedem că acele închideri ale școlilor au fost una dintre greșelile strategice pe care le-au luat ministerele Educației” în timpul pandemiei Covid-19, apreciază directorul Direcției pentru Educație al Organizației pentru. Cooperare și Dezvoltare în Europa (OCDE), Andreas Schleicher. Acesta a spus, în cadrul unui webinar al OCDE Education and Skills pe tema începerii noului an școlar în cele mai multe țări ale lumii, că “închiderea școlilor a fost o decizie mai degrabă politică”.
Amintim că școlile din România, în afara perioadelor în care s-au închis punctual, în funcție de situația epidemiologică la nivel local, au fost închise sistematic, la nivel național, de patru ori în perioada pandemiei – inclusiv prin întreruperea completă a studiilor, când a fost decisă vacanța forțată din toamna lui 2021. În primii doi ani de pandemie, elevii din România au înregistrat, întârzieri de învățare de 4-6 luni, mai mult decât media pentru Europa și Asia Centrală, potrivit unei recente evaluări ale companiei de consultanță McKinsey.
- În România, doar în primul an de pandemie (deci fără a lua în calcul “vacanța” forțată din toamna 2021 și închiderile punctuale înregistrate la nivel local) școlile au fost închise 108 zile – mult peste media regiunii pentru întreaga perioadă de doi ani, potrivit evaluărilor UNESCO.
În cadrul webinarului de miercuri, în care Andreas Schleicher și ceilalți participanți au vorbit inclusiv despre pierderile suferite de elevi și la nivelul socio-emoțional, nu doar din punct de vedere al învățării, reprezentantul OCDE a vorbit despre un “impact traumatic” al închiderii școlilor, mai ales pentru copii pentru care școala, care ar fi trebuit să fie în centrul vieții lor, “a dispărut pur și simplu de pe radar”.
Andreas Schleicher, în cadrul webinarului OCDE:
„Acum avem foarte multe date, la nivel național și internațional. Și se poate vedea cât de mult contează contextul. Elevii care erau obișnuiți să fie “hrăniți cu lingurița” de către profesori, care nu au învățat să învețe, cărora le lipsea de la bun început motivația să învețe, ai căror părinți nu se implicau și nu sprijineau învățarea, în timpul pandemiei, au fost lăsați să se descurce singuri manieră foarte gravă. Nu doar că au irosit timpul de școală, dar școala a dispărut pur și simplu de pe radarul lor. Și nu a mai fost în centrul vieții lor, așa cum se întâmplă în cazul copiilor, în special cei de școală primară și secundară. Aceasta a fost o primă mare problemă, că impactul a fost disproporționat.”
„Uitându-ne în urmă, poate vedem că acele închideri ale școlilor au fost una dintre greșelile strategice pe care le-au luat ministerele Educației. Vorbind de impact, nu găsim o corelare între rata de infectare și închiderea școlilor. Închiderea școlilor a fost adesea o decizie mai degrabă politică. Unele țări au închis școlile lor timp de doi ani, chiar dacă pandemia venea în valuri. Aceasta este una dintre zonele unde vedem un impact traumatic.”
„Pe de altă parte, pentru copiii cărora le plăcea să învețe, care învățaseră să învețe în mod independent, care aveau acces la resurse alternative foarte bune, pe care mediul de acasă îi sprijinea, pentru unii dintre ei experiența a fost eliberatoare și incitantă. Nu trebuie să trecem nici acest lucru cu vederea – că unii copii au avut de câștigat. (…)”
Webinarul poate fi urmărit complet aici:
Citește și:
Ce fac țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa, la care încearcă să adere și România, pentru a măsura și contracara în continuare efectele negative pe care le-a avut pandemia asupra educației și stării de bine a copiilor și profesorilor
Copiii din România au înregistrat, în doi ani de pandemie, întârzieri de învățare de 4-6 luni, mai mari decât în cazul elevilor din Europa de Vest sau chiar din Republica Moldova – studiu McKinsey / România – întârzieri similare cu cele din Polonia, Ucraina sau mai multe țări africane
Diana Ghimiși
Alexa Stănescu
