„Abandonați de sistem” – Ioana Turcu, profesoară de flaut, soluții pentru învățământul vocațional

Analiza este semnată de Ioana Turcu, profesoară de flaut la Colegiul Național de Muzică “George Enescu” din București, Doctorat European în Educație Muzicală (Universitatea din Granada, Spania):

Auzim mereu, de peste 30 de ani, formulări precum ”reformă”, ”grup de lucru”, ”consultare națională”, ”specialiști” și, mai nou, ”scenarii”. Ne desfășurăm activitatea didactică urmând directivele trasate de minister prin interminabile metodologii, ordine, anexe și alte documente care ne sunt trimise. În realitate, totul se desfășoară într-o continuă și obositoare improvizație, o cârpire permanenta a problemelor care „plesnesc”.

Să luăm în considerare, de pildă, ultimul act normativ primit de la minister, ”Anexa nr. 3 la ordinul MEC nr. 5.457/31.08.2020” prin care se stabilește metodologia de organizare și desfășurare a examenului de admitere în liceele vocaționale. În ceea ce privește profilul artistic-muzică, secția instrumentală, se observă apariția frecventă a sintagmelor ”conform programei din învățământul gimnazial” și ”nivel de dificultate de cel puțin al ultimei clase de gimnaziu”.

Imposibilitatea respectării actului normativ emis este dată chiar de minister, prin LIPSA unor programe pe ani de studiu la fiecare instrument. Aceste programe nu există. Printre profesorii de instrument circulă niște fițuici care reprezintă programele de studiu din anul 1975, modificate (”după ureche”) în timp de diverși inspectori de specialitate sau profesori.

Această problemă majoră a educației muzical-instrumentale se poate rezolva la nivelul ministerului, respectând chiar normele de lucru impuse:

• Realizarea unui ”grup de lucru” format din specialiști pentru fiecare instrument. Acești specialiști pot fi identificați cu ușurință în liceele de muzică din țară.
• Consultarea (prin chestionar online) tuturor profesorilor de instrumente muzicale în scopul determinării programelor școlare pentru fiecare an de studiu.
• Consultarea programelor impuse la concursurile internaționale pe grupe de vârste.
• Consultarea programelor impuse la examenul de admitere în învățământul superior muzical, atât la instituțiile de învățământ superior din România, cât și la cele din afara țării (toate aceste informații se găsesc online).

Odată obținute aceste date se pot concepe, redacta și (foarte important!) afișa pe site-ul ministerului programe școlare pentru fiecare an de studiu la toate instrumentele muzicale.

Diferențierea ”an de studiu”/”clasă” are o importanță primordială în educația muzicală specializată, știut fiind că studiul unui instrument se poate începe la vârste diferite, prin urmare în clase diferite. Acesta este un alt aspect care necesită reglementare imediată, corectând astfel norma care impune începerea studiului instrumentelor de suflat și percuție în clasa a V-a. Inițierea studiului unui instrument muzical se poate face la orice vârstă, în funcție de dezvoltarea fizică a copilului. 

Ca orice profesor, evident că îmi doresc schimbări majore importante ale sistemului, dar realitatea mă obligă să încerc rezolvarea sau completarea lipsurilor ”pas cu pas”. Un prim pas ar fi acesta: elaborarea programelor școlare în urma unei consultări bine organizate și eficiente. Când le voi putea consulta pe site-ul ministerului, pot începe să visez la marile schimbări ale planurilor-cadru, sau la introducerea consilierii psihologice împotriva emoțiilor de scenă, sau la specializarea ”Alexander technique” ca materie opțională în liceele vocaționale.

Până una alta, rămânem aceiași, abandonați de sistem, strigând când „plesnesc” problemele.