Ministrul Educației, Daniel David: Gândirea critică trebuie să devină metodă transversală de predare a tuturor disciplinelor, prin programă și trainingul profesorilor / S-ar putea să existe și ca disciplină în oferta pe care o va face ministerul către școli

„Gândirea critică trebuie să devină metodă transversală de predare a tuturor disciplinelor, prin programă și trainingul profesorilor”, spune ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, în cadrul dezbaterii privind educația media, desfășurată în comisia pentru învățământ din Senat, în 26 februarie 2025. „Gândirea critică nu va fi o disciplină în trunchiul comun, dar ar putea fi propusă de minister pentru curriculum din oferta școlii”, a mai spus Daniel David.

• Declarațiile vin în contextul situației fără precedent de anul trecut, în cazul alegerilor prezidențiale din România, când o campanie electorală pe TikTok a candidatului pro-rus cu discurs neonazist și pseudoștiințific, Călin Georgescu, l-a propulsat pe primul loc după primul tur de scrutin. Ulterior, alegerile au fost anulate, după ce CSAT a desecretizat dosarul care indica o campanie ilegală pe rețelele sociale a candidatului.

„Gândirea critică nu va apărea ca o disciplină independentă în trunchiul comun”, a spus ministrul Educației în cadrul dezbaterii din comisia de învățământ din Senat, privind gândirea critică în școală.

Daniel David a mai precizat că „prin programă și prin mijloacele de training pe care să le ducem spre profesori, gândirea critică trebuie să devină una dintre metodele transversale de predare a tuturor disciplinelor și a tuturor conținuturilor”. 

Ministrul Educației a mai spus că „bătălia științei și a educației a fost pierdută” pe rețele sociale, iar interzicerea internetului și a rețelelor este „nedemocratică”.

„De ce nu pregătim mintă oamenilor astfel încât expuși la astfel de informații să nu ajungă la pseudo-cunoaștere? Până la urmă, tot noi suntem de vină că n-am ajuns la mintea oamenilor. E clar că pentru mine și ca psiholog și ca ministru, gândirea critică este fundamentală”, a spus Daniel David care a prezent trei modalități prin care se poate face acest lucru: educația formală, non formală și informală.

„Un om care are gândire critică știe când să tacă, când să întrebe, când să-și exprime opinie și când să se lupte pentru perspectiva lui”, mai spune David.

Discursul integral al ministrului Educației și Cercetării, Daniel David

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David: Între 2000 și 2004-2005 am stat mai mult în Statele Unite decât în țară, și țin minte cei tineri n-ați trăit schimbarea paradigmatică, atunci internetul începea să se dezvolte foarte puternic și începeam să avem acces la internet și la informații de pe internet. Sigur, nu la valoarea sau la volumul pe care îl vedeți. Țin minte atunci în presa americană, în New York, oamenii erau foarte încântați și scriau cum democrațiile au câștigat, pentru că prin intermediul internetului autocrațiile vor fi terminate, ca să spun așa, fiindcă oamenii vor avea acces la cunoaștere și cunoașterea o să-i elibereze și o să-i facă să-și dorească libertate și democrație. 

Uitându-ne după mai mult timp în urmă, ne dăm seama că lucrurile s-au întâmplat invers, în sensul că internetul și prin internet, rețelele de socializare au devenit pericole pentru democrație. Pentru că în zona internetului, în loc să pătrundă și să domine perspectiva care ține de adevăr, au început să pătrundă mai degrabă manipulările, conspirațiile și aspectele care țin de pseudo-știință și bătălia științei, asta este adevărul, în acest moment, în aceste zone bătălia a fost pierdută. Deci dacă nu înțelegem lucrul ăsta și nu avem un alt plan prin care să ne reîntoarcem în această zonă, cred că suntem naivi pur și simplu. Asta este părerea mea, mai ales că facem o greșeală foarte mare: Mulți confundăm, de exemplu, informația cu cunoașterea. Prin intermediul internetului, înțeles în sens general și web-uri și rețele de socializare, ca să nu le mai tot repet când spun internet, prin intermediul internetului noi avem acces mai degrabă la informații. 

