Manualul unic și modelul falimentar – Idealul miniștrilor PSD ai Educației a fost condamnat la CEDO

Manualul unic din România s-a născut după o vizită făcută de Liviu Marian Pop în Ungaria, pe când era ministru, spun sursele Edupedu.ro. Opera lui Pop a fost desăvârșită sub ministeriatul lui Valentin Popa, cu ignorarea deciziilor Curții Constituționale. Preluarea modelului Orban a costat statul român 24 de milioane de lei, încredințați direct de Minister editurii unice, prin presiuni politice asupra semnatarilor contractului. Nici până astăzi, Ministerul Educației nu a spus pe ce s-au dus acești bani, de la cine a făcut Monitorul Oficial achizițiile necesare tipăririi manualelor unice. Modelul miniștrilor PSD pe Educație se dovedește acum falimentar: CEDO a condamnat Ungaria, pentru monopol de stat exact pe piața manualelor şcolare.

Ce s-a întâmplat în Ungaria: Guvernul a naționalizat editurile private care făceau manuale școlare și le-a despăgubit. Însă nu au primit despăgubiri și distribuitorii de manuale școlare, așa că ei sunt cei care s-au plâns la CEDO. Acesta este și motivul pentru care judecătorii Curții Europene de la Strasbourg au stabilit că Budapesta a încălcat drepturile firmelor distribuitorilor de manuale școlare, nu pe cele ale editurilor.

Autoritățile de la Budapesta au încălcat drepturile firmelor care se ocupă de comercializarea manualelor și elevii nu au avut niciun avantaj din crearea sistemului centralizat de manuale școlare, a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sursa)

Produsul modelului Orban în România este astăzi pe mesele copiilor de clasele I, a II-a și a VI-a. Este vorba despre manualul realizat de Editura unică (Editura Didactică și Pedagogică), plin de greșeli, făcut în parte de clientela de partid de la catedră, care acum se vede și trasă la răspundere pentru greșelile pe care se baza că Editura le va șterge.

La baza manualelor unice din România stă o ordonanță de urgență promovată de Guvernul Tudose, care a dat Editurii Didactice și Pedagogice din subordinea Ministerului Educației puterea de a edita, la comanda ministerului, toate manualele pentru elevi. Ordonanța 76/2017 a fost declarată, însă, neconstituțională, pe 19 aprilie 2018.

Ce spunea Curtea Constituțională, atunci când a decis că ordonanța de urgență care a născut editura unică a statului este neconstituțională:

• “odată admisă obiecţia de neconstituţionalitate pe motiv că Guvernul nu avea competenţa funcţională de a emite o ordonanţă de urgenţă cu privire la reorganizarea realizată, înseamnă că întreaga reglementare trebuie transpusă într-un act administrativ cu caracter individual, respectiv hotărâre de Guvern, act care, prin definiţie, nu poate aduce modificări sau completări în privinţa actelor normative de reglementare primară în vigoare cu consecinţa creării unui monopol pe piaţa manualelor şcolare, astfel cum susţin autorii obiecţiei de neconstituţionalitate„.

Decizia CCR nu a oprit, însă, Ministerul Educației condus atunci de Valentin Popa să încredințeze direct Editurii unice un contract de 24 de milioane de lei, pentru “editarea, traducerea și tipărirea de manuale pentru următorul an școlar”. (Sursa)

În România, editurile au fost cele care s-au îndreptat cu acțiuni în instanță împotriva deciziilor miniștrilor educației. Reprezentanții editurilor au declarat pentru Edupedu.ro că până acum nu s-au adresat CEDO, ci au rămas la nivelul instituțiilor din țară. Au sesizat Consiliul Concurenței, care înainte de apariția manualelor a spus că este vorba despre o situație ipotetică, iar după tipărirea manualelor nu au mai dat niciun răspuns, au declarat pentru Edupedu.ro reprezentanți ai editurilor.

În trecerea la manualul unic, Ministerul Educației sub conducerile lui Pop și Popa au speculat următoarele slăbiciuni:

• aproape toate licitațiile publice prin care Ministerul Educației a cumpărat manuale s-au încheiat după începerea anului școlar, cu acuzația că editurile nu pot face manualele la timp. Dar Ministerul, cu o conducere extrem de volatilă, nu a explicat niciodată de ce și-a creat singur an de an această situație de întârziere. Licitațiile au început după ce Ministerul a schimbat curriculumul școlar pentru clasele I-IV. În loc să facă licitații de manuale care să acopere doi sau trei ani de școală (clasele I și a II-a, de exemplu), instituția a preferat ca an de an să lanseze procedurile în primăvară, pentru septembrie, deși în fiecare an se confirma că firmele depun contestații și acest interval nu este suficient. Ministerul și-a creat deci situația de criză anual.
• cu businessurile scuturate serios după ce Ministerul condus de Liviu Pop a renunțat la toate auxiliarele școlare, sub pretextul că ele trebuie reevaluate, editurile nu au mai fost la fel de vocale cum erau în anii când instituția cumpăra manuale prin licitație. Și deși au acuzat an de an că prețurile oferite de Minister pentru un manual este mult prea mic, editurile se feresc să recunoască deschis că profitul care le aduce totuși permanent în jurul educației vine din auxiliarele aflate la pachet cu manualele pe care le dau “aproape gratis”.

Este exact motivul pentru care nici acum nu au ieșit public pentru a denunța încălcările sistematice de lege făcute de reprezentanții Ministerului. Momite cu promisiunea că tot ele vor avea în continuare piața auxiliarelor – auxiliare făcute acum obligatorii prin noul cod de etică – firmele se feresc de orice demers fățiș împotriva Ministerului, iar unele au și renunțat la unele acțiuni în instanță.

Cu un minister care are în centru doar interesele clientelei PSD, cu o editură unică condusă de personaje al căror unic merit este apropierea de lideri ai PSD, cu o piață a editurilor private care așteaptă să prindă măcar niște firimituri de la masa Statului, nu este de mirare că elevul este ultima preocupare. Aceasta e una dintre explicațiile dezastrului din statisticile oficiale legate de calitatea educației, dar și a situației critice de pe piața muncii, grevată de lipsă cronică de personal calificat.