Fără sprijin de la primăria din satul Vasilați, Theodor Gorovei, care susține ateliere de robotică la școli din București, a decis să caute un sponsor și să îi învețe gratis programare și robotică și pe copiii din satul unde el își petrece vara. A mers la directoarea școlii pentru a-i propune proiectul deși nu avea bani. A găsit finanțare și a dotat atelierele cu laptopuri și tablete. Theodor Gorovei face naveta 80 de km pentru că „și acești copii au dreptul să învețe despre robotică. Vara stau în sat și mi-e mai ușor dar am extins cursul și pe perioada școlii și atunci vin din București”, spune el. Directoarea Școlii Gimnaziale „Constantin Brâncoveanu”, care a pus la dispoziție spațiul de învățare, spune că nu s-a gândit nicio clipă că va fi greu să desfășoare proiectul, deși nu avea niciun ban alocat pentru proiecte de acest gen. „M-aș simți vinovată să nu fac tot ce ține de mine și de oamenii din jurul meu, ca pentru elevii de la Vasilați să existe această fereastră care îi conectează cu lumea viitorului. Așa că am zis «hai să încercăm»”.
- „Rezultatele de la Evaluarea Națională anul acesta s-au îmbunătățit la noi în școală. Sigur are legătură cu faptul că am avut copii care vara trecută chiar și în vara asta ei vin aici, s-a păstrat cumva continuitatea în învățare. Există un fir nevăzut”, spune directoarea Iulia Stoica
În satul Vasilați, din județul Călărași, 50 de copii merg anul acesta la școală și pe timpul verii, în tabără de robotică. Sunt elevi de clase primare și gimnaziu de la Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” care învață cum să facă roboți care prind viață chiar din mâinile lor. Unii au ajuns și la competiții naționale.
„Pe lângă programare, copiii acumulează și noțiuni de biologie, fizică și altele necesare acestui proiect”, spune Theodor Gorovei, coordonatorul și inițiatorul proiectului de la Asociația de Robotică ARTESA. El a venit cu ideea de a face ateliere de robotică și la sat pentru a le oferi și copiilor de aici „dreptul să învețe în pas cu copiii de la orașe”.
„Eu am ateliere de robotică cu copii în școli din București cu care am ajuns la competiții internaționale, am văzut cât de mult îi dezvoltă pe copii, îi ajută să lucreze în echipă și m-am gândit că poate reușim să facem un proiect pentru egalitate de șanse și pentru copiii de la sat. Pentru că vara eu locuiesc aici în Vasilați am vrut să încerc să le ofer și acestor copii posibilitatea să învețe de drag, să vină de plăcere la școală. Mai ales că în mediul rural opțiunile educaționale sunt limitate, iar vara părinții care și-ar dori să își ducă copiii să învețe ceva nou nu au unde, decât la zeci de kilometri distanță. Nu mulți părinți de la sat au timp, bani și disponibilitate să facă asta”, explică Theodor Gorovei.
„Încerc să îmi câștig existența prin genul acesta de proiecte, mereu caut sponsori pentru că materialele costă destul de mult. Nu e o chestie foarte bănoasă. Salariul meu e unul puțin mai mare de cel minim pe economie”. E și avantajul că am unde să stau în Vasilați. Pe timpul iernii veneam la 10 și plecam la 2 înapoi”, spune inițiatorul proiectului.
Pentru a porni ideea de ateliere de robotică avea nevoie de spațiu și finanțare, așa că s-a dus la Primăria din Vasilați pentru a cere orice fel de sprijin.
„Mi-au spus că ei nu se ocupă cu asta și m-au trimis la directoarea școlii. Așa că am contactat-o pe doamna director în primăvară anul trecut și i-am spus că vreau să fac ateliere de robotică vara pentru copiii de aici, că e zonă defavorizată, rurală și poate reducem abandonul școlar și îi ajutăm să vină mai mult la școală și mai ales, de plăcere. Am semnat un contract de comun acord ca în cazul în care găsim sponsor să putem face cursurile în școală.
Am reușit să găsesc un sponsor care m-a sprijinit cu o sumă mare cu care am cumpărat multe kituri pentru copii, pe vârste: pentru clasele primare și gimnaziu, laptopuri și tablete performante”, spune Gorovei. Programul este posibil datorită sprijinului oferit de HP Foundation prin programul Imagine Grants.
Astfel, în vara anului trecut, în doar câteva luni a început inițial tabere de vară. Pe timpul vacanței de vară s-au strâns în jur de 200 de copii pentru că au venit și din satul vecin, de la vreo 10 km. „Mulți dintre ei nici nu văzuseră piese de lego până atunci”, spune Teodor Gorovei.
