O radiografie pe scurt a unor măsuri care pot duce la un dezastru în viitorul școlii matematice din România / Op Ed Dumitrel Ghiba, directorul Departamentului de Matematică al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași

În noiembrie anul 2024, căutând diverse aspecte legate de gradul didactic I dar și pentru că doream să mă pun la curent cu legislația din învățământ, am ajuns să citesc legea învățământului preuniversitar publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 613/5.VII.2023.

La articolul 176, alineatul 1, punctul e) scrie că (…) „pentru ocuparea funcțiilor didactice de profesor în învățământul gimnazial, liceal și terțiar nonuniversitar, profesor de instruire practică, profesor documentarist, respectiv profesor corepetitor, cel puțin una din următoarele condiții:

* (i) absolvirea cu examen de licență în profilul postului, modulul de formare psihopedagogică totalizând 30 de credite ECTS și absolvirea unui program de studii universitare de masterat didactic cu durata studiilor de un an;

* (ii) absolvirea cu examen de licență a unui program de licență din domeniul Științe ale educației și absolvirea unui program de studii universitare de masterat didactic cu durata studiilor de un an;

* (iii) absolvirea cu examen de licență a unui program de licență în profilul postului și absolvirea unui program de studii universitare de masterat didactic cu durata studiilor de un an și jumătate.”

Pe scurt, din 2027 acestea sunt cerințele legate de studii pentru ca un absolvent să poată ocupa o poziție de profesor în mediul preuniversitar.

Lectura acestui text de lege (aproape necunoscut în mediul universitar la acel moment) m-a lăsat fără cuvinte, vizualizând instantaneu efectele devastatoare asupra formării de specialiști în domeniul matematică, de profesori care să cunoască domeniul în care predau și, în final, la distrugerii cercetării. Nu e nimic rău în a îmbunătăți calitatea profesorilor din punct de vedere didactic, însă îmbunătățirea aceasta nu se poate face fără a cunoaște un domeniu în ansamblu, fără a cunoaște ce înseamnă adevăratul nivel la care matematica ajunge să se împletească cu aplicațiile practice. Aceasta se vede și învață în cursurile de la masterul profesional.

Mă voi limita doar la ceea ce înseamnă aceste măsuri pentru matematică, însă sunt sigur că totul se poate extrapola și la alte domenii. De fapt, deja sunt semnale în acest sens. A se vedea textul Oanei Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere a Universității din București. Cine crede că doar geometria de gimnaziu și conținuturile de la liceu sunt cele care trebuie în practică, ori e naiv ori e neștiutor. În sistemul Bologna, o formare a unui profesor care să nu includă și cursurile de la masterul profesional e ca un trup perfect de culturist, dar fără cap. Ce mă preocupă însă e mai degrabă efectul de ansamblu pe care aceste măsuri le vor avea asupra a tot ce înseamnă matematica în România.

M-a bucurat faptul că Facultatea de Matematică din UAIC a înțeles imediat pericolul, a convocat toate conducerile facultăților/departamentelor de matematică din Consorțiul Universitaria și au tras un semnal de alarmă. Menționez doar două paragrafe ale acestui memoriu, forma completă fiind disponibilă aici:

• „Lipsa unei pregătiri științifice solide la viitorii dascăli produce efecte grave atât în plan educațional, cât și social și intelectual. Fără o înțelegere profundă a matematicii, profesorii nu pot motiva elevii, iar disciplina se transformă într-un exercițiu golit de sens. Această demotivare reduce drastic numărul tinerilor interesați de cercetare și inovație, blocând dezvoltarea unei culturi științifice solide. Pe termen lung, decuplarea formării didactice de partea științifică poate provoca adevărate catastrofe intelectuale și tehnologice și, totodată, subminează competitivitatea țării într-o economie tot mai dependentă de conceptualizare. Prin urmare, este esențial să investim în pregătirea riguroasă a dascălilor, pentru a asigura atât continuitatea științifică, cât și progresul societății”

• „Considerăm că este utilă şi oportună menținerea unor condiții suplimentare privind pregătirea de specialitate, necesare pentru a preda la liceu, unde nivelul de complexitate şi abstractizare a materiei, cel puțin la disciplina matematică, este semnificativ mai ridicat. Considerăm că, cel puţin pentru cadrele didactice cu drept de predare la ciclul liceal nu trebuie redusă durata actuală a studiilor de licenţă + master (de 3+2 ani). Prin urmare, solicităm completarea art. 176, litera (e) din Legea 198/2023 prin introducerea obligativităţii urmării unui program de studii de licenţă de specialitate şi a unui master profesional/de cercetare de specialitate, pentru ca un cadru didactic să aibă dreptul de a preda la ciclul liceal”.

