Satisfacția profesională a directorilor de școli din România / Cel mai recent studiu UNESCO: unul din 5 directori nu ar mai vrea să ocupe o astfel de funcție

Aproape 20% dintre directorii din România nu ar mai alege cariera de director, dacă ar fi puși în situația de a mai ocupa înca o dată o astfel de funcție, arată cel mai recent raport al UNESCO, Global education monitoring report, 2024/5, Leadership in education: lead for learning, lansat în cadrul Global Education Meeting, cel mai mare summit pe Educație din lume, organizat de Națiunile Unite în Brazilia la finalul lunii octombrie. Datele arată că aproape jumătate dintre directorii de școli din România cred că funcția le aduce mai multe dezavantaje decât avantaje, arată cel mai recent raport al UNESCO, lansat în cadrul Global Education Meeting.

Majoritatea directorilor de școli gimnaziale (79%) consideră că avantajele meseriei lor depășesc dezavantajele, iar 86% ar alege aceeași carieră dacă ar putea lua decizia din nou, conform datelor OCDE din studiu, valabile pentru anul 2020, publicate în acest raport pentru 43 de state. Totuși, în Belgia, Italia, România și Slovacia, mai puțin de 60% dintre directori au raportat că avantajele depășesc dezavantajele. De asemenea, 21% dintre directori au spus că ar alege o altă carieră, arată raportul UNESCO.

În România, 46,8%, adică aproape unul din doi directori consideră că profesia de director îi aduce mai puține dezavantaje decât avantaje, din cauza volumului mare de muncă, stresului, dar și al lipsei profesorilor. Alături de România, cu o lipsă mai mare de entuziasm decât a noastră, pe pozițiile de la coada acestui clasament se află Bulgaria, dar și țări africane precum Angola, Mozambic și Zambia.

În privința atractivității funcției de director pentru cei aflați în aceste poziții, 19,7% adică unul din cinci directori susțin că dacă ar fi să decidă din nou, nu ar mai alege această poziție, arată datele OCDE publicate de UNESCO.

Directorii de școli întâmpină o serie de probleme care le afectează grav experiența profesională. Unul dintre cele mai frecvente motive de nemulțumire este volumul mare de muncă, care include nu doar sarcini administrative, ci și relațiile cu părinții. De asemenea, inspecțiile școlare și evaluările externe amplifică anxietatea, conform studiului, iar mulți directori simt că nu beneficiază de suficient sprijin profesional pentru a face față acestor provocări.

În Australia, o țară cu un sistem educațional adesea dat ca exemplu de bune-practici în comunitatea educațională internațională, directorii se confruntă cu niveluri mai ridicate de stres și burnout, tot din cauza presiunii mari a muncii. În plus, femeile manageri de școală din toate statele europene arată îngrijorare privind viața personală și profesională în momentul preluării funcției de director, iar situația din Irlanda arată că peste 50% dintre directori au experimentat simptome de epuizare, iar pandemia de COVID-19 a intensificat stresul, impunând ajustări rapide în gestionarea situației, conform raportului citat.

În plus, menținerea unui echilibru sănătos între viața profesională și cea personală reprezintă o altă provocare majoră, potrivit datelor prezentate în studiu. Orele lungi de muncă și așteptările ridicate din partea comunității pot crea dificultăți în a găsi timp pentru relaxare și pentru activitățile personale.

La polul opus, țările din fruntea clasamentului sunt, de exemplu, Singapore și Mexic, unde 90%, respectiv 98% dintre directori și-ar alege din nou meseria de director dacă ar fi să poată opta din nou, iar o parte mică dintre acești manageri ar vrea să schimbe școala.

Raportul UNESCO este dedicat leadershipului din educație și susține că, „în urmărirea unor obiective specifice, liderii educaționali sunt mai mult decât manageri. Ei sunt agenți ai schimbării, care au nevoie de timp, încredere și sprijin pentru a se concentra pe stabilirea unei viziuni și pe dezvoltarea oamenilor pe care îi servesc și cu care colaborează. Raportul face apel la investiția în și la împuternicirea liderilor din școli și din sistem”. Autorii scriu că „ar trebui să existe procese de angajare echitabile și oportunități de creștere care să recunoască întreaga amploare a rolurilor liderilor. Mai mult, leadershipul funcționează cel mai bine atunci când este împărtășit, împuternicindu-i pe alții să conducă în măsura în care își pot asuma acest rol în funcția lor”

Directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, scrie în prefața raportului că „Directorii de școli buni scot ce e mai bun din profesori, care, la rândul lor, oferă cele mai bune cursuri. Liderii școlilor sunt, de asemenea, figuri esențiale în asigurarea unor medii școlare sigure și incluzive, lipsite de violență și de bullying. Responsabilitățile pe care le poartă sunt mari. Din acest motiv, este esențial să ne asigurăm că aceștia sunt bine selectați, pregătiți, respectați și sprijiniți pe parcursul întregii lor cariere.

Cu toate acestea, peste o treime dintre țări nu au procese deschise și competitive de recrutare pentru directori de școală. Chiar și în țările mai bogate, jumătate dintre directori nu primesc pregătire pentru rolul lor înainte de a prelua funcția.

Ca și în alte domenii, leadershipul în educație este marcat de prejudecăți semnificative de gen. Majoritatea profesorilor sunt femei, în timp ce majoritatea liderilor școlilor sunt bărbați. Procentul femeilor directoare în învățământul primar și secundar este, în medie, cu cel puțin 20 de puncte procentuale mai mic decât procentul mediu al profesoarelor. Acest lucru trebuie să se schimbe.

Pe lângă provocarea normelor de gen în leadershipul educațional, trebuie să contestăm și presupunerile ierarhice existente în educație la nivel mondial. Acest raport oferă recomandări clare pentru a trece de la sisteme educaționale ierarhizate și centralizate la un leadership educațional mai inclusiv, care implică directori, profesori, părinți, reprezentanți ai elevilor și membri ai comunității.

Pentru a construi o viziune comună asupra educației care să țină cont de toți acești actori, liderii școlari trebuie să primească spațiu și pregătire. Mulți lideri din educație sunt pasionați de munca lor și dedicați să facă o diferență la nivel local, dar sistemele rigide îi împiedică să aspire la excelență. Permițându-le să își îndeplinească potențialul, putem aduce o energie nouă în sistemele educaționale și putem inspira generațiile tinere, pentru care experiența școlară poate influența percepția asupra leadershipului”.