„Orele se desfășoară zilnic, câte o oră pe zi, dar pentru că au fost foarte mulți copii anul trecut a trebuit să fac multe grupe în fiecare zi. Norocul meu este că nu fac naveta zilnic, pentru că vara sunt aici în Vasilați. Dar merg în schimb la oraș la câteva zile pentru cursurile de la București”, spune profesorul de robotică.
„La început n-aș fi crezut că putem să umplem școala vara de copii”, spune directoarea Școlii Gimnaziale Constantin Brâncoveanu, Iulia Stoica. „Îi aduceau părinții. Curtea școlii noastre e destul de drăguță, chiar e ca un părculeț și oamenii se simțeau bine, avem locuri cu multă umbră pentru cei care își așteptau copii”, povestește directoarea.
„Când oamenii simt că există un lucru care să-i unească, parcă toate se aranjează ca să se împlinească dorința comună. Nici din cap mi-a trecut că va fi greu să implementăm proiectul pentru că suntem o școală de sat. Eu sunt genul de om care acceptă provocări și uneori le caută. Și nu mi se pare în regulă să nu încerci. Și asta i-am spus domnului Gorovei: «haideți să încercăm». M-aș simți vinovată ca să nu fac tot ce ține de mine și de oamenii din jurul meu, ca și pentru elevii de la Vasilați să existe această fereastră care îi conectează cu lumea viitorului.
Temerea mea era la interesul copiilor, dacă nu vin suficienți copii. Unii copii au venit din curiozitate dar când au văzut că urmează să întâmple lucruri și rezultatele le văd, se mișcă, se colorează, satisfacția a fost grozavă. Și s-au mai adus și unii pe alții”, spune directoarea.
La final au terminat 130 de copii care au primit certificate și toți participanții, diplome, pentru că au fost prezenți.
Proiectul a continuat și pe perioada școlii într-un spațiu amenajat de directoarea școlii
„Cursurile de robotică au fost un succes și vedeam copiii încântați, aveam deja materialele necesare așa că am decis să prelungim și pe perioada școlii, înafara orarului școlar. A fost mai dificil pentru mine pentru că pe timpul anului școlar eu am atelierele în București, așa că a trebuit să fac naveta invers”, spune Theodor Gorovei.
Și directoarea școlii a fost de acord să continue atelierele pentru că „era păcat să piardă și cunoștințe și drag de ceea ce reușiseră ei să facă, dar nu aveam spațiul necesar pentru că învățăm în două schimburi. Așa că într-o clădire tot a școlii, destinată învățământului primar, un fel de culoar mai lat care face legătura între corpul de clădire al școlii și viitoarea sală de sport, am amenajat un loc în care copiii să învețe.
Acolo a fost singurul loc pe care îl putem adapta pentru o sală în care copiii să lucreze. Oricum grupele la robotică sunt mici 7-8 copii și era suficient pentru ce aveam noi nevoie. În tot timpul anului școlar acolo și-au derulat activitățile chiar dacă erau cei mici de la învățământul primar și care învățau în aceeași clădire”, mai spune directoarea.
Ce fac copiii la ora robotică
Tabăra a început la 1 iulie și ține până pe 31 august. Copii învață câte o oră o dată pe săptămână.
„E un altfel de educație, nu vorbim doar despre roboți. Ora de curs constă în prima parte, construcția. Discuția despre tema dată, avem și noțiuni de biologie pe înțelesul lor.
Le explicăm și ne luptăm destul de mult cu partea asta, de a le fi teamă să greșească, și mai ales la sat e problema asta: copiii nu știu să se joace, nu știu să gestioneze că au pierdut. Li se pare că e un capăt de țară, că sunt mai proști decât colegii lor. Și e sentimentul de inferioritate și teama de a greși.
În fiecare săptămână copiii vin de la oră și alegem o temă. O construcție care are legătură cu tema respectivă despre care discutăm 5 minute la început. De exemplu, discutăm despre cutremure: cum se produc și care sunt efectele, cum ne protejăm. Și apoi construim un simulator de cutremur. După ce-l terminăm de construit, îl programăm. Programarea asta este de tip vizual pentru copiii I-IV, că mulți din ei nu știu să scrie. Sunt niște iconițe pe care ei le trag cu degetul pe ecran, pe tablete pun în ordinea corectă și atunci simulatorul”, spune Theodor Gorovei.
Orice școală care dorește să creeze ateliere de robotică poate folosi curricula realizată de Theodor Gorovei.
