Zicala conform căreia omul sfințește locul își găsește o ilustrare în povestea Iulianei Jitaru. Iuliana avea doar 19 ani atunci când, imediat după absolvirea Liceului Pedagogic din Craiova, a devenit învățătoare la Pietroaia, un sat aflat la 30 de km de Craiova. Douăzeci de ani mai târziu, încă merge în fiecare zi să îi învețe pe copiii din sat să scrie, să citească și să socotească. Tot în Pietroaia s-a și căsătorit.
Școala din sat funcționează la fel ca multe altele din mediul rural: aici învață simultan 24 de copii din patru generații, de la clasa pregătitoare la clasa a III-a. Majoritatea provin din medii defavorizate – familii în care un singur părinte lucrează sau care trăiesc doar din ajutorul social și alocațiile copiilor. Acesta este cercul vicios al sărăciei în care se zbat, de multe decenii, sute de mii de copii din România: sărăcia intergenerațională. Vorbim de familii care, din cauza lipsei de posibilități materiale, nu le pot asigura copiilor măcar o minimă șansă la viitor. Familii ai căror copii sunt forțați de împrejurări să se maturizeze mult prea repede, să muncească de la vârste fragede doar pentru a supraviețui. Acești copii, odată ce au ratat șansa la educație, devenind doar o cifră în statisticile abandonului școlar, vor avea în față, ca și părinții lor, perspectiva unui viitor la fel de plin de lipsuri. Copiii din următoarea generație vor lua, la rândul lor, lupta de la capăt. Dar cu șanse mult mai mici decât ar fi avut dacă s-ar fi născut la oraș.
Adevărul trist este că starea învățământului rural nu mai este de multă vreme un subiect de interes. Atâta vreme cât discuția se rezumă la toaletele din curți și la clădirile care stau să cadă, imaginea de ansamblu se pierde.
La sate, educația are – sau ar trebui să aibă – o misiune socială. Este și motivul pentru care Iuliana a devenit pedagog social, în urma participării sale într-un proiect al Fundației World Vision România desfășurat în Pietroaia și alte sate defavorizate din județele Dolj și Vaslui. De două ori pe săptămână, după ore, copiii iau masa la școală iar apoi, sub îndrumarea Iulianei, participă la ore remediale la română și matematică, precum și la activități creative și recreative pentru a-și dezvolta abilitățile de comunicare și a căpăta încredere în sine.
„Este esențial pentru copii să ia parte la activități cât mai diverse, să învețe lucruri noi, să vadă ce oportunități le poate oferi educația. Timpul suplimentar pe care îl petrecem împreună este benefic pentru ei. Aprofundăm lucrurile de la clasă, dar îi implic și în activități care să-i ajute să se cunoască mai bine, să-și descopere talentele, abilitățile, înclinațiile”, spune învățătoarea.
Anul trecut, perioada când copiii a trebuit să facă ore online a fost cea mai dificilă. În Pietroaia sunt zone în care nu există semnal la telefon. De internet fix sau acces la un laptop sau tabletă nu poate fi deocamdată vorba. În cel mai bun caz, părinții au un telefon cu conexiune de date, prin intermediul căruia copiii primeau lecții și teme pe grupul de WhatsApp creat de Iuliana. „În perioada de lucru online cu copiii trebuia să caut resurse, materiale, să le adaptez, să întocmesc fișele de lucru, să le livrez copiilor pe grupul de WhatsApp, cu explicațiile necesare, apoi să le verific, să le corectez. A fost mai greu, dar am găsit soluții. Le mulțumesc părinților care s-au implicat. A fost un efort comun, pentru că școala, online sau nu, este un drept al tuturor copiilor”, spune Iuliana. Cu copiii care, din diferite motive, nu au avut acces la internet, învățătoarea a ținut legătura telefonic.
Navetă, fie iarnă, fie vară; condiții improprii de funcționare a școlii; predarea la mai multe clase simultan; lipsa de motivație a copiilor. Și, peste toate, suspendarea orelor cu prezență fizică. Nu e de mirare că învățământul rural a ajuns să aibă astfel de rezultate, cu cifre record de abandon școlar. Nu e de mirare că profesorii înșiși abandonează. Faptul că avem încă profesori dedicați, ca Iuliana, este adevăratul miracol.
Persoanele care cred în educație și în rolul ei de a schimba în bine viitorul pot dona la acest link sau pot trimite textul „liceu” la 8845 pentru o donație de 2 euro pe lună pentru ca World Vision România să sprijine tot mai mulți tineri să-și poată continua studiile. #Ameritat
Foto: World Vision Romania
Matei Pop
Ștefan Lefter
Oana Rogojanu
1 comment
În liceu, Iuliana se evidenția prin curiozitate și tenacitate. Aceasta a făcut ca ea să fie azi fostă olimpică națională la limba și literatura română, și absolventă a Facultății de Drept. Ceea ce la început a părut doar o alegere circumstanțială, a devenit în timp o misiune. Felicitări, sunt mândră de a fi fost colege și prietene. 🤗