“Cât de mult citește în acest moment elevul este important (…) O treime din tot ce înseamnă literația unui elev este dată de faptul că citește”, luând în calcul o multitudine de alți factori care influențează nivelul alfabetizării, de la proveniență (rural-urban) la situația socio-demografică și la existența cărților în casă, potrivit unui studiu prezentat, într-o formă preliminară, de profesorul Dragoș Iliescu. Același studiu, realizat pe un grup de 924 de elevi din clasele primare, plus părinții acestora, a dus la o altă concluzie “care ne doare”, anume că “părinții iliterați au copii iliterați”, a spus el.
- “Și asta ne îngrijorează și mai mult, pentru că asta înseamnă că mai trebuie să treacă o generație”, a spus Dragoș Iliescu miercuri. El a prezentat câteva date din acest studiu la evenimentul lansării Pactului pentru Lectură, o inițiativă a editorilor din România, care cer autorităților să ia măsuri pentru încurajarea lecturii în rândul copiilor, în vederea reducerii nivelului de analfabetism funcțional – detalii despre această inițiativă. Dezbaterile de la eveniment pot fi urmărite aici (prezentarea studiului – la min. 34)
Dragoș Iliescu, care este profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, dar a fost prezent la eveniment ca reprezentant al unei inițiative private, a precizat că datele prezentate fac parte dintr-un studiu pe care l-a realizat cu Anca Petrescu, la rândul ei reprezentantă a Facultății menționate, iar cercetarea este “în curs de publicare” la o revistă din străinătate. Studiul a fost “realizat pe 924 de elevi de clase primare din România – deci vorbim despre early literacy, literație timpurie, clasele I-IV – și pe părinții lor”, a precizat el.
Au fost avute în vedere, conform prezentării de la evenimentul menționat, o serie largă de parametri – sexul, proveniența (rural-urban), criterii socio-demografice, elemente de comportament al elevilor și de comportament al părinților.
Dintre toate, a arătat Dragoș Iliescu, cel mai mare impact asupra nivelului de alfabetizare l-au avut măsura în care elevul efectiv citește, respectiv nivelul de alfabetizare al părinților.
Potrivit prezentării sale, în care nu a oferit informații detaliate, ci doar câteva concluzii și constatări:
„Mă aștept ca cel mai puternic predictor al alfabetizării este că [elevul] pune mâna pe carte. Mai citește din când în când. Câte minute citește pe zi? Durata pe care o petrece cu cartea în mână ar trebui să prezică în vreun fel – e o așteptare rezonabilă, zic eu. Apoi, comportamentul părinților: cât de mult petrec cu copilul citindu-i, înainte ca acesta să fie literat, să poată citi de unul singur? Cât de multe cărți i-a citit, când copilul nu putea citi de unul singur?”
„[Sunt luate în calcul, în studiu] Și contextul familial: literația părintelui și cât de multe cărți sunt în casă, statutul socio-economic ș.a.m.d.”
„Cât de mult citește în acest moment elevul este important 30 și (la sută), o treime din tot ce înseamnă literația unui elev este dată de faptul că citește. Ce înseamnă asta, pe scurt? Fă-i cumva să citească mai mult. Fă concursuri de lectură în școală, dă-le cărți, ajută-i, obligă-i dacă e cazul. Nu sunt adeptul obligației, dar, dacă este nevoie, fă asta, momește-l cumva să stea în relație cu cartea. „
„Celălalt lucru care ne doare este literația părinților. Părinții iliterați au copii iliterați. Asta ne spune a acest scor. Și asta ne spune că, oricât de mult aș interveni asupra copiilor, ei sunt efectul, ei nu sunt cauza. Sau ar trebui cumva să acționez asupra părinților, pentru a le crește lor capacitatea de a interacționa cu textul și cu cartea și dorința de a interacționa cu textul și cu cartea.”
„Mai sunt alte lucruri care sunt importante – statutul socio-economic este important, proveniența din rural-urban și așa mai departe.”
„Sunt teribil de multe intervenții cu sens care pot fi făcute, Dar argumentul meu este așa: avem intervenții individuale, care sunt intervenții de recuperare, identificăm problema și elevii care sunt în problemă sau în risc de a dezvolta problema, ne centrăm pe elevi pentru a rezolva. Dar ei nu sunt neapărat cauza. Apoi avem intervenții sistemice, care sunt proactive și care ar trebui să fie centrate pe antecedentele analfabetismului – atitudinea față de lectură, numărul efectiv de cărți din casă, felul cum părinții interacționează, de fapt, cu copiii în relație cu cartea. E o componentă a parentingului.”
Foto: © Wavebreakmedia Ltd | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev sădescarce imagini de calitate cu 50% discount.
Mihai Peticilă
Costin Ionescu
Ștefan Lefter
Raluca Pantazi