„Toate cursurile de pe site și curricula sunt făcute de mine. Nu sunt toate creația mea, dar le-am strâns acolo și le-am organizat într-un fel în care de exemplu, dacă dumneavoastră vreți să vă apucați mâine să faceți robotică, eu vă explic o săptămână, câte o oră, două pe zi și de următoarea săptămână dumneavoastră puteți să faceți robotică. Deci în felul acesta am structurat informația. Avem voluntari care să învețe profesori. Cu partea de finanțare e mai greu, trebuie să găsim mereu sponsori. Dar cine îmi cere ajutor pentru a implementa proiectul, ajut cât pot”, spune inițiatorul atelierelor de robotică.
„Dacă directorul de școală găsește finanțare în comunitatea locală și ar vrea să aibă un club de robotică în școală, ne contactează și stabilim implementarea (achiziția kiturilor și a tabletelor, trainingul pentru profesori sau chiar programul în care putem noi ajunge să ținem orele de robotică în cazul în care nimeni nu dorește (cu condiția să fie rezonabilă distanța).
În cazul în care directorul de școală nu are finanțare dar dorește club de robotică este mai complicat, finanțarea ar trebui s-o găsim noi. Nu e imposibil dar organizația noastră și programul nu sunt foarte cunoscute, încă avem dificultăți în a asigura finanțarea unui salariu pentru proiectul din Vasilați”, mai spune Theodor Gorovei.
Procentul de promovare la Evaluare Națională s-a dublat anul acesta. Sigur, are legătură cu faptul că ei au venit prin școală toată vara trecută, spune directoarea școlii
„Procentul de promovare la Evaluare Națională, care pentru noi școlile rămâne totuși un un indicator, anul acesta a crescut față de anul trecut. Sigur, are legătură cu faptul că elevii au venit în școală toată vara trecută, că au continuat și altfel de învățare în timpul anului școlar. Există un fir nevăzut, dacă stai cumva și analizezi lucrurile. Faptul că am avut copii care vara trecută chiar și în vara asta vin la școală, a păstrat cumva continuitatea în învățare. În vacanțe, cu toții știm că există un regres. Nu mai face copilul teme.. Și atunci faptul că ei au venit la școală au avut această continuitate a învățării. S-au convins că școala nu este un spațiu închis pe perioada vacanței, că e un loc unde vii nu doar să înveți formal, din bancă, pe note, pe catalog, dar s-au convins că școala este un loc unde ei se pot împrieteni mai mult decât în timp orelor de curs”, spune directoarea școlii.
Alte două avantaje pe care directoarea școlii le subliniază: legătura dintre părinți și școală a devenit mai strânsă pentru că au mers împreună la competiții, iar unii copii care nu prea vin la școală frecventează orele de robotică.
„Pentru cei care au tendința de a veni mai cu pauze așa la școală, unii dintre ei sigur că au făcut parte din aceste grupe de robotică, pentru că aici nu contează ce reușită ai tu pe catalog și cât de mult îți place o anumită disciplină, aici vii din curiozitate, începe să-ți placă, vezi că te descurci din ce în ce mai bine și atunci te legi de colegi care oficial nu sunt colegii de clasă, pentru că ei la robotică lucrează din clase diferite și se leagă altfel de prietenii între copii și între părinți.
Și comunitatea părinților este una în care nu sunt foarte mulți cei care să țină legătura cu școala și care să participe la activitățile școlii. Atâta timp cât o să-l avem pe domnul Gorovei și Asociația m-aș simți vinovată ca să nu fac tot ce ține de mine și de oamenii din jurul meu, ca pentru elevii de la Vasilați să nu există această fereastră care îi conectează cu lumea viitorului. Pentru că toate meseriile viitorului sunt legate de abilități, care țin de științe, care țin de tehnologie. E un alt tip de incluziune. Noi vorbim de incluziune la școală și ne referim la incluziunea, să spunem și clasică, educațională. Dar se vorbește de acest tip de incluziune digitală. Copiii din ziua de astăzi trebuie sprijiniți, ajutați, ca ei să rămână incluși în această lume a digitalizării și a tehnologiei.
Nu vorbesc numai de robotică, că mai avem activități comune pe care le facem cu părinții, dar simplul fapt că oamenii vin vara și trec pragul școli, simplul fapt că i-am dus la evenimente, competiție de robotică, pe mine personal și pe colegii mei, ne fac să vedem niște semnale în care părinții ne arată încredere că noi facem și facem bine pentru a le asigura și copiilor de aici o șansă, ca atunci când pleacă din școala de la Vasilați către clasele de liceu sau profesională, fiecare pe unde ajunge, să nu se mai simtă veniți dintr-o altă lume”, spune directoarea Iulia Stoica.
