Sunt profesor. De 12 ani slujesc sistemul de învățământ. În realitate, sunt profesor de când mă știu, așa cum mulți colegi de-ai mei încearcă să fie. Nu am luptat să rămân aici, dar cumva am simțit că o treabă mai bună decât a învăța copiii nu voi fi capabilă să fac niciodată.
Am trecut prin titularizare aproape în fiecare vară, în speranța că mă voi titulariza. Deși am obținut mereu notă peste 7, care cumva garanta că m-aș putea titulariza, niciodată n-au fost posturi titularizabile. Am sperat, până am obosit să mai sper că mă voi titulariza. Și mi-am zis: va fi bine și suplinitor. Mă voi adapta, voi cunoaște copii noi, colegi noi, voi suporta stigmatul începătorului în fiecare an, dacă asta înseamnă să fiu lângă copii. Toți miniștrii care au trecut pe la pupitrul acestui departament s-au străduit să demonstreze celorlalți ce bine fac sistemului. Ce bine trăim noi! Câte privilegii!
În realitate, cred că fiecare dintre ei știa prea bine că profesorii pierd teren în fiecare an. Pierd respectul copiilor, pierd prestanță în fața părinților, și cumva se pierd pe ei înșiși în acest hățiș al forțelor de ordin organizatoric din interiorul sistemului. De câte ori am stat la ușile inspectorilor pentru câte o completare de normă? De câte ori am suportat batjocura ședințelor de repartiție pe post, în care umilința și dizgrația erau principalele sentimente pe care le puteam încerca? De câte ori ne luam la trântă cu lupii cuvintelor, în dorința de a câștiga o sutime de punct la examen pentru a prinde un post la un liceu de periferie? …
Dar totuși, am sperat… într-un mâine mai bun! Când ministrul David Daniel a apărut pe frontispiciul educației mi-am zis: s-a terminat umilința noastră! Va ști să ne prețuiască! Va da o șansă oamenilor care își fac treaba, care nu mai trebuie să demonstreze nimănui că sunt „oamenii cunoștințelor sus-puse”. E „de-al nostru, din popor”, cum spunea Caragiale. Și, domnule ministru, dumneavoastră ați reușit să demontați și acele minime speranțe pe care le mai nutream că poate fi bine în învățământul românesc. Ce vină avem noi că de o viață întreagă trăim într-o stare de provizorat de ați decis să ne trimiteți acasă? Vreți să ne luați și această ultimă scânteie de bucurie, de a spera ca în fiecare vară să primim un post unde putem transmite valori copiilor pe care-i învățăm!? Ați trăit vreodată provizoratul? Știți ce înseamnă să nu poți să-ți iei o locuință, o mașină, o viață întreagă, pentru că nu ai un contract de muncă care să permită accesul la un credit?
Anul acesta îmi termin doctoratul în filologie. Voi fi un profesor doctor care va sta acasă. Pentru că așa doriți dvs. Pentru că așa a decis guvernul. Să înceapă cu noi, oamenii care iubesc copiii. Dar de ce nu ați început cu dvs? De ce Europa ar fi satisfăcută de niște măsuri draconice pe care trebuie să le suporte oamenii simpli?
V-ați uitat cum se îmbracă un profesor? Dintr-o mie de oameni care trec pe lângă mine îi recunosc. Uitați-vă la ei. Dar nu puteți înțelege. Politicienii au întotdeauna cele mai fine haine, cele mai scumpe costume! Cum ați putea înțelege? Însă poate înțelegeți că acești oameni simpli, pe care azi îi acuzați de declinul financiar al țării, vă educă odraslele, motivează societatea pentru o carte citită, sunt visătorii unor vremuri pragmatice. Am rămas niște visători și da, iubim școala! Am iubit-o mereu. Iar domnia voastră doriți cu tot dinadinsul să ne despărțiți de ceea ce iubim să facem cel mai mult: să învățăm!
Ei bine, cred că trebuie să învățăm să suferim! Cred că aceasta este o lecție pe care, majoritatea dintre noi trebuie să o învățăm anul acesta!
Dar vorba lui Lăpușneanu: „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu!”
Va veni ea o zi a bilanțului! Și ceea ce va plăti această societate prin faptul că își șterge picioarele, în frunte cu dvs, pe profesori, va fi un preț de care nu doriți să fiți conștienți. Abia atunci ne veți prețui. Abia atunci nu veți mai considera o risipă să plătiți salariul profesorilor. Vremea aceea este aproape. Nu politicienii sunt în stare să vă salveze copiii! Nu, niciodată!
________________
Nota redacției: Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Mariya Gabriel
Mihai Peticilă
Raluca Pantazi
Bogdan Crețu
Mircea Bertea
10 comments
Nu am inteles de ce nu se renunta la aceasta titularizare idioata!! Esti un absolvent de facultate cu media generala intre 7- 9, vrei sa devii profesor. Bun, dai examen la orice scoala la nivel de judet, regiune. Ai luat concursul, predai 2 ani la clasa, ai rezultate bune, ti se prelugeste contractul inca doi ani dar se mareste si salariul. Dupa 4 ani de predare esti obligat sa faci cursuri de perfectionare. Daca nu ai rezultate in primii doi ani de munca cu elevii iti cauti alt domeniu de munca. Asa se termina cu bataia de joc a titularizarii, gradatiilor si doctoratelor in preuniversitar.
