Afirmația domnului Ministru, cum că „lipsa de pregătire a profesorilor este cauza principală a analfabetismului funcțional în rândul elevilor”, îmi pare un autodenunț, în condițiile în care Ministerul are cele mai mult responsabilități legale în acest sens, similare celor din legile precedente (Art. 115/(2) din Legea 198/2023, de exemplu punctele a)-e), n), o), s), v), w), x) – referitoare la politicile de personal și aplicabile direct personalului didactic).
Deci, statul, prin Ministerul de profil, a eșuat în aplicarea celor trei pârghii de care dispune:
1. ”Pe cine nu știe, îl învățăm”: Ministerul nu a fost în stare să asigure formarea și dezvoltarea profesională în învățământ la un nivel corespunzător. Ministerul putea legifera, încă de acum 30 de ani, standarde profesionale, o anumită formare pentru profesori pe baza acestor standarde și o intrare în profesiune NUMAI pe baza acestor standarde (propuneri au existat). Am fi avut cel puțin 25 de generații de profesori pregătiți altfel. Ministerul a preferat să păstreze sistemul de formare inițială și continuă moștenit din comunism.
2. ”Pe cine nu poate, îl ajutăm”: Ministerul nu a fost capabil să ajute profesorii în funcție, pe parcursul carierei lor, mai ales pe cei care întâmpină probleme, să devină mai buni. Ministerul putea legifera, încă de acum 30 de ani, sisteme de sprijin și consiliere și un concept nou de carieră în învățământ (propuneri au existat). Ministerul a preferat să păstreze conceputul de carieră didactică preexistent, vechi de un secol (de exemplu, ”definitivarea”).
3. ”Pe cine nu vrea, îl obligăm”: Ministerul nu a fost capabil să aplice consecvent legile, să asigure predarea la standardele cele mai înalte, să controleze aplicarea legii și a standardelor și, la nevoie, să îndepărteze din sistem profesorii care nu performează. Ministerul putea legifera, încă de acum 30 de ani, un nou sistem de inspecție și de evaluare profesională și un nou statut al profesorului (propuneri au existat). Ministerul a preferat să păstreze inspecția școlară, evaluarea birocratică a personalului și statutul personalului didactic moștenite din comunism.
Acum mai bine de 10 ani scriam despre eșecul ISTORIC al statului român: de la înființare, statul român modern a fost unul slab, aservit unor interese de grup și schimbându-se după cum bătea vântul intereselor grupurilor aflate la putere și eșuând în îndeplinirea atribuțiilor sale pentru majoritatea cetățenilor, dar în special pentru minorități.
Acum, în loc să consolidăm statul și rolul statului în educație și să creăm instituții noi, puternice și rațional construite, am ales, prin politicile actuale (inclusiv cele educaționale), să îl slăbim. În consecință, avem tot mai multe dovezi ale acestui eșec, inclusiv incapacitatea statului de a proteja viața cetățenilor săi în fața asasinilor și violatorilor și de a apăra demnitatea, viața și sănătatea cetățenilor săi în spitale, aziluri, centre pentru vârstnici și pentru persoane cu dizabilități (vezi cazul documentat ieri).
______________
Nota redacției: Analiza a fost publicată inițial pe Facebook și preluată cu acordul autorului.
Despre autor: Șerban Iosifescu este expert educațional, fost președinte al Agenției Române pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) de la înființare până în 2021, când a fost dat afară prin încălcarea legii, de ministrul de la acea vreme, după cum a decis instanța.
Advertorial
Redacția
Raluca Pantazi