O echipă de câțiva elevi din satul Vasilați a ajuns la competiția națională
Mai mulți elevi au ajuns și la două competiții naționale, povestește Teodor Gorovei. „Anul acesta am dus primele echipe de robotică la un concurs național. Copiii au fost extrem de încântați, mai ales că am găsit și sprijin la școală. La concursul din februarie am fost cu autobuzul școlii pus la dispoziție de școală. A fost așa o participare comunitară. Au fost premiați copiii cu niște seturi de construcție, prin sponsorizări și cu ajutorul școlii.
La competiția din iunie, o să-i premiem la începutul școlii, în septembrie. Au fost 11 copii la concursul din februarie și la cel din iunie. Anul acesta am echipe cu care merg în Slovenia și în Arabia Saudită, dar nu cu copiii din Vasilați pentru că pur și simplu nu au reușit să treacă mai departe în etapă. Sunt cheltuieli mari și cu deplasarea, dar aș fi făcut cumva să îi duc dacă reușeau. Găseam o sponsorizare.
Doar la națională am reușit cu cei din Vasilați și a fost o realizare nemaipomenită, din păcate s-au fâsticit atât de tare din teama de a nu pierde, încât au clacat. Ei erau la fel de bine antrenați ca și alți copii cu care lucrez. Eu am avut șapte echipe la concurs, patru din orașe, trei din Vasilați, pe care i-am antrenat la fel. N-am făcut vreo diferență”, spune Gorovei.
Anca are 10 ani și e deja în al doilea an în care participă la tabăra de vară de la Vasilați.
„Abia aștept să vină ziua în care trebuie să merg la școală, chiar dacă e vară. Îmi place foarte mult ce fac acolo, că pot să văd cum se mișcă ceva creat de mine. Mă ajută să folosesc mai mult tehnologia dar și să nu stau atât de mult timp de telefon”, spune eleva.
Anca a făcut parte și din echipa care a mers la competiția First Lego League unde au primit și premii.
„Trebuia să folosim setul de bază care era un submarin și să fie despre vietățile oceanului, despre apă. Noi am lucrat la proiect luni de zile, am făcut o barcă mare care explora oceanele, am creat și ce credeam noi că era dedesubt. Vasul avea și un cârlig mare care putea să agațe un elicopter, care zbura deasupra, avea și o manivelă – era un fel de joculeț”, povestește eleva care acum intră în clasa a V-a.
„Pentru o oră de pian în alt oraș, unde mergem cu trenul, pierdem o zi întreagă pe drum”, spune mama unei eleve
„Copiii din Vasilați se bucură pentru că au ce face în timpul liber, vara, pentru că la sat nu există alternative sănătoase la ecrane”, mai spune Theodor Gorovei.
„Ei mi-au zis că le place la robotică pentru că nu mai sunt nevoiți să stea pe telefon. Și ei știu că nu e bine să stea pe telefon, numai că nu ai ce face altceva, asta este problema lor. Nu există alternativă educațională. Este și un alt motiv pentru care am decis să mă implic.
Și e bine să se facă cursuri nu neapărat robotică, orice și engleză și pian și ce vor copiii pentru că nu sunt posibilități aici. Am vreo doi copii care vin la robotică și m-au rugat părinții lor să îi pun în alte zile pe orar pentru că merg la Oltenița la curs de pian. Nu există posibilități, nu doar financiare. Nu există pur și simplu oameni care să facă sau ateliere sau cursuri la sate”, explică Theodor Gorovei.
„Fiica mea merge și la pian, dar în Oltenița. Pentru o oră de curs facem o jumătate de oră până la gară, apoi o oră pe tren, o oră cursul și încă o oră jumătate înapoi, pierdem toată ziua. Dar nu renunț, e greu, dar e pentru educația copilului”, spune mama unei eleve care face și robotică în Vasilați.
Un alt părinte povestește că un băiat care stă în Vasilați pe timpul verii la bunici, dar locuiește în București, s-a înscris și el la tabăra de vară de robotică.
„Fiului meu i-a plăcut foarte mult, a mers fără să-l oblig, de bunăvoie, i-a plăcut de prima dată a fost foarte încântat. Am participat și la două concursuri și a fost o experiență extraordinar. Așa ceva, vă dați seama că nu se trăiește în fiecare zi aici în sat.
E foarte important mai ales în mediul rural deoarece noi suntem părinți ocupați cu treburi, cu loc de muncă și nu avem timp să mergem la asemenea activități la București, dar ni le dorim pentru copil. Este un lucru extraordinar că domnul profesor a făcut așa ceva și a putut să continue, mai ales și anul acesta. Chiar avem un prieten care locuiești la București, și băiețelul lui de 9 ani pe timpul verii stă aici la țară și am putut să îl înscriem și pe el și e foarte, foarte fericit”, spune mama.
G4Media.ro
Redacția
Ștefan Lefter
