Mircea Cărtărescu, scriitorul român contemporan cu cea mai mare notorietate la nivel internațional, tradus în peste 23 de limbi, „este bun, dar nu la nivelul Academiei”, spune academicianul Nicolae Breban, unul dintre contestatarii lui, citat de HotNews.ro. Publicația online îl citează pe acesta și pe un alt academician, scriitorul Valeriu Matei, pentru a vedea cum își argumentează decizia cei care au votat împotriva acceptării lui Cărtărescu ca membru al Academiei Română.
Potrivit sursei citate, Valeriu Matei, care înaintea votului a distribuit și un apel pentru a nu fi ales Cărtărescu, apreciază că acesta a insultat poporul român, el făcând trimitere la „insulte” pe care scriitorul le-ar fi adus lui Mihai Eminescu, Emil Cioran și Mircea Eliade.
Iar Nicolae Breban, în vârstă de 91 de ani, este citat de HotNews.ro apreciind că „la Mircea Cărtărescu sunt trei personaje: tăticul, mămica și Mircea. În literatură trebuie să faci oameni mai vii, cum l-a făcut Dostoievski pe Raskolnikov, Shakespeare pe Hamlet”.
Iar Valeriu Matei, scriitor din Republica Moldova și membru de onoare al Academiei Române, este citat la rândul său:
- „(…) Într-un articol din 2005, numit „O vină istorică. Despre antisemitismul românesc”, Mircea Cărtărescu aduce insulte lui Mihai Eminescu, Emil Cioran și Mircea Eliade. Dar aduce și insulte poporului român, pentru că traduce inexact o afirmație a lui Hannah Arendt, care nu era un specialist în istoria modernă și nu avea instrumente să măsoare antisemitismul, și a afirmat că în Al Doilea Război Mondial, România era cea mai antisemită țară a Europei, ceea nu corespunde adevărului. Mircea Cărtărescu traduce că românii au fost cel mai antisemit popor din Europa. Deosebirea e fundamentală. Nici pe departe poporul român nu este un popor antisemit.”
Vezi o altă perspectivă asupra acestor teme în comentariile făcute de Radu Vancu sau Ana Blandiana.
Același membru, Valeriu Matei, îl acuză pe Cărtărescu de plagiat în primul său volum, iar despre romane afirmă:
- „Nu în ultimul rând, am atras atenția asupra stilului romanelor sale. Dacă, să zicem, putem discuta dacă „Orbitor” din trei părți, „Aripa stângă”, „Corpul” și „Aripa dreaptă” este un roman, asupra celorlalte discuțiile trec în derizoriu, sunt niște divagații neobișnuite la persoana întâi, pe sute de pagini, fără să aibă niște structuri foarte clar definite.”
HotNews.ro îl citează și pe președintele Academiei, Ioan-Aurel Pop, potrivit căruia „eu ar trebui să fiu, ca președinte al Academiei, complet imparțial și să nu spun nimic. Am dreptul la un singur vot în Adunarea Generală. Dar lumea a văzut că aș fi vrut să-l văd pe Mircea Cărtărescu între membrii Academiei. De altminteri, am susținut prioritatea votului din Secție, unde Mircea Cărtărescu a fost votat în unanimitate”.
Iar site-ul amintește că romanele lui Mircea Cărtărescu au fost traduse în peste 23 de limbi, iar scriitorul a primit peste 20 de premii precum Dublin Literacy Award, Premiul Thomas Mann, Premiul Literar „Giuseppe Acerbi”, alte premii internaționale, dar și premii naționale, precum Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Premiul Academiei Române.
Citește și:
Mircea Cărtărescu a „căzut” la votul de acceptare ca membru al Academiei Române, imediat sub pragul necesar în Adunarea generală a instituției – Rodica Zafiu, președintele secției de Filologie / Ea spune că la votul preliminar din secție scriitorul obținuse 9 din 9 voturi / „Este păcat pentru că am fost foarte aproape să facem un act corect”
Ana Blandiana critică Academia Română, despre care spune că a respins alegerea lui Cărtărescu în for pentru că este „manipulată de ură, invidie, frustrări”
Profesorul Radu Vancu, după ce academicienii l-au respins prin vot pe Mircea Cărtărescu: Academia Română a eșuat în naționalism toxic și rânced / E locuită de spiritul naționalismului extremist de rit georgist
Mădălina Belu
Laura Cononenco
Diana Ghimiși
2 comments
De acord! Valeriu Matei și Nicolae Breban sunt acești Dostoievski ai literaturii române, și se pot pronunța. mă bucur că au făcut-o! Pa-pa, mă duc repede sa le cumpăr cărțile până nu se epuizează toate din stoc!
Mă întreb, la modul serios, dacă absolventul Academiei Lomonosov, Valeriu Matei, a citit Ulysse de Joyce și ce părere își va face după ce va citi această carte, din moment ce scrierile lui Cărtărescu sunt niște „divagații neobișnuite la persoana întâi”. Sau despre divagațiile la peroana întâi adunate de Jerome David Sallinger sub o copertă pe care scrie The Dreamcatcher. Ca să nu mai vorbesc de scrierile unui sociopat care s-a închis în casă și a divagat ciudat, căutând timpul pierdut. Ori de un alt zărghit (ca sî nie iexprimăm pi înțelesu tavarișciului Matei), care pe la 1500 și ceva se destăinuia în scris că are nu-ș-ce bubă exact pe bărbăție (dar măcar el a fost mai modest și și-a intitulat scrierile „Încercări”).
În prostia lui academică și scorțoasă, Valeriu Matei, a dat o posibilă definiție literaturii mari: divagație NEOBIȘNUITĂ.
(A se observa că și-n titlu e scris „Mircea Cărtărescu” și „scriitorul Valeriu Matei”. Dacă nu era mențiunea „scriitorul”, ne-am fi pus aceeași întrebare pe care ne-o punem acum (Cine-i Vasile Matei?), dar probabil că nu atât de acut!)