Temperatura unei planete “verișoară” cu Pământul, măsurată în premieră de Telescopul spațial James Webb

Telescopul spaţial James Webb a reuşit să măsoare în premieră temperatura unei planete stâncoase, considerată o ”verişoară” a Pământului, situată la 40 de ani lumină de sistemul nostru solar, potrivit unui studiu publicat la începutul săptămânii, transmite AFP, citat de Agerpres.

Descoperit în 2017, sistemul Trappist-1 cuprinde şapte planete care se rotesc în jurul unei mici stele „reci”, o pitică roşie, de două ori mai puţin fierbinte comparativ cu Soarele.

Acest sistem planetar reprezintă o ţintă pentru telescopul James Webb (JWST) dezvoltat de agenţia spaţială americană NASA şi aflat în funcţiune din iulie 2022. Una dintre misiunile sale este de a sonda atmosfera exoplanetelor potenţial locuibile, situate dincolo de sistemul solar.

Trappist-1 reprezintă un „laborator excelent” pentru această căutare, a subliniat NASA într-un comunicat – este aproape de sistemul solar şi conţine doar planete stâncoase, toate de dimensiuni şi masă similare Pământului, scrie Agerpres.

Cunoaşterea caracteristicilor acestora este, însă, dificilă deoarece exoplanetele nu pot fi observate în mod direct la o distanţă atât de mare, spre deosebire de stelele în jurul cărora orbitează. Pentru a le detecta, astronomii utilizează metoda tranzitului, care captează variaţiile de luminozitate cauzate de trecerea planetei prin dreptul stelei gazdă, precum o micro-eclipsă.

Instrumentul Mid-Infrared Imager Module (MIRIM) al telescopului, capabil să realizeze observaţii în infraroşu de undă medie, a reuşit să surprindă o aşa-numită eclipsă secundară, când planeta trece în spatele stelei sale. În acest caz, a fost vorba despre planeta Trappist -1b, cea mai apropiată de steaua Trappist-1 şi prin urmare cea mai uşor de studiat deoarece trecerile sale sunt mai numeroase, conform sursei citate.

„Chiar înainte de a dispărea în spatele stelei planeta adaugă cea mai mare lumină (la cea a stelei)”, a explicat pentru AFP Elsa Ducrot, astrofiziciană la Comisariatul francez pentru Energie Atomică (CEA), coautoare a studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature.

„O nouă eră” pentru exoplanete

Comparând cantitatea de lumină detectată înainte şi în timpul ocultaţiei, oamenii de ştiinţă deduc cantitatea de lumină emisă de planetă. Aceasta este o lumină detectabilă doar în infraroşu de undă medie, o lungime de undă neexploatată până acum de astronomi, ce permite detectarea emisiei termice a planetei. Astfel, JWST acţionează „ca un termometru uriaş fără contact”, a comentat unul dintre astrofizicieni, Thomas Greene, autor principal al studiului.

Potrivit Agerpres, măsurarea temperaturii de pe Trappist-1-b reprezintă o premieră pentru o exoplanetă stâncoasă. Potrivit constatărilor, pe această planetă sunt în jur de 230 de grade Celsius, pe partea pe care este zi, sugerând „că nu există nicio redistribuire a căldurii pe întreaga planetă, rol oferit de o atmosferă”, a precizat CEA care a proiectat instrumentul MIRIM.

În concluzie, Trappist-1b „nu are, sau are puţină, atmosferă” după cum a declarat Elsa Ducrot, subliniind că va fi necesar să se apeleze la alte lungimi de undă pentru a putea susţine acest lucru cu certitudine. Însă, în cazul în care există atmosferă, aceasta nu conţine dioxid de carbon, a exprimat astrofiziciana.

Un telescop anterior, Spitzer, nu a reuşit să detecteze aceste detalii „în pofida observării a 28 de eclipse secundare ale lui Trappist-1b”. „James Webb le-a văzut la o singură eclipsă!”, a spus cercetătoarea salutând această performanţă, mai transmite agenția națională de presă.

Prin dezvăluirea pentru prima dată a atmosferei din jurul unei planete stâncoase, telescopul dezvoltat de NASA deschide „o nouă eră” pentru studiul exoplanetelor, a adăugat ea.

Planeta Trappist-1b este situată prea aproape de steaua sa pentru a putea găzdui viaţa aşa cum o cunoaştem noi. Însă, observaţiile realizate asupra acesteia pot oferi informaţii preţioase despre planetele sale „surori”, a notat NASA. Inclusiv despre Trappist-1e, Trappist-1f şi Trappist-1g, care se află în zona locuibilă, o regiune nici prea caldă, nici prea rece pentru a avea apă lichidă, oferind condiţii propice vieţii extraterestre.