Ministrul Educației: Cercetătorii din România ar trebui să producă cunoaștere, care să susțină inovații tehnologice și culturale / Inovațiile cresc calității vieții și ne protejează de pseudoștiință, sunt un antidot la manipulare și fake news

Domeniul cercetării din România ar trebui să fie capabil să susțină atât „inovații tehnologice”, cât și „culturale teoretice”, a afirmat, luni, ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, la prezentarea raportului QX. Aceste inovații „ne cresc calitatea vieții și ne protejează de pseudoștiință”, a completat ministrul.

UPDATE 18:25 Raportul QX a fost publicat de ministerul Educației și Cercetării și poate fi consultat mai jos în articol

Ministrul a afirmat că, deși România este a șasea țară ca mărime din Uniunea Europeană, „producem prea puțină cunoaștere față de cât de mulți suntem și este de slabă calitate. Cunoașterea bună pe care o producem uneori, nu este produsă de autori care să fie autori principali români sau din România, ci prin colaborări internaționale”, a afirmat ministrul.

Ministrul a declarat că această situație produce o lipsă de impact în inovația tehnologică și culturală: „Foarte puțin din această cunoaștere o ducem în inovații tehnologice și inovații culturale”, a afirmat el. Daniel David a adăugat că „dacă nu înțelegem și nu recunoaștem acest lucru, pasul până la a deveni o colonie tehnologică este foarte mic”.

Redăm discursul ministrului Daniel David pe această temă:

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David: Cum ar arăta un sistem de cercetare-dezvoltare-inovare, dacă țara noastră ar fi funcționat bine în acest domeniu? Nu uitați, a șasea țară ca mărime în Uniunea Europeană. Cum ar trebui să arate?

Ar trebui să fie o țară care produce cunoaștere, măcar la nivelul mărimii țării. Asta ca să nu vorbim de competitivitate, dacă ar fi competitiv, ar trebui să fie mai să fie într-o poziție și mai bună decât o poziționează simpla mărime a țării.

Deci, altfel spus, ar trebui să producă cunoaștere, care după aceea ar trebui să ne susțină inovații tehnologice și/sau inovații culturale teoretice, că nu orice contribuție științifică duce la dezvoltare de tehnologii. Inovațiile culturale sunt foarte importante, fiindcă ele ne protejează de a crede, de exemplu, că cancerul sau depresia se vindecă cu coada șoricelului. Altfel spus, inovațiile culturale sunt cel puțin la fel de importante ca cele tehnologice. Și am simțit pe pielea noastră, în această perioadă când am fost copleșiți de interpretări care de care mai bizare asupra lumii, asupra oamenilor, astfel încât problematizăm lucruri pe care, într-o societate normală de secol XXI, nu mai credeam că trebuie să le problematizăm, dacă Pământul este plat sau nu.

Deci, altfel spus, așa ar trebui să arate un sistem de cercetare-dezvoltare-inovare, să producă cunoaștere, care după aceea susține inovații tehnologice, care ne cresc calitatea vieții și inovații culturale, care ne protejează de pseudoștiință. Reprezintă un antidot la manipulare și fake news. Bun, suntem acolo? Orice analize iei în calcul, oricum te uiți, adevărul este că producem prea puțină cunoaștere față de cât de mulți suntem. Doi, cunoașterea produsă, așa, puțină câtă este, este și de slabă calitate.

Trei, cunoașterea bună pe care o producem uneori, nu este produsă de autori care să fie autori principali români sau din România, ci prin colaborări internaționale. Și foarte puțin din această cunoaștere o ducem în inovații tehnologice și inovații culturale. Și dacă nu înțelegem și nu recunoaștem acest lucru, pasul până la a deveni o colonie tehnologică este foarte mic. Deja impactul asupra tehnologiilor culturale și asupra teoriilor l-am văzut. Repet, unii pot să vindece cancerul cu coada șoricelului sau cu tot felul de energii subtile, într-o lume de secol XXI. Deci este clar că lucrurile funcționează prost și că așa nu mai putem continua.

Bun, dar de ce funcționează lucrurile prost zona de cercetare-dezvoltare-inovare? Și acum merg spre cauze potențiale, sunt mai multe. O cauză-cheie, pe care unii o spun, alții se feresc s-o spună, fiindcă supără. Dar este un adevăr pe care n-ai cum să-l ocolești.

Noi avem un sistem de cercetare-dezvoltare-inovare foarte fragmentat, teribil de fragmentat. În mod normal, într-un sistem de cercetare-dezvoltare-inovare, ai mai mulți actori. Actorii noștri sunt universitățile, pe un pilon, institutele Academiei (Academiei Române și Academiilor de ramură), pe un alt pilon, unitățile de cercetare, care se află în subordinea ministerului sau multor altor ministere din acest guvern, cum sunt INCD-urile și ai un segment care vine din zona privată. N-ar fi o problemă ca sunt atâția actori, este un lucru ok. Problema este că acești actori în interiorul lor nu lucrează, nu se coordonează bine unii cu alții și cu siguranță nu se coordonează între cei patru piloni. Apar suprapuneri de teme, cheltuieli sau demersuri prin care cheltuim ineficient resursele puține pe care le avem în zona de cercetare. Deci, altfel spus, această fragmentare nu produce performanță.

DOCUMENT Raportul QX lansat de ministrul Daniel David luni, 19 mai 2025:

Daniel_David_Raport_QX Download