De îndată ce s-au publicat apoi informații despre masterele didactice, au urmat alte două luări de poziții, de data aceasta din partea UAIC și UB.

Menționez că UBB și UVT nu au avut un demers similar, acestea fiind reprezentate direct în guvern prin rectorii universităților.

În acest moment sunt în consultare publică documentele privind înființarea și organizarea programelor universitare de masterat didactic și a programelor de formare psihopedagogică în vederea certificării competențelor pentru profesia didactică.

În toate aceste noi documente nu este luat în considerare ceva din demersurile facultăților și departamentelor de matematică din Consorțiu Universitaria, deși a existat chiar o audiență cu domnul ministru al educației și cercetării, domnul prof. univ. dr. Daniel David. Mai concret, nu este menționat nimic despre obligativitatea urmării unui master profesional pentru a accede la un post în învățământ.

De altfel, la capitolul V, art. 16, alineatul (3) se specifică limpede că programele de masterat didactic se organizează în domeniul de master Știinte ale educației. Deci nu de către departamentele de matematică, care sunt excluse astfel (atât decizional cât și practic) din programul de formare al cadrelor didactice.

Pe lângă aceasta, în anexa II Art. 5 este specificat: „(8) Absolvenții cu diplomă de licență cu dublă specializare în profilul postului sunt certificați pentru funcția didactică de profesor în învățământul gimnazial, liceal şi terțiar nonuniversitar, profesor de instruire practică, profesor documentarist, respectiv profesor corepetitor, precum și de profesor şi profesor-antrenor în palatele şi cluburile elevilor şi în cluburile sportive școlare”.

Acest ultim paragraf ori este scris pe fugă și lipit acolo deși e în contrast cu obligativitatea de a urma un master didactic (deoarece indică doar obligația de a avea licență cu dublă specializare, nu și master didactic) ori este scris pentru a putea fi modificat spre a deschide noi portițe spre noi scurtături (didactice) în formarea științifică a unui viitor profesor. Lucru cumva în antiteză cu declarațiile domnului ministru cu privire la importanța argumentărilor științifice. Chiar și cu licență dublă, obligativitatea urmării unui master profesional este esențială în formarea unui specialist.

În momentul de față singura șansă de a opri acest tăvălug care va duce la o existență la limita supraviețuirii a cercetării în matematică, apoi a învățământului superior în matematică, este o modificare urgentă a legii învățământului preuniversitar.

Sunt multe aspecte la care specialiștii în pedagogie și didactică nu s-au gândit

În primul rând, existența unui învățământ superior în care finanțarea vine pe „cap de student” nu oferă un cadru prielnic cercetării. Bine, se poate spune că pentru asta sunt institutele. Total greșit! Institutele nu educă/formează tineri, ci preiau absolvenți care își pot dezvolta cercetările ulterior cu succes în cadrul acestora. Însă e nevoie de o școală de formare în subiecte avansate din domeniu, de un cadru (master profesional) în care cei mai buni studenți să-și descopere potențialul.

Dacă legea în discuție nu se schimbă, modificarea modului de finanțare care să permită programe de licență și master cu un număr mic de studenți (5-10 studenți) și transformarea facultăților în centre de cercetare și educație va fi singurul mod de a oferi o posibilitate de supraviețuire a facultăților de matematică. Dar e greu de crezut că va fi vreodată așa ceva în România. S-a efectuat o amestecare a mai multor sisteme de educație (din Franța și Germania, de exemplu) însă într-un cadru economic și social (chiar și moral) total diferit.

