Mulți tineri pleacă la studii în străinătate „din cauza părinților”, susține Ionuț Panea, asistent universitar la ASE și coordonatorul unei echipe de robotică / „Pentru mulți ăsta e țelul suprem, să-și vadă copilul la o facultate din afară”

O parte dintre tinerii români care pleacă la studii în străinătate „cred că fac lucrul acesta, sincer, din cauza părinților, fiindcă pentru mulți ăsta e țelul suprem, să-și vadă copilul la o facultate din afară”, a susținut vineri, într-un interviu la Radio România Actualități, Ionuț Panea, asistent universitar la ASE și coordonator al unei echipe de robotică pentru elevi. 

Întrebat de realizatoarea emisiunii dacă el sau elevii care îl însoțeau în emisiune doreau să meargă „și mai departe, în străinătate, cu studiul, cu provocările”, el a spus că, personal, „sunt prea bătrân să plec din țară” și că le recomandă copiilor din echipa de robotică pe care o coordonează „să se hotărască exact dacă vor să plece sau nu”.

Și a afirmat, cu această ocazie, că pentru mulți motivul plecării ține de voința părinților, care „poate nu se gândesc și cât de trist este copilul respectiv, dacă are probleme de integrare. Și, până la urmă, poate niciodată nu l-a întrebat pe copilul ăla: „tu chiar îți dorești să faci domeniul x, y, z”, care, culmea, de multe ori e identic cu ce au făcut părinții”.

Ionuț Panea a apreciat, în context, că „nu, românii nu doresc să plece din țară. Românii doresc să rămână în România, că de aceea suntem români”. În privința plecării tinerilor la studii în străinătate, el nu a elaborat pe tema motivelor care i-ar face pe părinți sau pe elevi să-și dorească continuarea studiilor în alte țări, iar realizatoarea a schimbat subiectul.

• Acesta coordonează echipa bucureșteană de robotică AutoVortex, care pe Facebook și cu diverse ocazii se prezintă drept „Echipa Națională de Robotică a României”. Echipa, premiantă în mai multe competiții internaționale de robotică, s-a remarcat, între altele, prin faptul că a participat la o competiție din Rusia chiar în momentul declanșării invaziei ruse în Ucraina, la începutul anului 2022, în pofida sancțiunilor europene. Atunci, după ce organizatorii le-au spus să dea jos tricolorul de pe stand și robotul cu care participau elevii români, robotul a ajuns să poarte o căciulă rusească cu însemnele URSS.

Secvența din discuția de vineri, de la Radio România Actualități (interviul integral aici):  

Realizator: (…) Atunci când faci performanță și performanța este recunoscută în străinătate, se deschid și alte uși. Sunteți în fața unor uși importante. Și Ștefan, și Antonia, mă gândesc și la domnul profesor Ionuț Panea. Bateți la aceste uși? Aveți perspective? Vreți să mergeți și mai departe, în străinătate, cu studiul, cu provocările?

Ionuț Panea: La noi, această activitate, în primul rând prin felul în care ea s-a născut, cum a început totul printr-o joacă, a fost o poveste foarte frumoasă, nu a fost gândită de la început să creăm specialiști, elită, performanță. După, încet-încet, am observat deschiderea tinerilor de a studia în afară și pentru ei era o rampă de lansare perfectă – „am fost într-o echipă de robotică în care am câștigat premii, am făcut performanță”. Iar asta i-a împins mult, mult înainte, ca să fie acceptați aproape la orice universitate din lumea asta. O parte dintre copii rămân în România – o parte la Politehnică, o parte, culmea, chiar în alte domenii care poate nu au legătură cu robotica, dar această perioadă a vieții poate i-a ajutat să se șlefuiască pe ei ca om și comportament.

Eu unul sunt prea bătrân să plec din țară (…) Mai e un lucru: multă lume pleacă de la premisa că tu din start îți dorești să pleci din țara. Asta cred că e greșit înțeles și poate de asta chiar profită anumiți politicieni, anumiți oameni, să se lege de laitmotivul ăsta. Nu, românii nu doresc să plece din țară. Românii doresc să rămână în România, că de aceea suntem români. (…) Le recomand copiilor să se hotărască exact dacă vor plece sau nu. O parte dintre ei cred că fac lucrul acesta, sincer, din cauza părinților, fiindcă pentru mulți ăsta e țelul suprem, să-și vadă copilul la o facultate din afară. Dar poate nu se gândesc și cât de trist este copilul respectiv, dacă are probleme de integrare. Și, până la urmă, poate niciodată nu l-a întrebat pe copilul ăla: „tu chiar îți dorești să faci domeniul x, y, z”, care, culmea, de multe ori e identic cu ce au făcut părinții. (…)”