Modul în care mintea fiecăruia dintre noi procesează informațiile poate să transforme acele informații în cunoaștere sau în pseudocunoaștere. Dacă ai gândire critică și cu logica implicată acolo și hai să spunem formula generală de gândire critică că implică și logica de dincolo de logică, evident că vei transforma informațiile în cunoaștere și vei ști să separi acele informații care sunt sănătoase ca premise sau cele pe care trebuie să le evităm ca premise. Dacă nu ai gândirea critică dezvoltată, expus la diverse informații, vei ajunge la pseudocunoaștere. Și atunci, pentru noi este foarte important, nu avem cum să controlăm accesul la informație. Deja acolo lucrurile sunt, ca să spun așa, de necontrolat. Acum să ne apucăm să controlăm accesul la Facebook, TikTok este o chestie efectiv nedemocratică. Nu de acest lucru trebuie să ne temem. Am și spus și în timpul campaniilor electorale: de ce ne temem de faptul că cineva își face campanie pe rețele de socializare, dacă își face campania legală, adică în condiții legale? Pentru că oamenii sunt manipulați. Păi, de ce nu pregătim mintea oamenilor astfel încât expuși la astfel de informații să nu ajungă la pseudo-cunoaștere? Până la urmă, tot noi suntem de vină că n-am ajuns la mintea oamenilor. Și atunci e clar că pentru mine și ca psiholog și ca ministru, gândirea critică este fundamentală. Și atunci cum încercăm să abordăm partea asta de gândire critică? Prin mai multe modalități. 

Unu: Prin educația formală, adică ce facem în sistemul formal în școală, iar acolo cred că și prin prisma noilor planuri-cadru la care lucrăm și care au devenit, ați văzut vedete la nivel național, gândirea critică este bine reprezentată. Numai că eu sper ca și colegii mei, profesorii din preuniversitar, să înțeleagă care e scopul final. Și anume gândirea critică nu va apărea ca o disciplină independentă în trunchiul comun. Că dacă trebuie să transform toate temele relevante în discipline din trunchiul comun, vă spun vouă, tinerilor, că veți sta de la 8 la 20:00 și nici nu sunt sigur că terminăm. Deci vor fi unități de învățare foarte importante, cu un curriculum bine gândit cu specialiști, luăm orele și din străinătate, cei care aveți deja experiență în ceea ce ați făcut în țară, în care astfel de unități de învățare în mod natural vor face parte din disciplină logică, din psihologie și din filosofie. Unde să faci gândire critică ca metodă, dacă nu acolo? 

Nu uitați, obligatorii, toate sunt discipline din trunchiul comun. Iar după aceea, ca să o ducem într-o manieră transversală, cred că prin programă și prin mijloacele de training pe care să le ducem spre profesori cred că trebuie să devină una dintre metodele transversale de predare a tuturor disciplinelor și a tuturor conținuturilor. Deci, altfel spus, o avem țintită și ca metodă în sine, și ca metodă de predare învățare transversală tuturor disciplinelor. Asta vom face și s-ar putea, am discutat cu colegii mei să mai existe ca disciplină, totuși de sine stătătoare în oferta pe care o va face ministerul către școli. Elevii o s-o vadă și dacă doresc să o aleagă, o s-o aleagă. Dacă nu, nu. Pentru mine, descentralizarea e foarte importantă, că aici e discuția, în aceste săptămâni, toată lumea ar dori ca ministerul să-i protejeze orele, adică eu din cabinet să spun că elevii, vrând-nevrând, orele astea trebuie să le facă. Și eu le tot spun protejez unele ore, celelalte ore trebuie să vi le protejați voi prin calitatea predării. Și dacă convingeți legii și școala prin calitate, o să aveți mai multe ore decât aveți acum. Nu s-a tăiat nimic. 

Deci, cam asta este situația în educația, ca să spun așa formală. Avem după aceea o mulțime de demersuri în educație non-formală, adică tot structurată, cu curriculum, organizată, dar nu în sistemul clasic al școlii. Probabil și ce faceți diverse ONG-uri care fac, ați văzut cursuri de formare în gândire critică, lucruri foarte bune, nu neapărat în sistemul formal al școlii, prin o serie de ONG-uri, asociații profesionale, cred că e un lucru foarte bun.