Dar preoții care predau religie ,au și salariu de preot .. dirigenție , alte venituri neimpozabile : înmormântări ,cununii etc ., sunt scutiți ,de reforma ?! Ore de religie fac copii noștri 13 ani în școală .. ce fac la aceasta ora ?!
Pai preda și tu religie.
Voi ar trebui să dați socoteala pt că avem 45% analfabeți într-o țară cu învățământ obligatoriu și facultăți gratis.
Dar oricum alternativa reformei e inflația de 200% din anii 90.
Pt 2 ore faceți scandal, nu va e rusine. Mai ridica vocea suplinitorii aia care iau bani degeaba.
…Dacă din cauza măririi normei la 20 nu vor fi posturi, tinerii profesori cu titularizări luate, să protesteze împotriva „șederii” pe posturi de titulari veșnici a celor care STAU până la 70, fiindcă legea le permite, după vârsta legală de pensionare (62,5 femeile și 65 barbații), pe salarii maxime în grila. Va asigur că cei de 65+, care nu au mai dat examene de peste 30 ani, de la gradul I, vor STA și pe 20 ore. (cititul din carte nu e așa greu). Sa plece nepoții!
Respect, Dle. Profesor – adevărat Apostol al acestei nobile meserii.
Sper că, mai degrabă mai repede decât prea târziu, și Președintele și Primul Ministru se vor lămuri că au greșit enorm apreciind și păstrând în funcție acest ministru arogant, incompetent și nici măcar suficient de inteligent, chiar dacă este peste tov. Deca și alți predecesori de aceeași „talie” cu dânsa, și-l vor schimba la prima remaniere guvernamentală cu un adevărat Profesor, care să redreseze picajul în care se află Educația Națională de peste 75 de ani deja…
Doctoratul este o forma de pregatire necesara in invatamantul superior acolo este chiar cerut. pentru preuniversitar este o supracalificare, care nu aduce nici o diferență reala fata de ceea ce face un profesor bun cu gradul I. Era si o modalitate de a fenta darea gradelor didactice, in plus cu un bonus bun la salariu.
Nici o firma sau organizatie nu angajeaza persoane supracalificate pe care sa le plateasca baban, daca nu are nevoie de ele. Bugetul oricarei institutii este limitat, oricum in preuniversitar sinecurile gradatiilor de merit la care unii par abonati pe viață afecteaza serios banii de care dispun scolile.
sunt de acord cu dvs. iar autorul articolului este prea melodramatic, probabil deformare profesionala de la doctoratul în filologie
Nota 7 e o conditie necesara, hélas, nu si suficienta pentru a obtine un post permanent scos, totusi, la concurs. La vie est dure, madame.
Banuiesc ca e o confuzie creata si intretinuta de niste fosti ministri; imi amintesc ca unul dintre ei spunea ca toti cei care participa la concursul anual de ocupare a posturilor vacante si indeplinesc conditia minima (nota 7) devin „titulari ai sistemului”, si că doar in felul acesta vor putea ocupa un post de suplinitor in anul respectiv.
Urmarea: multi dintre cei care iau cel putin media 7 se cred indreptatiti sa ocupe un post, crezandu-se titulari, iar daca asta se intampla ani la rand, acumuleaza niste frustrari care se pot constata in multe articole si demersuri individuale sau de grup. Cred ca trebuie clarificat de la nivel oficial inca o data (e necesar, se vede, pentru multi profesori) că nu poti fi titular decat pe un post obtinut prin concurs si că notiunea de titular „al sistemului” nu există, de fapt, chiar daca mai apare prin scripte. A se vedea in acest sens si definitia cuvantului „titular” din DEX !
Problema ar disparea natural daca s-ar scoate toate posturile la concurs pe masura ce se elibereaza, fara alte etape si manevre de culise. Acest lucru nu s-a dorit niciun moment, clar! Daca s-ar fi facut asta, cum ar fi putut/ cum ar putea sa titularizeze numeroasele pile de toate felurile? Cum sa te dispensezi de sutele de suplinitori prezenti in fiecare toamna cu caciula in mana, care stau cheremul tau, reprezentantul politic in teritoriu? Cum sa renunti la atata influenta si atatea avantaje (se poate citi si ‘rente’ in multe cazuri)?
@Mariana, sigur nu esti dintre cei ce au dat titularizare vreodata. Examenul este NATIONAL, evaluarea este SECRETIZATA. Distributia posturilor se face in ordine descrescatoare a mediilor. Postul este considerat TITULARIZABIL doar daca este viabil minim 4 ani la profesori si 3 ani la educatori(mai nou). Daca in primele etape nu se ocupa posturile inspectorii trebuie sa rezolve rapid problema pentru ca in ultimii ani scoala a inceput mult mai devreme de cunoscutul 15 septembrie. Uneori o saptamana mai devreme inseamna o lupta de a aduce cadre didactice in toate clasele si in toate scolile.