Altfel, ca un bulgăre de zăpadă, în câțiva ani va începe o mare criză de personal în învățământul superior de matematică. Oare chiar acesta este și scopul? Nu pot să nu mă gândesc și la această posibilitate. Doar că dispariția sau decăderea acestuia va duce la o decădere și mai mare în rândul abilităților absolvenților de liceu și de facultate și până la urmă a unui viitor posibil angajat. Vom ajunge la nivelul învățământului din India, Pakistan sau Iran, unde situația este cum este, plină de „specialiști” care nici măcar nu înțeleg că nu înțeleg. Eu nu aș dori în acest moment să angajez un absolvent de facultate de matematică din aceste țări deoarece am lucrat cu ei și nivelul era foarte jos.

Dar de ce anticipez acest drum? Pe de o parte pentru că un absolvent de liceu în acest moment nu-și cunoaște neapărat potențialul privind capacitatea de a cerceta în matematică. Liceul nu-l învață decât șabloane de gândire. Argumentările, formulările de probleme care chiar au sens practic dar și în cercetare vin mai târziu. Poate nici chiar un absolvent de program de licență nu e convins că dorește să facă cercetare în matematică. Cunosc chiar acum un student la master care deși plecare cu gândul de a deveni profesor, admiterea la master și primii ani s-ar putea să-l convingă să meargă și spre cercetare.

Așa se întâmplă de obicei. Nu e o raritate, îndreptarea spre cercetare apare în primul an de master profesional, când lucrurile se așează, apar cursuri mult mai avansate și chiar atractive. Însă mai este un aspect, nu întotdeauna olimpicii și studenții de nota 10 sunt și cei care pot face față cu succes și unui proces de inovare cerut în cercetare.

Pe de altă parte mulți absolvenți vor să-și securizeze un loc de muncă în învățământul preuniversitar deoarece cercetarea este cu riscuri. Să nu uităm că nu avem nici libertatea mobilității ca în restul Europei, nu avem nici salariile ca în restul Europei, nu avem nici finațarea universităților ca în restul Europei etc. Pe lângă toate acestea, nimeni nu va alege calea firească dar mai grea spre cariera didactică (master profesional+master didactic) din moment ce doar masterul didactic este impus de lege. Prin urmare, chiar și în condițiile în care în acest moment numărul doctoranzilor în matematică este foarte mic, numărul doctoranzilor (viitori posibili cercetători și cadre didactice universitare) va scădea dramatic.

Nu cred că legea în forma actuală va bulversa sistemul preuniversitar imediat. Va funcționa o vreme și decidenții vor fi mândri de ei. Însă declinul va veni pe termen lung din declinul treptat produs de această lege în învățământul superior și cercetare, atât calitatic cât și cantitativ. Îmi pare rău, dar chiar nu am niciun dubiu când afirm asta.

Închei prin a spune că a ști matematică în profunzimea ei, nu doar prin șabloane și rețete sau doar la nivel de utilizare directă, este o chestiune de siguranță națională!

Nu ne dăm seama acum pentru că școala încă formează moduri solide de a gândi matematic și algoritmic (a se citi logic), dar ne vom da seama când aceste abilități și competențe nu vor mai exista.

De aceea, sper ca domnul ministru prof. univ. dr. Daniel David să nu ajute la distrugerea învățământului matematic și să modifice de urgență legea învățământului preuniversitar considerând memoriile UAIC și UB dar și memoriul scris de toate facultățile și departamentele din Consorțiu Universitaria.

__________

Despre autor:

Ionel Dumitrel Ghiba este profesor universitar dr. la Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și directorul Departamentului de Matematică al aceleiași facultăți. Este doctor în matematică din 2010, titlu obținut cu o teză despre modele generalizate în mecanica mediilor continue. A predat și la Universitatea din Duisburg-Essen (Germania). Pe parcursul carierei sale, a desfășurat numeroase activități de cercetare în cadrul Academiei Române, obținând, printre altele, premiul „Spiru Haret” în 2022 și premiul „Octav Mayer” în 2011. A fost și cercetător postdoctoral la Institutul de Mecanică a Solidelor din București.

• Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.