Și trei: Ce mă interesează, ca ministru, este să întărim componenta pe care să nu o uităm de educație informală. Și aici am avut o discuție cu vicepreședintele Comisiei Europene, cu doamna Mâzatu, când a fost în vizită la minister și am spus că aș dori, dar aș vrea să facem lucrul ăsta la nivel european, nu la nivelul țării, fiindcă ar trebui să fie o înțelegere și o abordare europeană, ca să avem o discuție cu marile rețele de socializare, astfel încât măcar în cazul copiilor sau celor mai tineri trebuie să hotărâm, (nu am detaliile, am doar viziunea în acest moment, n-am detaliile, n-am procedura). În cazul tinerilor, după un anumit timp x de expunere la rețele de socializare, ai făcut ce ai vrut, acolo, ai scris, te-ai jucat și așa mai departe, automat pentru 30 secunde să apară un conținut educațional și științific cum apar la televizor după ce te uiți la mâncatul sănătos, beți apă, nu știu cât timp, chestii de bază care țin de alfabetizarea științifică și alfabetizarea educațională. Și cred că aceste lucruri ne pot ajuta în componenta asta educație informală. Sigur că probabil celor care suntem aici, în sală, ni se pare bun. Dar ce putem spune în 30 secunde? Multe lucruri putem spune, inclusiv faptul că apa are totuși formula H2O, inclusiv că pământul nu-i plat. Sunt multe lucruri pe care le pot pune într-o manieră umoristic, că nu trebuie să fie neapărat într-o manieră de asta severă și prețioasă. Ne putem gândi cum, dar trebuie să ajungem acolo, fiindcă bătălia științei și a educației acolo a fost pierdută. Deci cumva trebuie să reajungem acolo. 

Și ultima idee la care vă rog cu toții să fim atenți și nu vreau să spun să nu fim critici, numai să avem grijă cum ne raportăm la diverse instituții. Dacă vorbim de valorile estetice, frumosul sau dacă vorbim de valorile etice ce-i bine, ce-i rău, ce-i moral, ce-i mai puțin moral, evident că totdeauna vocea oamenilor contează foarte mult. Bunul simț are în sine aceste componente și deși avem instituții care se ocupă de aceste valori, bunul simț, prin experiența noastră ca oameni, în cursul evoluției noastre ca specie și ca civilizație, a setat aceste valori despre ce-i bine, ce-i rău, ce-i frumos și așa mai departe. Problema care este? Că în cazul valorii legate de adevăr oamenii au realizat la un moment dat și mai accentuat, aș spune probabil că începând cu perioada modernă, au realizat că ei trebuie să creeze instituții prin care să se protejeze ei de ei. Și atunci au început să se dezvolte științele, academiile, universitățile, fiindcă altfel adevărul începea să fie definit mai degrabă prin vocea celui care strigă cel mai tare, prin vocea celui care e cel mai agresiv sau prin vocea celor mai mulți. Vocea celor mai mulți contează în decizii politice, poate chiar în valori estetice, nu în zona valorii de adevăr. Acolo lucrurile trebuie să fie stabilite instituțional. Și am construit aceste instituții. Problema care este că acum suntem în faza în care oamenii se emancipează, dar nu numai la noi în toată lumea, și unii oameni nu mai au înțelegerea faptului că simplul fapt că ai acces la informație nu înseamnă că ai acces la cunoaștere.

Simplu fapt că citești ceva despre cancer, tu fiind economist deștept și pregătit bine, nu înseamnă că e aceeași înțelegere pe care o are un medic sau Colegiul Medicilor, sau Colegiul Psihologilor despre altă temă. Oamenii nu mai știu când să tacă cu un sens bun, când se ascultă experții, când să pună întrebări, când să aibă opinii, ci consideră de foarte multe ori că opinia lor este de fapt cunoaștere. Știți, cum spunea cineva, puține cunoștințe, multe convingeri. Și atunci rugămintea mea este asta să strângem rândurile, să întărim instituțiile pe care în cursul evoluției civilizației noastre, noi le-am creat ca să ne protejăm noi de noi, cele legate de adevăr, academie, universități, școli în general. Nu înseamnă că trebuie să nu analizăm critic lucrurile. Totdeauna faci analiza ta personală și critică. Nu-i nevoie să lovim în aceste instituții, fiindcă în momentul ăla o să ajungem în niște situații extrem extrem de grave, în care adevărul va fi stabilit, repet, de ce mai puternici, de cei mai agresivi sau de cei mai mulți și ce am câștigat în cursul evoluției civilizației noastre se va pierde. De aceea vedem pseudocunoașterea, pseudoștiința atât de puternică. Și cred că cu toții trebuie să avem grijă să ne protejăm aceste instituții, inclusiv prin întărirea gândirii critice. Ca un om care are gândire critică știe când să tacă, când să întrebe, când să-și exprime opinie și când să se lupte pentru perspectiva lui în care spune nu, nu, aici nu e opinie. Eu știu acest lucru, de ce? Sunt specialist, expert în domeniu. Cam acesta este, este mesajul meu și sper să înțelegem cu toții cât de importantă este gândirea critică, dar gândirea critică înțeleasă, așa cum am încercat să descriu și aici, și ca metodologie de specialitate, și ca abordare transversală, dar și ca abordare într-o educație informală la nivelul societății”.